Utilizări tradiționale
Cunoscută sub denumirea de „planta celor cinci gusturi”, deoarece fructele prezintă toate cele cinci arome cunoscute (dulce, acru, amar, sărat, iute), în China amică Schisandra a fost utilizată ca antiseptic, astrigent și tonic.
În Beng Cao Gang Mu, renumita cane de TCM din secolul al XVI-lea, Li Schizheng încadrează Schisandra în cele mai înalte ranguri. În descrierea acesteia se spune că mărește energia, furnizează nutrienți pentru organele interne, îmbunătățește vederea, activitatea musculară, alină tusea și tuiburările digestive.
Prima folosire înregistrată a Schisandrei se regăsește în textul din medicina plantelor. În el, Schisandra se zice că poate „prelungi anii vieții fără îmbătrânire” și că sporește energia, calmează tușea, tratează oboseala și acționează ca un tonic sexual la bărbați.
Tratatul, considerat clasic cu privire la medicina chinezească, consideră Schisandra un tratament foarte folositor pentru o varietate largă de afecțiuni medicale, în special tonic pentru rinichi și astringent pentru plămâni.
În medicina tradițională chinezească, fructele de Schisandra au fost folosite pentru a diminua transpirația spontană, a trata incontinența urinară și spermatoreea. În timpul ultimului deceniu, doctorii chinezi au început să folosească planta pentru tratarea hepatitei.
A fost folosită de secole ca plantă medicinală pentru păstrarea tinereții – hidratează pielea, devenind strălucitoare. Se spune, de asemenea, că este un tonic sexual excelent determinând producția de fluide sexuale, crește rezistența sexuală și întărește organismul.
Schisandra chinensis a câștigat prima recunoaștere ca adaptogen în medicina oficială a Uniunii Sovietice la începutul anilor 1960, în principal ca urmare a numărului mare de studii farmacologice și clinice efectuate de oamenii de știință ruși în precedentele două decenii.
Primele studii privind efectele stimulatoare și tonice pentru Schisandra chinensis s-au publicat în reviste din anii 1930.
S-a descoperit că fructele și semințele au fost utilizate de vânători ca tonic, pentru a reduce setea, foamea și oboseala și pentru a îmbunătăți vederea pe timp de noapte.
În perioada 1950-1960 s-a dezvoltat ideea de a folosi plante medicinale pentru a crește rezistența și capacitatea de supraviețuire în mediul uneori ostil. Un nou concept de „adaptogen” a fost introdus de toxicologul Lazarev pentru a descrie compuși care ar putea crește „starea de rezistență nonspecifică” în stres.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
La subiecții sănătoși, Schisandra crește rezistența și precizia în mișcare, performanța mentală și capacitatea de muncă, generând modificări ale nivelurilor bazale de oxid nitric și cortizol din sânge și salivă, cu efecte ulterioare asupra celulelor vaselor de sânge și sistemului nervos central.
În ultimele patru decenii, studiile referitoare la Schisandra și extractele obținute din acestea au fost orientate către evidențierea efectelor hepatoprotectoare și hepatoregeneratoare.
Pe modele animale cu afectare hepatică indusă cu tetraclorură de carbon s-au dovedit proprietăți protectoare semnificative, alături de o activitate destul de modestă în ce privește regenerarea. Responsabili de aceste acțiuni sunt compușii lignanici în care produsul vegetal este bogat.
Totodată, Schisandra este cunoscută ca o plantă ce stimulează SNC, crescând viteza răspunsurilor nervoase reflexe și îmbunătățind claritatea mentală. Fructele ar putea fi folosite în tratamentul depresiei, iritabilității și deficiențelor de memorie.
Spre deosebire de alți stimulenți cum ar fi cafeina, Schisandra nu produce nervozitate. S-a demonstrat că activitatea intelectuală și eficiența unui individ pot fi sporite prin consumarea de Schisandra.
Diferitele teste au arătat că dozele terapeutice moderate de Schisandra pot îmbunătăți diferite activități care necesită concentrare, coordonare și rezistență.
Un studiu clinic pilot, efectuat pe pacienți neuroastenici tratați comparativ cu tincturi din semințe de Schisandra și rădăcină de ginseng (10%, respectiv 3%), a arătat o eficiență ridicată la terapia cu Schisandra (doză zilnică de 15 picături, timp de 25-28 de zile).
Slăbiciunea generală, somnul și pofta de mâncare reduse, iritabilitatea ridicată și durerile de cap au dispărut aproape complet, în timp ce în grupul de control 55% dintre pacienți au prezentat încă simptomele amintite.
Forța musculară a crescut de două până la cinci ori în grupul tratat comparativ cu lotul martor, iar capacitatea plămânilor s-a mărit cu 19% (3% în grupul de control). În plus, hemoglobina din sânge a crescut cu 6% în grupul tratat, în timp ce la grupul tratat cu indicația standard a crescut doar cu 1,6%. Toate aceste rezultate dovedesc o mai bună oxigenare prin stimularea circulației sanguine.
Eficiența Schisandrinei (SCH) asupra tulburărilor de memorie induse de plăcile de β-amiloid (Aβl-42-) a fost evaluată în cadrul unor studii in vivo, comparativ cu donepezil.
Rezultatele testelor farmacologice și biochimice specifice au arătat că SCH a îmbunătățit semnificativ capacitatea de concentrare, memoria de scurtă și lungă durată, diminuând anxietatea și ameliorând depresia.
În plus, în cortexul cerebral și hipocampul șoarecilor, activitățile superoxid dismutazei și glutation peroxidazei s-au intensificat, cantitatea de glutation redus a crescut, iar nivelul malondialdehidei și al glutation disulfidului (parametri ai toxicității la nivel celular) s-a diminuat după tratamentul cu schisandrină.
Aceste rezultate sugerează că schisandrina este un compus antioxidant puternic care potențează activitatea cognitivă, având efect protector față de maladia Alzheimer.
Studii clinice recente au arătat ca Schisandra poate îmbunătăți vederea (mărind câmpul vizual) și auzul. S-a determinat că aceasta se datorează capacității mărite a sistemului nervos central de a analiza datele din senzorii periferici.
Totodată, s-a observat o îmbunătățire a adaptării la întuneric, o îmbunătățire generală a vederii și o lărgire a câmpului vizual după doar 10 zile de tratament cu Schisandra.
Sub forma unui vin medicinal, Schisandra se administrează pentru a trata urticaria și diferite afecțiuni dermice (eczeme, dermatite), fiind inclusă și în preparatele dermocosmetice cu rol de protecție față de radiațiile solare.
Mod de utilizare
Folosirea fructelor de Schisandra variază de la 1,5 la 15 g/zi. Dozele recomandate de Schisandra sunt de 1,5-6 g/zi de produs sub formă de pulbere (nu există informații dacă este inclus tot fructul sau un extract) sau 5-15 g/zi sub formă de decoct. Tinctura poate fi administrată în cantitate de 2-4 mL de trei ori pe zi.
Este clasificat ca fiind produs sigur de către Asociația americană de produse de plante medicinale, în cazul folosirii corespunzătoare.
Descriere botanică
Schisandra chinensis (Turez.) Baill. (vița chinezească de magnolia, gomishi, sheng-mai-san, wuweizi), din familia Schisandraceae, este o plantă agățătoare care crește până la 9 m și se răsucește în jurul trunchiului de copac acoperindu-i crengile.
Înflorește din aprilie până în mai, florile fiind parfumate, albe, roz sau galbene, și sunt urmate de fructe roșii, strălucitoare, grupate în ciorchini.
Este o plantă răspândită în nordul și nord-estul Chinei și în regiunile adiacente Rusiei și Coreei. Crește în păduri mixte, în special pe cursuri de apă și pârâuri, de obicei pe soluri nisipoase. Planta crește în plin soare, exceptând climatele foarte calde, unde va aprecia umbra parțială.
Fructele coapte, Schisandrae fructus sunt recoltate toamna, când fie se usucă la soaie. Fie se amestecă cu oțet și miere sau se pulverizează în vederea utilizării.
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține în special lignani (schizandrină, deoxischizandrină, gomisină, pregomisină), găsiți în semințe. Cercetarea modernă din China sugerează că acești lignani au un efect imuno-modulator și protector asupra ficatului.
Extractele standardizate ale fructelor de Schisandra au câștigat popularitate pentru folosirea la caii de curse care nu alergau bine. Lignanii din Schisandra protejează ficatul prin activarea unor enzime din celulele hepatice care produc glutation, o importantă substanță antioxidantâ.
Ingredientele active cercetate cel mai complet sunt cei aproximativ 40 de lignani derivați din uleiul aflat în semințe. Aici sunt incluși acidul nordihydroguairetic și acidul meso-nordihydroguairetic.
Lignanii primari sunt schizandrol A (sin. wuweizi alcool A, wuweizchun A) și B, schizandrin A și B și gominsin N. Nomenclatura acestor compuși nu a fost stabilită cu exactitate, tocmai de aceea este posibil ca același compus chimic să apară cu denumiri diferite în literatura de specialitate.
Principalii lignani din compoziția Schisandrei (schisandrin A, schisandrol A, schisandrin B) sunt absorbiți în proporția cea mai mare la nivel intestinal în cadrul tuturor celor trei secțiuni, dar cu predilecție la nivelul duodenului, schisandrin A arătând o biodisponibilitate superioară, iar schisandrin C posedând cea mai scăzută absorbție la nivelul celulelor intestinale.
Analiza uleiului volatil conținut în semințe evidențiază prezența a 47 de produși: menoterpene (borneol, 1,8-cineol, citrat, p-cimol), sescviterpenoide, sescvicaren, ylangen. Printre lipide se numără: acidul linoleic, acidul oleic, acidul lauric și acidul palmitic.
Compușii găsiți în fructele proaspete sunt: acidul citric, acidul malic, acidul tartric, vitaminele A, C și E, acidul fumărie, stigmasterol și rășini.
Deoarece schizandrolul A și B se regăsesc numai în Schisandra chinensis, acești compuși sunt folosiți pentru a o distinge de alte specii mai lipsite de valoare terapeutică.
Siguranță în administrare
Efectele secundare sunt rar întâlnite și pot include durere abdominală, poftă scăzută de mâncare și iritații la nivelul pielii. De asemenea, s-au evidențiat și alte efecte secundare incluzând : arsuri în zona miocardului, indigestie, creșterea secreției cantității de acid la nivel gastric, dureri stomacale, anorexie, urticarie.
Folosirea produsului este contraindicată în cazul pacienților cu ulcere, epilepsie și în timpul sarcinii, deoarece poate determina contracții uterine. Nu sunt date privind utilizarea în timpul alăptării. Totodată, este contraindicată în stadiul incipient al tusei sau al rubeolei.
Extractul de Schisandra chinensis poate inhiba enzima CYP3A4 prin intermediul căreia sunt metabolizate 50% dintre medicamente. De aceea, este contraindicată administrarea de fructe și/sau extracte persoanelor care fac tratament cu warfarină, paclitaxel, talinolol, extracte de Ginkgo biloba, cărora le dublează activitatea prin inhibarea metabolizării lor la nivel hepatic.
În asociere cu vasoconstrictoare sau simpatomimetice cum ar fi epinefrina, efedrina, fenilefrina poate cauza hipertensiune severă. Totodată, potențează efectele sedative ale medicamentelor, antagonizând efectele stimulante ale cafeinei și amfetaminelor.
Schisandra poate reduce glicemia. Se recomandă prudență atunci când se utilizează medicamente hipoglicemiante. Pacienții care utilizează medicamente pentru diabet trebuie monitorizați îndeaproape de către un cadru medical calificat.
Proveniență: Schisandra chinensis (Turez.) Baill.
Furnizează produsul: Schisandrae fructus