Utilizări tradiționale
Lichenul a fost utilizat încă de acum 3.000 de ani, atât în vechiul Egipt, cât și în China și Grecia antică, în tratamentul unor infecții și indigestii. În Europa, mătreața brazilor a fost utilizată în medicina populară din zonele împădurite cu conifere, sub formă de infuzie sau tinctură, când se administra ca apetisant și imunostimulator. Deoarece gustul este foarte amar și neplăcut, se apela în ultimă instanță la aceste preparate.
Mătreața brazilor se folosea în Europa Centrală frecvent în medicina veterinară ca imunostimulator, în Elveția existând chiar o clauză contractuală pentru arendași care trebuiau să predea în fiecare toamnă un anumit număr de saci cu produsul vegetal uscat.
Toamna și primăvara, furajele vitelor erau suplimentate cu mătreața brazilor, pentru prevenirea infecțiilor și pentru a le ajuta să treacă mai ușor de anotimpul rece.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Preparatele din Usnea barbata se utilizează ca stimulatoare ale digestiei, datorită gustului puternic amar. Se recomandă, de asemenea, pentru acțiunea antigripală (conferită de acidul usnic) și antiinflamatoare puternică (realizată de depside), dar și pentru tratamentul tusei convulsive și pentru cicatrizarea rănilor.
La începutul anilor 1990, acidul usnic extras din Usnea barbata a fost inclus într-o serie întreagă de medicamente ca imunostimulator, dar este tot mai rar folosit, fiind grevat în anumite situații de hepatotoxicitate.
Lichenii sunt organisme unice constând dintr-un fung și un partener care realizează fotosinteza; cei doi se află într-o relație de simbioză. De curând s-a dovedit pentru un alt lichen, Aspicilia fruticulosa, că nici în condițiile existente în spațiu (vid spațial, radiații cosmice) acesta nu își modifică metabolismul.
Lichenii, inclusiv Usnea barbata, supraviețuiesc în condiții extreme, cum ar fi temperaturi scăzute, ariditate, cantități mari de radiații UV, fapt explicat prin prezența în organism a unui conținut foarte mare de polifenoli antioxidanți.
Mod de utilizare
Pornind de la faptul că infuzia, tinctura și alte preparate realizate din Usnea au un gust extrem de neplăcut, în ultimul timp se utilizează capsule ce conțin pulbere de lichen sau doar acid usnic.
Capsulele care conțin pulbere de lichen pot fi administrate în doză de 100 mg de 3 ori pe zi, iar tinctura, 3-4 mL de 3 ori pe zi.
Descriere botanică
Usnea barbata L., din familia Parmeliaceae, este un lichen epifit cunoscut sub numele de barba brazilor, mătreața brazilor sau alga arborilor, relativ frecvent întâlnit în pădurile de conifere, unde crește pe ramurile acestora.
Talul este filamentos, simplu, atingând uneori până la 3 m lungime; are o culoare cenușiu-verzuie și gust amar. Se recoltează de obicei toamna.
Produce pagube mari prin sufocarea și moartea arborilor pe care se dezvoltă. Produsul vegetal Usneae lichen este reprezentat, în principal, de talul uscat al speciei.
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține acid usnic, care îi conferă produsului gustul amar, dar și acțiune antibiotică.
Au fost izolate unele depside dotate cu proprietăți antiinflamatoare, cum ar fi acidul criptoclorofeic, acidul 4-metoxi-criptoclorofeic și acidul meroclorofeic. De asemenea, produsul vegetal conține mucilagii.
Siguranță în administrare
Pentru preparatele din Usnea barbata nu se cunosc efecte adverse sau interacțiuni medicamentoase, dar în cazul consumului cronic a unor preparate cu acid usnic s-a observat o scădere în greutate, care la continuarea tratamentului a condus la instalarea unei hepatite toxice urmate de insuficiență hepatică, până la necesitatea unui transplant hepatic.
Proveniență: Usnea barbata L.
Furnizează produsele: Usneae lichen, acid usnic