Utilizări tradiționale
Semințele conțin o grăsime comestibilă (unt de shea sau karite) utilizată în medicina tradițională africană în tratamentul ulcerațiilor și al rănilor, iar frunzele și scoarța de pe tulpini au fost studiate și ele din punctul de vedere al compoziției chimice, dar și al potențialului antibacterian și antifungic.
Din scoarța de pe rădăcini s-au izolat și elucidat o serie de structuri care aparțin grupului saponinelor.
Descriere botanică
Butyrospermum parkii Kotschy (sin. Butyrospermum paradoxum [Don] Hepper, Vittelaria paradoxa [C.F. Gaertner]) este un arbore de mici dimensiuni, din familia Sapotaceae, care atinge până la 14 m înălțime; rareori se întâlnesc exemplare care ajung la 25 m.
Scoarța de pe tulpină este groasă, cu un suber dezvoltat și cu fisuri longitudinale adânci.
Frunzele coriacee, lungi de 4-12 cm, sunt grupate până la 25 în vârful ramurilor, sunt oblong-elongate, cu marginea sinuoasă.
Frunzele tinere sunt acoperite cu peri care dau aspectul unui puf roșu-ruginiu, pentru ca mai târziu să fie glabre.
Florile sunt grupate în mănunchiuri aflate la extremitatea înaltă, inflorescența fiind constituită din aproximativ 100 de flori erecte sau care atârnă.
Fiecare are un pedicel de 1,5-2,5 cm și sunt de culoare albă până la crem; sunt formate din 8-10 lobi elongați și 10 sepale oblong-lanceolate, tomentoase pe fața exterioară.
Fructul este o drupă eliptică, de culoare galbenă-verzuie, cu dimensiuni de 3-5 cm. Tegumentul acesteia este de aproximativ 1 mm, iar in interior se găsește de regulă o singură sămânță brună, împlântată în pulpa fructului.
Producția de fructe începe de regulă după ce planta trece de 15 ani și rodește o perioadă foarte lungă, care poate fi între 200 și 300 de ani.
Fructele se recoltează, dependent de zona de proveniență, între lunile mai și septembrie, adică în sezonul ploios. Producția de fructe pe exemplar devine rentabilă abia după ce acesta atinge 25-45 de ani.
Compoziție chimică
Fracțiunea lipofilă extrasă din semințele de Butyrospermum, denumită unt de shea, are o compoziție similară untului de cacao, pe care îl și înlocuiește cu succes în industria cosmetică și farmaceutică.
Procedeul de prelucrare a semințelor pentru obținerea untului de shea depinde de zona de proveniență și totodată de domeniul de utilizare.
Dacă acesta urmează să fie folosit în alimentație, semințele de shea se torefiază, se răcesc și abia pe urmă se prelucrează, produsul final având un gust intens și aromat.
Dacă fracțiunea lipofilă urmează să înlocuiască untul de cacao în industria farmaceutică sau cosmetică, produsul trebuie să fie cât mai puțin odorat, dar cu un conținut mare în stearină.
Untul incolor sau doar cu o ușoară tentă gălbuie se folosește în cosmetică pentru obținerea unor produse de igienă și întreținere corporală, în timp ce untul moale, cu un conținut ridicat în oleină, este preferat în industria dermatocosmeticelor ce se adresează unor afecțiuni dermice cum ar fi neurodermita, psoriazisul și pielea atopică în general.
Untul cu un conținut ridicat în acizi grași liberi, nesaturați, este folosit după rafinare la obținerea industrială a margarinei.
Pentru obținerea untului de shea, se recoltează dimineața fructele căzute peste noapte, după care, dependent de zonă, se poate îndepărta pulpa (care se consumă în stare proaspătă sau uscată) sau se depozitează ca atare în butoaie, unde sunt lăsate timp de câteva luni la fermentat, iar pulpa se macerează.
Există și un al treilea procedeu, acela de fierberea fructelor în apă dar enzimele din pulpă sunt distruse. Odată îndepărtată pulpa, semințele sunt uscate fie la soare, fie prin torefiere, când se acoperă cu cenușă sau se mențin într-o baie de nisip.
După decorticare, miezul semințelor se pulverizează și se malaxează manual, adăugandu-se din când în când apă caldă sau rece și decantându-se la anumite intervale emulsia hidrolipidică rezultată.
O metodă mai modernă de extracție artizanală a fracțiunii lipofile din semințele de Butyrospermum parkii constă în pulverizarea acestora într-o moară acționată cu ajutorul unui motor diesel; cu pulberea astfel obținută se umplu săculeți de 1 kg din pânză, care se introduc într-o presă cu ajutorul căreia se extrage fracțiunea lipidică prin adăugarea repetată a unor cantități de apă fiartă ce se decantează/ se presează după 20 de minute; odată extras untul de shea, se fierbe în apa de prelucrare și se lasă la decantat.
La suprafață se acumulează pelicula de grăsime vegetală solidificată, iar în apă rămân impuritățile, care se depun.
Se adună untul brut, se reîncălzește, se filtrează și se lasă la solidificat.
Până în prezent nu există o standardizare a procesului de producție, astfel încât compoziția chimică până la substanțele volatile și miros depinde tocmai de zona de proveniență și metoda de prelucrare.
Componenta majoritară a untului de shea este constituită din trigliceride și acizi grași liberi, insaponifiabilul fiind constituit din triterpene, kariten, steroli și fenoli.
Deoarece cantitatea de insaponifiabil este, comparativ cu alte uleiuri vegetale, mare, acesta a fost concentrat și purificat astfel încât în final s-a obținut produsul BSP-103 care reprezintă un concentrat de esteri triterpenici (50%) solubilizați în ulei vegetal.
Din scoarța de pe rădăcini s-au separat o serie de saponine, printre care parkiozidele A, B și C, alături de acidul 3-O-P-D-glucopiranozil-oleanolic (androseptozida).
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Pentru activitatea dermoprotectoare și mai ales emolientă a untului de shea nu s-au realizat studii clinice tocmai din cauza diversității de compoziție chimică derivată din procedeul de obținere.
În schimb, pentru BSP-103 a fost investigată calitatea de anti-inflamator nesteroidian prin administrarea unui supliment alimentar sub formă de capsule de uz oral la 20 de pacienți cu psoriazis.
Administrându-se concentratul în doză de 2,25 g/zi (echivalent la 3 capsule), s-a constatat că, după 3-6 săptămâni de tratament, 12 bolnavi au răspuns bine, dar numai la unul singur s-a înregistrat o remisie totală.
S-a dovedit că sub tratament producția citokinelor proinflamatoare, cum ar fi TNFα și IL6, de către monocitele umane normale a fost inhibată, fără a se constata vreo interacțiune cu receptorul pentru glucocorticoizi. Totodată, a scăzut semnificativ activitatea NF-kB.
Pentru parkiozidele A, B și C a fost investigată in vitro activitatea antioxidantă și antiproliferativă.
Parkiozida B a demonstrat o acțiune comparabilă cu cea a TROLOX-ului în testele DPPH și ABTS, dar nici unul dintre compuși nu are capacitate de scavenger față de peroxidul de hidrogen și monoxidul de azot.
În ceea ce privește activitatea antiproliferativă, aceasta a fost evaluată in vitro față de celulele adenocarcinomului mamar (MDA-MB 231), melanomul malign (A 375), carcinomul de colon (HCT 116) și celulele glioblastomului multiform (T98C).
Și în acest caz parkiozida B este puternic activă, în timp ce parkiozida C este inactivă.
Untul de shea intră în compoziția a numeroase produse dermatocosmetice, care au drept proprietăți hidratarea, îmbunătățirea aspectului dermic și regenerarea tisulară.
Proveniență: Butyrospermum parkii Kotschy
Furnizează produsele: unt de shea, concentrat triterpenic BSP-103