Utilizări tradiționale
În Antichitate, planta era recomandată de Dioscoride pentru a trata o varietate largă de afecțiuni: tulburări de ritm cardiac, boli digestive, epilepsie, infecții ale tractului urinar, insomnie. De asemenea, era folosită de greci și romani ca diuretic și spasmolitic.
Cam din aceeași perioadă, populația nativă din Peru folosea extractul hidroalcoolic de valeriană ca analgezic în tratamentul durerilor reumatice.
În Evul Mediu, uleiul de valeriană era utilizat ca odorant pentru încăperi și îmbrăcăminte, iar rădăcinile se mestecau în Germania aceleiași perioade pentru prevenirea epidemiilor de ciumă.
De-a lungul timpului, utilizările terapeutice tradiționale au inclus nevroze gastrice și cardiace, anxietate, hipertensiune, simptomatologie intestinală atribuită astăzi colonului iritabil, tulburări menstruale, probleme de comportament ale copiilor și dizabilități de învățare.
În timpul Primului Război Mondial, planta a fost folosită pentru prevenirea și tratarea șocului psihic la trupele de militari din prima linie, iar în al Doilea Război Mondial se administra în scopul calmării civililor expuși raidurilor aeriene.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Numeroase studii farmacologice au demonstrat proprietățile deprimant centrale (sedative, anxiolitice și hipnoinductoare) ale valerianei, dar și efecte antispastice, relaxante muscular și antiulceroase.
Eficacitatea clinică depinde în mare măsură de modul de prelucrare a rădăcinilor și de tipul de extract, iar acțiunea este dependentă de doză. Investigarea extractelor apoase și hidroetanolice din rădăcinile de valeriană, precum și a unor fracțiuni și constituenți izolați a evidențiat un efect sedativ și anxiolitic care contribuie la promovarea somnului și ameliorarea stării nervoase.
Datele obținute în experimentele pe animale sunt consistente și concordante cu observațiile clinice.
Preparatele de valeriană îmbunătățesc structura și calitatea somnului cu un debut gradual al eficacității, mai degrabă decât cu un efect sedativ general. După o doză unică de valeriană se schimbă percepția subiectivă asupra somnului, iar simptomele sunt îmbunătățite gradual în 2-4 săptămâni, după cum arată datele clinice.
Efectele se exercită mai cu seamă în condiții patologice și mai puțin la subiecții sănătoși. Ameliorarea somnului survine și în cazul insomniilor din cadrul sindromului de abstinență la pacienții dependenți de benzodiazepine.
Totodată, preparatele de valeriană nu induc efectele adverse caracteristice medicației convenționale în tulburările de somn sau hiperexcitabilitatea nervoasă. Foarte important este că nu apare acea stare de disconfort de a doua zi dimineață caracterizată, printre altele, de amețeală, cefalee, lipsa concentrării și chiar anxietate.
Activitatea central-deprimantă a valerianei este mediată prin intermediul mai multor mecanisme încă insuficient clarificate. Ele includ în principal interacțiunea cu sistemul GABA, agonismul pe receptorii adenozinici A1, și fixarea pe receptorii serotoninergici 5-HT1A.
Dacă inițial se credea că doar componentele volatile ar fi responsabile de efectele sedative, astăzi se consideră că mai multe clase de substanțe (sescviterpene, derivați lignanici, iridoide, flavonoide) intervin în exprimarea lor.
De fapt, acțiunea concertată și sinergismele pe care le creează toți acești constituenți explică mai aproape de realitate beneficiile terapeutice ale valerianei ca inhibitor al excitabilității neuronale.
Sescviterpenele (acid valerenic, valerenal, valeranonă), ca și produșii de degradare ai valepotriaților, așa-numiții baldrinali, inhibă degradarea neurotransmițătorului GABA, influențând negativ activitatea GABA-transaminazei, enzimă implicată în metabolizarea mediatorului.
Acidul valerenic a fost identificat ca modulator al receptorilor GABAA și agonist parțial pe receptorii 5HT, având o afinitate mai mare față de 5-HT5a, mai slabă pentru 5-HT5b și transportorul pentru serotonină.
A fost descris un situs specific de legare pentru acidul valerenic și valerenol, cu o afinitate de ordin nM. In vivo, acești doi compuși au activitate anxiolitică. Acidul valerenic (ca și extractul de valeriană) poate îmbunătăți funcțiile cognitive, stimulează proliferarea și diferențierea neuroblaștilor și reduce peroxidarea lipidică la animalele în vârstă.
Derivații de acid valerenic pot traversa bariera hematoencefalică și pot interacționa cu receptorii cerebrali. Transportul lor se poate realiza transcelular, prin difuzie pasivă, similar diazepamului, dar nu există o opinie certă în acest sens. Unii autori sugerează existența unui sistem de transport încă necunoscut.
În experimente pe animale, au fost evidențiate proprietățile sedative, tranchilizante și antihipertensive pentru valeranonă, dar acestea sunt mai reduse ca intensitate față de substanțele standard.
În plus, acidul valerenic și valepotriații sunt spasmolitici; acidul valerenic este miorelaxant, iar valeranona – anticonvulsivantă; acestora li se asociază efectul produs de valerenal, care scade activitatea motorie și tonusul musculaturii abdominale, reducând, la administrare în doză suficient de mare, ataxia.
Concentrații micromolare și submicromolare de olivil-diglucozidă acționează ca agonist parțial pe receptorii adenozinici A1 în timp ce un alt derivat lignanic, hidroxipinorezinolul, funcționează ca un agonist pe receptorii benzodiazepinici, exercitând efecte anxiolitice.
Valepotriații sau extractele de valeriană standardizate în acești compuși acționează ca tranchilizanți când conțin derivați monoenici (didrovaltrat) și antidepresivi timoleptic, dacă medicamentul condiționează diene cum ar fi valtratul sau acevaltratul.
Toate preparatele cu valepotriați au proprietăți anxiolitice, iar valepotriații diene se recomandă în situații de stres sau în tratamentul unor tulburări psihomotorii și psihosomatice.
Valepotriații au activitate spasmolitică prin efect direct asupra musculaturii netede și totodată ameliorează simptomatologia din sevrajul caracteristic dependenței de opioide.
La animale s-a evidențiat că acești componenți previn apariția insuficienței coronariene acute, blochează aritmiile induse de vasopresină, au efecte inotrop pozitive și cronotrop negative moderate.
Hesperidina are proprietăți sedative și facilitează instalarea somnului, iar o altă flavonoidă caracteristică valerianei, 6-metilapigenina, manifestă efect anxiolitic mediat prin proprietățile de agonist pe receptorii benzodiazepinici.
Gustul și mirosul caracteristice, neplăcute, induc de asemenea efecte de inhibare a activității neuronale prin mecanisme psihodinamice (reflex condiționat).
Mod de utilizare
Indicațiile curente ale valerianei pentru care s-a demonstrat eficacitate clinică sunt tulburările nervoase moderate și insomnia.
Cel mai simplu mod de preparare a unui extract din rădăcină de valeriană îl reprezintă infuzia-macerat. În acest scop se tratează 3-5 g (2 lingurițe) de produs vegetal mărunțit cu 150 mL de apă la fierbere, se lasă în repaus în vas acoperit 4-8 ore, amestecând din când în când, după care se bea.
Este preferabil să se infuzeze dimineața planta, maceratul urmând a fi băut seara, iar seara să se pregătească o porție pentru dimineață. Valepotriații sunt substanțe greu solubile în apă și printr-o infuzare clasică se vor extrage cantități insuficiente pentru exprimarea acțiunii tranchilizante.
Deoarece preparatele acționează blând, nu interferează în mod normal cu activitățile zilnice care necesită atenție, dacă nu se asociază alte deprimante ale SNC. Este drept că în primele câteva zile este greu de băut maceratul din cauza mirosului dezagreabil, dar după 4-5 zile devine obișnuit și nu mai deranjează.
Administrarea de seară se face cu 20 de minute înainte de culcare, timp în care se renunță la orice activitate excitantă, preferându-se o pregătire pentru somn prin relaxare.
Se administrează la adulți și copii mai mari de 12 ani extracte hidroalcoolice (etanol 40-70%, v/v) echivalente cu 2-3 g de produs vegetal (doză unică). În stări de hiperexcitabilitate se recomandă 3 prize zilnice, iar în tulburările de somn, o doză unică cu ½-1 oră înainte de culcare.
Dozajul maxim zilnic este de 4 prize. Efectul optim terapeutic se obține în 2-4 săptămâni de tratament.
În preparatele industriale, extractele hidroetanolice de valeriană (DER = 4-7 : 1) sunt în general standardizate în acid valerenic 0,8%, recomandându-se 400-900 mg/zi. Se asociază cu hameiul, Passiflora incarnata sau Melissa officinalis.
Medicamentele care conțin valepotriați au alte indicații decât preparatele cu extract de valeriană , astfel, cele care conțin didrovaltrat și/sau homovaltrat monoene se utilizează mai ales ca tranchilizante de zi, în timp ce produsele farmaceutice cu valtrat, izovaltrat, acevaltrat (diene) sunt sedative și antidepresive de zi.
La prescrierea unor medicamente care conțin extracte de valeriană trebuie să fim atenți și la mențiunile care se referă la specia prelucrată: preparatele obținute din Valeriana officinalis (europeană) sunt folosite ca sedative nocturne, inductoare ale somnului, în timp ce Valeriana edulis și Valeriana wallichii furnizează medicamente sedative de zi.
În ceea ce privește doza, este necesară administrarea unei cantități de 500-600 mg de extract uscat (DER 5 : 1) din Valerianae radix sau preparate cu extract uscat standardizat în valepotriați echivalent unui conținut minim de 50 mg.
Deseori, extractul de valeriană se asociază în medicamente cu alte produse vegetale care dezvoltă calități antidepresive, sedative și anxiolitice. Unul dintre preparatele de asociere este constituit din 32 mg de extract de Passiflora, 60 mg de extract de Hypericum și 28 mg de extract de valeriană și se administrează ca antidepresiv, anxiolitic și inductor al somnulului.
De curând, preparatul a fost supus unui studiu clinic pe un lot de copii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani cu tulburări emoționale și de comportament. Administrarea acestuia a dus la reducerea izolării sociale a copiilor anxioși sau cu depresii, la dispariția tulburărilor de somn, îmbunătățind totodată capacitatea de concentrare.
O asociere cunoscută se regăsește în medicamentul Baldriparan®, constituit din 95 mg de extract de valeriană (DER 3-6 : 1, etanol 70%), 15 mg de extract de hamei (4-8 : 1, etanol 40%) și 85 mg de extract de melisă (4-6 : 1, apă), care se administrează în tratamentul stărilor de agitație, insomniilor de cauză nervoasă și tulburărilor cardiace de aceeași natură; doza recomandată este de 2 comprimate filmate de 3 ori/zi și nu se administrează copiilor sub 12 ani.
La noi circulă două preparate, Persedon® zi și Persedon® noapte, ca tranchilizante și anxiolitice. Dacă în forma de zi se asociază extractele de Valeriana, Melissa și Rhodiola (180 + 100 + 100 mg), forma de noapte conține, pe lângă valeriană și melisă, mac californian) și melatonină (250 + 150 + 150 + 1 mg).
Nu se administrează copiilor sub 14 ani, nici în sarcină și alăptare, iar forma de noapte poate reduce atenția și reactivitatea a doua zi.
Descriere botanică
Valeriana officinalis L., Valeriana wallichii De Candolle (sin. Valeriana jatamansii Jones, Valeriana edulis Nuttall et Torrey [H.B.K.] F.G. Meyer), din familia Valerianaceae, sunt specii perene, erbacee, care prezintă în primul an o rozetă de frunze la suprafața solului, apoi se dezvoltă tulpina goală la interior și puțin păroasă la bază, ce poate avea o înălțime variabilă de 30-150 (200) cm.
Frunzele bazale sunt pețiolate și păroase, iar cele tulpinale sunt opuse, penat-sectate, glabre și în partea superioară sesile, cu baza concrescută. Florile roz sau albe, pe tipul 5, sunt grupate în cime umbeliforme, terminale.
Fructul este o nuculă ovoidal alungită prevăzută cu papus. În stare proaspătă, rădăcinile și rizomii au un miros aromat, dar prin uscare acesta se modifică, dobândind o tentă dezagreabilă.
Deși Valeriana officinalis L. (denumită la noi odolean sau iarba pisicii) este specia de valeriană europeană acceptată ca fiind oficinală, alte două specii furnizează de asemenea droguri care se prelucrează în industria farmaceutică.
Este vorba de Valeriana wallichii De Candolle (sin. Valeriana jatamansii Jones, valeriana indiană) și Valeriana edulis Nuttall ex Torrey ssp. procera (H.B.K.) F.G. Meyer, comercializată ca valeriană mexicană.
Drogul utilizat în scopuri terapeutice este reprezentat de rizomul cu rădăcini, Valerianae radix et rhizoma.
Valeriana officinalis L. este nativă în Europa și Asia, fiind naturalizată și pe continentul nord-american. Este cultivată în Olanda, Belgia, Franța, Germania, estul Europei, în Japonia și SUA.
Valeriana wallichii De Candolle este originară din India, dar a fost naturalizată și în Elveția, în timp ce Valeriana edulis Nuttall ex Torrey provine din America Centrală, în special din Mexic.
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține 0,3-1% ulei volatil, valepotriați (0,5-2%, 3-8% în V. edulis și 3-6% în V. wallichii), derivați lignanici (8-hidroxipinorezinol, pinorespiol, olivildiglucozida).
Uleiul volatil conține peste 150 de componenți, în principal monoterpene (camfen, derivați de pinen, borneol și esterii săi de tip acetat, formiat, izovalerianat) și secviterpene (acid valerenic [0,1-0,9%], acid acetoxivalerenic, acid hidroxivalerenic, valerenal, valeranonă, criptofaurinol, valerianol, bisabolen, cariofilen, ledol.
Valepotriații (valeriana epoxi-triesteri) au fost identificați doar în rădăcinile proaspete sau stabilizate imediat după recoltare, la temperaturi mai mici de 40 °C.
Sunt compuși lipofili, esteri ai unor trioli, derivați de iridan, 8-10 epoxidați, care aparțin la două serii: diene (valtrat, izovaltrat, acevaltrat, homovaltrat) și monoene (didrovaltrat, izovaleriloxihidroxididrovaltrat) cu acțiuni farmacologice diferite.
Valtratul și izovaltratul predomină cantitativ. Sub acțiunea temperaturii, luminii și umidității sau variațiilor de pH, valepotriații se degradează ușor, rezultând aldehide nesaturate denumite baldrinali (homobaldrinal, baldrinal), de asemenea compuși instabili.
În timpul uscării și depozitării produsului vegetal, prin hidroliza valepotriaților se obțin acizii izovaleric și hidroxiizovaleric, care, alături de izovaleratul de bornil, conferă mirosul caracteristic valerianei.
În urmă cu aproximativ 15 ani, în rădăcini și rizomi s-a pus în evidență o altă grupă de principii active care contribuie esențial la acțiunea farmacologică a extractelor, anume derivații de olivil, care din punct de vedere chimic sunt lignane.
Rădăcinile de valeriană mai conțin: acizi fenolici (clorogenic, cafeic, benzoic, salicilic), flavonoide (hesperidina, metilapigenina, linarina), alcaloizi (0,01-0,05%) (actinidina, chatinina, a-metilpirilcetona, valerianina), acizi grași, acizi alifatici cu masă moleculară mică (acid valeric), glucide, aminoacizi (arginină, glutamină, tirozină, acid g-aminobutiric).
Siguranță în administrare
Este contraindicată administrarea produsului vegetal sau a preparatelor care condiționează extracte în cazul hipersensibilității la valeriană, în sarcină, alăptare și la copiii sub 12 ani. Nu se asociază cu antidepresive, sedative și hipnotice de sinteză.
Ca efecte adverse au fost semnalate: greață, spasme abdominale și uneori reacții minore hepatotoxice. Dozele mari pot accentua senzația de oboseală, pot determina amețeli.
La supradozare (doze mai mari de circa 20 de ori decât doza terapeutică), pot apărea vedere încețoșată, modificări ale ritmului cardiac, cefalee, neliniște, midriază, tremur al mâinilor.
În cazul asocierii cu medicamente, preparatele cu valeriană interacționează cu acestea în sensul potențării efectului deprimantelor SNC (barbiturice, benzodiazepine, opioide, anestezice generale). Utilizarea concomitentă cu anticoagulante și curcumină poate crește riscul de hemoragii.
La rozătoare s-a constatat că asocierea a 25 mg/kg de extract de lemn dulce și doze subactive de valeriană potențează efectul anxiolitic al acesteia din urmă.
Pentru valepotriați s-au pus în evidență, în teste in vitro, existența citotoxicității și mutagenității, care însă in vivo nu se confirmă. Explicația se pare că se găsește în slaba absorbție intestinală a substanțelor la administrare per os și posibilei degradări, care nu permite atingerea unor valori serice care să producă efecte de acest gen.
Alte utilizări
Pisicile sunt foarte atrase de mirosul de valeriană, datorită actinidinei, care funcționează ca un feromon pentru aceste animale.
Proveniență: Valeriana officinalis L.
Furnizează produsele: Valerianae radix et rhizoma, extracte standardizate, valepotriați