Utilizări tradiționale
Anticii cunoșteau urzica, Dioscoride și Plinius lăsându-ne informații despre utilizarea ei. Se considera că efectul antiinflamator era cu atât mai puternic cu cât senzația de usturime la contact era mai mare.
Denumirea de Urtica provine din limba latină, urere însemnând „a arde” . Cu frunzele de urzică se băteau articulațiile dureroase din cauza reumatismului sau spatele în cazul durerilor de coloană. Singurul lucru pe care trebuia să-l știe pacientul era acela că nu avea voie să se spele cu apă rece, deoarece accentua senzația de usturime.
La noi în țară, decoctul din rădăcini și frunze se lua în tuse cu sânge, hidropizie și hemoragii, iar din urzici fierte se făceau oblojeli pentru ciumă. În primăvară, când se restrângeau rezervele de hrană, urzicile aveau un rol important în alimentație, fiind considerate totodată fortifiante pentru organismul subnutrit. Se spunea că reînnoiesc sângele, având și un rol depurativ.
În medicina tradițională, rădăcinile de urzică (Urticae radix) se utilizează mai ales ca diuretice în retenții urinare, gută sau calculoze renale, dar și pentru proprietățile astringente conferite de taninuri.
Rădăcinași părțile aeriene se fierbeau în borș proaspăt, iar cu zeama obținută se vopsea lâna în galben după ce se punea piatră acră.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Medicina modernă recomandă utilizarea acestui produs vegetal în tratamentul hipertrofiei benigne de prostată (HBP). Încă nu s-au identificat cu precizie principiile active responsabile de acțiunea farmacologică. Inițial s-a considerat că acțiunea benefică descrisă se datorează conținutului în fitosteroli (β-sitosterol, β-sitosterilglicozida), care, pe baza similitudinii structurale cu corticoizii endogeni, ar dezvolta un efect antiinflamator.
În realitate, conținutul în acești derivați, în extractele de urzică, este extrem de mic (0,052%) comparativ cu cantitatea de fitosteroli pe care o ingerăm zilnic odată cu alimentele și care este de câteva zeci de ori mai mare.
În extractele realizate din rădăcină de urzică s-a evidențiat prezența unor polizaharide (1,7%), paradoxal, cu acțiune pe de o parte antiinflamatoare (mai puternică decât a indometacinei), iar pe de altă parte imunostimulatoare, dar și a amestecului de izolectine (Urtica-aglutinine), de asemenea imunostimulatoare și inhibitoare ale proliferării celulare.
Cercetări clinice de mare amploare, efectuate cu extract din rădăcină de urzică (600 mg/zi timp de 6 săptămâni), au demonstrat o îmbunătățire semnificativă a simptomatologiei cunoscute în HBP.
Astfel:
- crește volumul urinei eliminate (de la 13,8 la 15,4 mL/s), precum și debitul acesteia în cadrul micțiunii;
- scade cu 40% (de la 94 la 46 mL) cantitatea de urină reziduală în vezică;
- scade frecvența micțiunilor și mai ales a nicturiei (micțiuni pe timp de noapte) la pacienții cu HBP.
Această îmbunătățire a simptomatologiei se explică prin scăderea cu peste 10% a nivelului seric al globulinei, care fixează hormonul sexual (testosteronul), urmarea fiind reducerea numărului de celule hiperplazice noi. Concomitent are loc inhibarea aromatazei (enzimă care realizează transformarea androgenilor în estrogeni) și, ca urmare, tendința de hipertrofiere a prostatei se reduce semnificativ. Totodată se manifestă și o acțiune antiinflamatoare notabilă.
Rădăcina de urzică, precum și extractele obținute din acest produs vegetal se recomandă mai ales pentru reducerea congestiei asociate cu dificultățile de urinare ale pacienților aflați în stadiile I și II (eventual III) ale hiperplaziei benigne de prostată.
În strânsă legătură cu efectele farmacologice menționate, se speră ca studiul lignanelor identificate în rădăcina de urzică să aducă noi precizări referitoare la mecanismul de acțiune al acestui produs vegetal.
Produsele Urticae folium și Urticae herba se utilizează în medicina tradițională ca diuretice, fiind recomandate în tratamentul tulburărilor disurice. S-a stabilit că preparatele ce conțin extracte din frunze de urzică cresc irigarea renală și prin aceasta rata de filtrare glomerulară, efectul fiind nu doar acvaretic, ci se constată și o creștere a cantității de uree și cloruri eliminate.
Din acest motiv este indicată administrarea extractelor din frunze de urzică în tratamentul catarului vezical, dar și ca adjuvant în terapia cu antibiotice a infecțiilor tractului urinar, iar profilactic pentru a preîntâmpina recidivele unor astfel de infecții.
În momentul de față există și medicamente care condiționează sucul de presare obținut din partea aeriană, care se recomandă în terapia de irigare a sistemului urinar datorită acțiunii acvaretice, când este antrenat și eliminat nisipul oxalic.
În afara acțiunii diuretice, extractele din frunze de urzică sunt prescrise în afecțiuni reumatismale datorită efectului antiinflamator de bună calitate. Aceste extracte dezvoltă și acțiune antidiscrazică (de eliminare a metaboliților toxici din organism) și normalizează funcțiile metabolice dereglate în: diabet, dermatoze, gută, boli reumatice (toate fiind afecțiuni considerate a avea o componentă metabolică importantă).
În ultima perioadă, unele preparate din Urticae herba au fost testate și pentru o eventuală acțiune antidiabetică, dar și antiadezivă față de Escherichia coli, rezultatele fiind promițătoare.
Mod de utilizare
Rădăcina de urzică mărunțită se utilizează pentru obținerea unor preparate de uz intern: infuzii și alte forme galenice.
Astfel, 1,5 g produs vegetal pulverizat se aduce într-o cană de apă rece, amestecul se fierbe timp de 1 minut, se acoperă, se lasă în repaus 10 minute, apoi se strecoară. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Produsul vegetal intră în alcătuirea ceaiurilor monocomponente, dar și a amestecurilor de plante. Extractul din rădăcini proaspete de urzică (ERU – Extractum Radicis Urticae) intră în alcătuirea medicamentului Bazoton® – capsule. Alte preparate care condiționează extracte de rădăcini de urzică sunt: Prostataforton®, Unica Plus N®, Prostagutt®, Prostagutt Forte®, Prostasin®.
Frunzele de urzică se utilizează la prepararea infuziilor, 3-6 g produs vegetal uscat la o cană de apă fierbinte; se lasă 10 minute, apoi se strecoară; se beau trei căni pe zi.
Se mai poate prepara un extract fluid (1 :1, cu etanol 25%) care se administrează 2-4 mL de trei ori pe zi, o tinctură (1 : 5 cu etanol 45%) din care se prescriu de trei ori pe zi cate 2-6 mL sau se poate prepara din frunzele proaspete sucul de presare, din care se vor administra 5-10 mL de trei ori pe zi.
Descriere botanică
Urtica dioica L., familia Urticaceae, urzică sau urzică mare, este o plantă ierboasă, perenă, cu o rădăcină care ajunge până la 125 cm lungime. Se autoregenerează și se întinde chiar și pe solurile cele mai sărace, secătuindu-le de resurse.
Primăvara, tulpina crește până la 50 cm înălțime, fiind dreaptă, tetramuchiată și ramificată. Frunzele sunt opuse, pețiolate, verzi-cenușii, în formă de inimă cu vârful ascuțit, cu zimți mari pe margini. Atât tulpina, cât și frunzele sunt acoperite cu numeroși peri tectori rigizi și urticanți.
Florile mici, verzui, așezate la subsuoara frunzelor superioare, sunt grupate în panicule lungi; fiind o plantă dioică, urzica are flori mascule și femele dispuse pe tulpini diferite. Din florile femele se dezvoltă ulterior fructele, care sunt nucule mici. Urzica mare crește în păduri mlăștinoase și poate ajunge până de 160 cm înălțime.
Planta furnizează produsele vegetale Urticae radix (rădăcini) și Urticae herba (partea aeriană înflorită). Nu prezintă gust și nici miros caracteristic. Uneori pot să apară în amestec și rădăcini de Urtica urens L., urzică mică sau urzicea.
Urzica este o specie frecvent răspândită, iar produsul vegetal comercializat provine din flora spontană, mai ales din Europa de Est.
Compoziție chimică
Rădăcinile de urzică au intrat în atenția cercetătorilor relativ recent; studiile efectuate au evidențiat prezența compușilor cu structură sterolică (agliconi sterolici și glicozidele corespunzătoare), printre care β-sitosterol și β-sitosteroI-3-β-D-glucozida. Au mai fost izolate 6 izolectine cu structură proteică, care, sub forma complexului lectinic (0,1-0,2% în produsul vegetal), poartă numele de UDA (Urtica Dioica Agglutinina).
Totodată s-a mai izolat o fracțiune poliholozidică alcătuită din macromolecule acide și neutre.
Alături de aceste componente se mai află: derivați fenil-propanici, printre care alcoolul homovanilic și glicozida corespunzătoare, compuși din clasa monoepoxilignanelor (neoolivil și derivații săi), monoterpene libere și glicozidate, unii derivați polifenolici și metil-eterii acestora, taninuri.
Frunzele și partea aeriană înflorită de urzică conțin clorofiline, carotenoide (provitamina A), vitaminele C, K și cele ale grupului B, triterpene pentaciclice și fitosteroli. Au mai fost identificați acizi organici (acid formic, acetic, citric, malic) și polifenolcarboxilici (acid ferulic, p-cumaric, cafeic, clorogenic, neoclorogenic, rozmarinic, dar mai ales acid cafeoil-malic), flavonoide (glicozide ale cvercetolului, izoramnetolului și kemferolului).
Sunt prezente săruri minerale în cantitate destul de mare (acid silicic, săruri de potasiu, de calciu și de sodiu), iar în perii urticanți au fost identificate o serie de amine, precum colina, histamina și serotonina.
Proveniență: Urtica dioica L.
Furnizează produsele: Urticae radix, Urticae herba