Viță de vie – Vitis vinifera

Utilizări tradiționale

Din timpuri stăvechi vinul a fost utilizat nu doar ca aliment, ci și ca medicament și solvent în obținerea unor preparate medicamentoase.

Există o multitudine de rețete atât în papirusurile egiptene, cât și în tabletele de lut sumeriene care se referă la utilizarea vinului în scopuri medicinale, dar și a frunzelor de viță.

Hippocrate, Celsus, Galenus și Paracelsus au menționat frecvent utilizarea frunzelor în scop terapeutic. În Franța, viticultorii recoltau frunzele roșii de viță imediat după culesul strugurilor, materialul vegetal fiind folosit pentru obținerea unor infuzii care se îmbuteliau și din care se ingera zilnic o cantitate mică.

De asemenea, făceau paste utilizate apoi ca prișnițe care se aplicau pe picioarele umflate, dureroase.

În Europa, frunzele de Vitis vinifera se utilizau în medicina tradițională pentru proprietățile astringente și hemostatice, în tratamentul diareii, hemoragiilor, hemoroizilor, în varicoză și alte afecțiuni circulatorii și venoase.

În medicina populară turcă frunzele de viță erau recomandate sub formă de infuzie ca diuretic, în timp ce sucul de presare din materialul proaspăt era folosit pentru calmarea ochilor.

Indigenii din America de Nord foloseau ceaiul obținut din frunzele speciei Vitis labrusca L. În tratamentul diareii, hepatitei, afecțiunilor gastrice, iar extern, sub formă de paste-compresă, pentru vindecarea inflamației și ragadelor mamelonare la femeile care alăptau, dar și în tratamentul reumatismului, cefaleei și febrei.

În medicina din India se folosește până în ziua de azi ca antimigrenos, disuric, în tratamentul scabiei și altor afecțiuni dermice, în gonoree, hemoroizi, dar și ca antientetic.

Astăzi se obțin extracte din frunze de viță care sunt condiționate în medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor venoase, pentru efectele benefice asupra microcirculației.

Și în afara Franței, preparatele din frunze roșii de viță se foloseau în tratamentul tulburărilor vasculare de natură ginecologică, când aveau un efect benefic, reducând fragilitatea capilară.

Primul studiu clinic efectuat cu un extract fluid obținut din frunze de viță a fost publicat în anii 1960, când medici germani au confirmat eficiența în tratamentul afecțiunilor venoase.

Vinul și mustul se utilizează în alimentație.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Conform cunoștințelor actuale, extractele obținute din frunzele de Vitis vinifera var. tinctoria au un efect antiinflamator și antiedematos, hepatoprotector, antimicrobian, antioxidativ, bronhodilatator, vasorelaxant, spasmolitic și diuretic. S-a mai pus în evidență și o acțiune hipocolesterolemiantă, antiproliferativă, antidiabetică.

Există până în prezent studii în vitro care atestă efectul inhibitor al antocianozidelor din extractul de Vitis vinifer asupra elastazei, o enzimă proteolitică ce joacă un rol important în deteriorarea țesutului conjunctiv și a fibrelor elastice, fiind implicată într-o serie de procese patologice vasculare. Aceleași componente determină în vivo o acțiune angioprotectoare.

De asemenea, studii experimentale in vitro au investigat capacitatea antocianilor de a modifica conductivitatea hidraulică la nivelul barierei endoteliale venulare.

S-a demonstrat că antocianii reduc permeabilitatea endoteliului venular, refăcând cimentul dintre celule, și acționează protector față de extravazarea fluidelor indusă de mediatorii proinflamatori.

De asemenea, a fost testată acțiunea antiinflamatoare a stilbenului, constatându-se că aceasta se datorează inhibării COX-2 și a NO-sintazei inductibile.

Efectul hepatoprotector a fost investigat pe șobolani cărora li s-a indus toxicitate acută cu tetraclorură de carbon. S-a constatat că extractul are o activitate antioxidantă și hepatoprotectoare remarcabilă.

Reducerea afectării hepatice la animalele cărora li s-a administrat concomitent extract din frunză de viță a fost urmărită prin intermediul modificării unor parametri biochimici: malondialdehida plasmatică și hepatică, enzimele transaminazice și glutationul hepatic. Ca martor s-a folosit Legalon® 70, când eficiența a fost comparabilă.

Extractele etanolice au fost testate pe 14 specii de bacterii patogene și Candida albicans, rezultatele demonstrând un spectru larg al acțiunii antimicrobiene.

În teste in vivo pe șobolani, pentru extractul etanolic din frunze de viță acțiunea antioxidantă s-a dovedit a fi una de bună calitate. Sub tratament s-a redus considerabil perioxidarea lipidică (la nivel hepatic și renal) indusă prin administrare de alcool.

Investigându-se activitatea bronhodilatatoare și efectul spasmolitic al extractului din frunze de viță, s-a stabilit că în ambele cazuri efectul se datorează modificării de potențial electric ca urmare a blocării canalelor de calciu și β-adrenoreceptorilor, în timp ce receptorii pentru NO și cei colinergici nu sunt implicați în acest reflex relaxant.

Administrându-se extracte apoase sau alcoolice din frunze de viță de vie la șobolani, s-a urmărit efectul diuretic, constatându-se creșterea volumului de urină eliminată, însoțit de un efect saluretic.

Mod de utilizare

Astăzi pe piață există extracte uscate sau moi, solventul utilizat fiind în ambele cazuri apa. Pentru extractul moale, monografia europeană prevede un raport drog : extract de 2,5-4 : 1, în timp ce la extractul uscat acesta trebuie să fie 4-6 : 1.

Pentru medicamente, conținutul în flavonoide trebuie să se afle între 3 și 7%. Monografia în sine plasează extractul la capitolul „well-established use”, ceea ce presupune că în spatele ei se află cel puțin un studiu clinic care corespunde cerințelor actuale.

În schimb, pentru infuzia sau pulberea vegetală oferită în capsule, precum și pentru extractele de uz extern nu există date, ele nefiind incluse în nici un studiu.

De asemenea, se comercializează medicamente sau suplimente alimentare cu 360 mg de extract uscat/doză (comprimate gastrorezistente), când se administrează 1-2 capsule de 2 ori pe zi, timp de 3 luni, în tratamentul insuficienței venoase cronice de gradul I și II, picioare obosite și umflate.

Cele mai cunoscute preparate care condiționează extractul de frunze de viță roșie sunt Antistax® – capsule (180 mg de extract), Antistax® – comprimate filmate (360 mg) și Pedopur®. Inițial, extractul standardizat a apărut sub codificarea AS 195, care după obținerea patentului este cunoscut astăzi sub denumirea de Flawen®.

Componentele importante pentru calitatea acțiunii o reprezintă cvercetol-O-glucuronida, izocvercitrina și kemferolul, în care se și standardizează produsul.

Studiul clinic multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo s-a desfășurat pe o perioadă de tratament de 12 săptămâni, în cursul căreia s-au administrat Antistax® capsule, conținând AS 195 (DER = 5-7 : 1).

Au fost incluși 257 de pacienți cu insuficiență venoasă cronică stadiul I și stadiul II timpuriu, care nu prezentau distrofie dermică vizibilă, probanzii având între 25 și 75 de ani; în cadrul experimentului, numărul femeilor a fost mai mare decât cel al bărbaților, ținând cont de prevalența afecțiunii în cadrul sexelor.

Inițial, în cadrul unei perioade „run in”, toți pacienții au primit placebo, după care li s-a administrat fie placebo, fie Antistax® în 2 doze zilnice: 360 mg și 720 mg AS 195. La încheierea tratamentului, timp de 2 săptămâni, pacienților li s-a administrat din nou placebo.

În cadrul studiului s-a urmărit dispariția edemului la nivelul gambelor (determinată pletismografic), precum și reducerea tulburărilor subiective cum ar fi senzația de picioare grele, durerile, senzația de tensiune și amorțeala, acestea din urmă fiind evaluate de pacient cu ajutorul unei scale analoage vizuale.

Toți parametrii au fost determinați la începerea tratamentului randomizat, după 6 și, respectiv, 12 săptămâni, precum și după 2 săptămâni de la încheierea prin placebo a tratamentului. Sub tratament cu Antistax® 360 mg/zi edemul s-a redus în medie cu 42,2 mL, în timp ce la doza de 720 mg, reducerea a fost de 66,2 mL; în grupul placebo, volumul piciorului a crescut în medie cu 33,7 mL.

În ceea ce privește aprecierea eficienței tratamentului asupra simptomelor, 42% dintre pacienți au dat calificativul bun, iar 45% mulțumitor. După întreruperea medicației active, parametrii din studiu au început să urce în decursul a 2 săptămâni în direcția valorilor inițiale.

Rezultatele indică faptul că, atât timp cât se administrează extractul, atât edemele, cât și alte simptome tipice pentru pacienții cu insuficiență venoasă cronică se reduc. Fiind vorba de o afecțiune cronică, și administrarea trebuie să fie tot cronică. În cadrul studiului nu s-au constatat apariția unor efecte toxice sau adverse, iar toleranța a fost foarte bună.

Descriere botanică

Vitis vinifera L. var. tinctoria (familia Vitaceae) este o plantă originară din nordul Africii, Africa de Sud și sud-vestul Europei.

Se prezintă ca o specie perenă, arbustiformă, târâtoare și agățătoare, a cărei tulpină lemnoasă este frecvent răsucită și poate ajunge în mod normal până la 30 m. În cultură se taie astfel încât să nu depășească 1-3 m. Vița de vie crește prin ramuri agățătoare care se bifurcă în lăstari lungi pe care sunt fixate frunzele alterne.

Frunza este subțire, cordiformă, lung pețiolată, cu marginea 5-7 dentată și nervură palmată. Nervurile suni proeminente pe partea inferioară și invaginate pe cea superioară. La bază frunzele pot atinge o lățime de 12 cm și o lungime de 15 cm.

Suprafața superioară a frunzelor este glabră, în timp ce pe fața inferioară există peri. Frunzele inițial verzi ajung să aibă toamna o culoare roșu-închis uniformă. Florile de culoare galbenă-verzuie, numeroase, se grupează în panicule laxe, care se află la nivelul lăstarilor.

Fructele sunt aranjate în chiorchini compacți, Fiind bace cărnoase, moi, rotunde, cu o cuticulă la exterior, deseori acoperită de ceară (pruină) și pot avea culori de la galben-verzui la roz, roșu până la negru-violaceu.

Se recoltează atât strugurii folosiți pentru obținerea vinului sau extractelor din boabe, respectiv semințe de strugure, cât și frunzele, după ce s-au colorat în roșu.

Acestea din urmă reprezintă drogul cunoscut sub denumirea de Vitis viniferae folium, care se folosește ca atare, dar mai ales pentru obținerea unor extracte standardizate utilizate în insuficiența cronică venoasă.

Compoziție chimică

Frunzele de viță conțin un spectru larg de flavonoide, incluzând flavon(ol)-glucozide și glucuronide, cvercetol-O-glucuronida Fiind reprezentatul major, urmat de izocvercitrină, apoi antocianine, proantocianidine oligomere, catehină și epicatehină, alături de monomeri și dimeri ai acidului galic.

În frunzele roșii de toamnă există și un alt polifenol important sub forma fitoalexinei trans-veratrol, care din punct de vedere chimic este un derivat de stilben și care se găsește și în vinul roșu.

S-a constatat că tratamentul viței cu clorură de aluminiu funcționează ca un elicitor pentru producția de resveratrol în frunze. Alături de substanțele deja menționate, frunzele mai conțin acizi organici (malic, oxalic, tartric), apoi carotinoide și vitamina C, mai multă decât în struguri. Frunzele uscate conțin în jur de 4% polifenoli totali și 0,2% antocianine.

Frunzele varietății roșii de viță sunt foarte bogate în taninuri catehice. Compoziția taninurilor în frunze depinde de faza de dezvoltare și de poziția lor pe plantă. Toamna predomină catehina, galocatehina și epicatehingalatul.

Din catehine și leucoantocianidine se formează proantocianidine oligomere, incolore, alături de care compușii colorați în roșu care apar, cu structură antocianică, sunt reprezentați de glucozide ale malvidolului, delfmidolului, cianidolului și petunidolului.

Cantitatea cea mai mare de antociani se găsește în perioada de după înroșirea frunzelor până la căderea acestora.

Până în prezent au fost determinate analitic următoarele componente în frunze: flavonoide 3,5% în frunzele de viță roșie, în timp ce în frunzele verzi cantitatea lor este de 4-5% ; taninuri constituite din oligomeri procianidolici (4% proantocianidine), inclusiv catehină și epicatehină; stilbeni resveratrol și viniferine ; acizi organici cum ar fi tartric, malic, succinic, citric, oxalic și derivați fenilacrilici precum acidul p-cumaric, cafeic și feruloilsuccinic.

Proveniență: Vitis vinifera L. var. tinctoria

Furnizează produsele: Vitis viniferae folium, Flawen® – extract standardizat din frunze