Utilizări tradiţionale
Turmericul a fost utilizat tradiţional Ia populaţiile tamil de mii de ani ca remediu în tratamentul afecţiunilor gastrice şi hepatice, dar şi sub forma aplicaţiilor topice pentru vindecarea rănilor infectate. Turmericul macerat în lapte cald este folosit în mod obişnuit în Asia ca febrifug, iar în asociere cu varul nestins, ca hemostatic.
Turmericul se foloseşte mult în alimentaţie drept condiment, fiind ingredientul principal din pulberea de curry.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal are efecte colagoge, coleretice, carminative, stomahice, antiflogistice, antihepatotoxice, antibacteriene datorate, în principal, curcuminoidelor şi componentelor volatile.
Uleiul volatil şi extractele apoase din Curcumae longae rhizoma acţionează antiinflamator. Deoarece curcuminoidele sunt relativ insolubile în apă, efectul antiinflamator de tip cortizonic evidenţiat pentru extractele apoase se pune pe seama altor compuşi, încă neidentificaţi, în timp ce uleiul volatil şi extractele alcoolice au o acţiune puternic antifungică şi antimicrobiană.
Produsul vegetal este utilizat drept coleretic şi colagog în dispepsia funcţională de origine hepatică, colangită cronică, colecistită cronică. Se mai foloseşte drept stomahic şi carminativ.
Un studiu clinic efectuat pe pacienţi suferind de: colon iritabil, dispepsie, tulburări funcţionale ale căilor biliare descendente, alte tulburări digestive nespecifice a evidenţiat o reducere a tulburărilor dispeptice în 67,8% dintre cazuri în urma administrării, timp de patru săptămâni, a unui preparat conţinând extract etanolic uscat din Curcumae longae rhizoma.
Numeroase studii farmacologice (in vitro, in vivo) au evidenţiat pentru curcumină următoarele acţiuni:
- acţiune antiinflamatoare – mecanismul este complex şi încă incomplet elucidat. Inhibarea ciclooxigenazei şi a 5-lipoxigenazei, creşterea nivelelor plasmatice de cortizol, inhibarea agregării şi degranulării neutrofilelor, a producţiei de radicali anioni superoxid de către neutrofile sunt numai câteva din efectele curcuminei care concură la exprimarea acţiunii antiinflamatoare.
Curcumină este lipsită de acţiune analgezică şi antipiretică. Spre deosebire de antiinflamatoarele nesteroidiene, are un indice ulcerogenic mai scăzut. În doze mici acţionează gastroprotector, în timp ce în doze mari determină ulceraţii gastrice datorate, se pare, unei hiposecreţii de mucină;
- acţiune antiagregant plachetară datorată inhibării sintezei de tromboxani. Având proprietăţi atiagregant plachetare, curcumina ar putea fi utilizată în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni cardiovasculare.
De altfel, numeroase studii epidemiologice au evidenţiat faptul că, în zonele în care curcuma este frecvent utilizată în alimentaţie, incidenţa bolilor cardiovasculare este foarte scăzută;
- acţiune hipolipemiantă. Datele referitoare la proprietăţile hipolipemiante ale curcuminei sunt contradictorii. Astfel, unele cercetări au evidenţiat, pentru curcumină, efecte hipolipemiante clare:
- reducerea nivelul colesterolului seric şi hepatic (efect observat numai în condiţiile unei diete bogate în lipide);
- creşterea ratei de eliminare digestivă a acizilor biliari şi a colesterolului (efect observat atât în cazul unei diete normale, cât şi al unei diete bogate în lipide);
- creşterea raportul HDL/colesterol total;
- scăderea nivelului trigliceridelor;
- creşterea activităţii colesterol-7-α-hidrolazei hepatice (enzimă care limitează sinteza de acizi biliari).
Alte cercetări însă au demonstrat capacitatea curcuminei de a stimula sinteza de colesterol. Ca urmare, unii autori au înaintat ipoteza conform căreia acţiunea hipolipemiantă a curcuminei este datorată limitării absorbţiei colesterolului exogen;
- acţiune coleretică şi colagogă. Efecte coleretice şi colagoge au şi celelalte curcuminoide (cu excepţia bisdesmetoxicurcuminei care inhibă colereza) şi componentele volatile (curlonă, turmerone). Curcumina creşte concentraţia secreţiei biliare în acizi biliari şi colesterol. De asemenea, dizolvă şi împiedică formarea calculilor biliari colesterolici;
- acţiune antimicrobiană. Curcumina inhibă in vitro creşterea bacteriilor grampozitive. Studii recente au evidenţiat faptul că, în prezenţa luminii din spectrul vizibil, cantităţi foarte mici de curcumină exercită un efect toxic puternic faţă de tulpini de Salmonella. Se pare că acest efect fototoxic este datorat unor intermediari instabili, probabil cu structură radicalară, care iau naştere în timpul expunerii la lumină. Având în vedere efectul fotosensibilizator, curcumina ar putea fi utilizată în tratamentul psoriazisului, cancerului, precum şi al infecţiilor virale şi bacteriene;
acţiune antituniorală – este datorată efectului citotoxic al curcuminei faţă de mai multe linii de celule tumorale (experimente in vitro);
acţiune antioxidantă – curcumina inhibă peroxidarea lipidică. În ceea ce priveşte activitatea de scavenger a radicalilor liberi de oxigen produşi de polimorfonuclearele neutrofile, curcumina s-a dovedit a fi mai activă decât vitamina E, dar mai puţin activă comparativ cu vitamina C. Screeningul activităţii de scavenger a curcuminei a evidenţiat faptul că aceasta este foarte activă asupra radicalului hidroxil (cea mai agresivă specie radicalară) pentru care organismul uman nu dispune de sisteme de inactivare.
Radicalul hidroxil, alături de radicalul anion superoxid, este implicat în cancerogeneză prin modificările structurale pe care le determină asupra AND-ului şi care dau naştere la mutaţii genetice şi leziuni precanceroase.
Efectul antioxidant al curcuminei explică acţiunea antimutagenă şi de inhibare a tumorizării induse de o serie de agenţi tumorpromotori.
Ar-Turmerona inhibă proliferarea şi activitatea celulelor NK (natural killer) a căror natură este încă controversată. Cei mai mulţi imunologi le consideră o subpopulaţie a limfocitelor T care acţionează citotoxic faţă de un număr mare de celule-ţintă. Celulele NK joacă un rol important în apărarea antituniorală, recunoscând şi distrugând celulele tumorale.
În plus, ar-turmerona este un bun antidot faţă de veninul de şarpe, mai ales faţă de veninul speciilor de Bothrops şi Crotolus.
Studii in vivo au evidenţiat o acţiune imunostimulatoare pentru ukonan-ul A. Acesta activează sistemul reticuloendotelial şi activitatea fagocitară.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se poate administra ca atare, sub formă de pulbere, sau sub formă de extracte apoase (decoct, infuzie 6/200). Extractele apoase au un gust neplăcut şi, din acest motiv, mai ales în tratamentul unor afecţiuni gastrointestinale, „se îmbunătăţesc” frecvent cu apă de mentă.
Întrucât componentele volatile şi curcuininoidele sunt puţin extractibile în apă, se recomandă utilizarea de preparate standardizate fie în ulei volatil, fie în curcuminoide.
Extracte din C. longae rhizoma intră în compoziţia unor preparate utilizate în tratamentul disfuncţiilor biliare: Bilgast®, Cholhepan N® Cholagogum N Nattermann®.
Descriere botanică
Curcuma domestica Valeton (sin. Curcuma longa L.), din familia Zingiberaceae, cunoscută sub denumirile de turmeric, curcuma sau şofran de India, este o specie ierboasă, perenă, cu un rizom primar oval, cu un diametru de circa 10 cm, din care se ramifică rizomii secundari, alungiţi. Tulpinile aeriene înalte de până la 90 cm prezintă frunze bazale peţiolate, alungite, cu limb eliptic, penta-nervate şi flori galbene, zigomorfe, pe tipul 3.
Mirosul pulberii obţinute din rizomi (de culoare galbenă) este aromat, înţepător, iar gustul este aromat, uşor amar şi iute.
Specia este cultivată în Asia tropicală şi Africa. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt India (regiunile din zona Golfului Bengal), China, Indonezia, Jamaica şi Sri Lanka. Se apreciază că India furnizează aproximativ 80% din producţia mondială de curcuma.
Produsul vegetal utilizat în terapie este constituit din rizomi primari, rizomi secundari sau din amestecul acestora.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 3-5% curcuminoide, 2-7% ulei volatil, 45-55% amidon gelificat, un arabinogalactan acid denumit ukonan A.
Curcuminoidele sunt pigmenţi de culoare galbenă. Au o structură diarilheptanoidă şi nu sunt antrenabile cu vapori de apă. Din C. longae rhizoma s-au izolat: curcumina, monodesmetoxicurcumina, bisdesmetoxicurcumina, dihidrocurcumina.
Curcumina este componentul major, reprezentând 50-60% din totalul curcuminoidelor. Uleiul volatil conţine bisabolan, guaian şi sescviterpene cu structură de tip germacran (turmerona, ar-turmerona, zingiberen, curlona).
P-toIil-metil-carbinolul a fost considerat multă vreme un compus volatil prezent în produsul vegetal. Ulterior s-a constatat că acesta este de fapt un artefact care se formează în timpul distilării materialului vegetal cu vapori de apă.
Siguranţă în administrare
Deşi pentru extractul etanolic a fost raportată o acţiune antiulceroasă (studii in vitro), dozele mari de curcuminoide au un efect puternic iritant asupra mucoasei gastrice şi pot determina, la administrare îndelungată, apariţia de ulcere gastrice.
Este contraindicată administrarea extractelor din Curcumae longae rhizoma în caz de obstrucţie a căilor biliare. Se recomandă ca persoanele care suferă de calculoză biliară să utilizeze produsul vegetal numai la recomandarea medicului.
Începând din anul 2010 se semnalează distribuţia prin magazinele on-line a unor preparate (Miradin şi Fortodol) care condiţionează extracte ce conţin curcumină. Acestea sunt comercializate ca analgezice vegetale care se adresează tratamentului afecţiunilor de tip artrotic, dar după cum au dovedit analizele celor două preparate, ele conţin până la 50 mg nimesulid/doză, substanţă interzisă în terapeutică în Comunitatea Europeană, din cauza hepatotoxicităţii sale extreme.
Alte utilizări
Alături de scorţişoară, ghimbir, nucşoară, coriandru, cuişoare, ardei iute, Curcumae longae rhizoma intră în compoziţia preparatului curry, utilizat drept condiment în alimentaţie. În regiunile din India în care curry se consumă frecvent, incidenţa ulcerului gastric este foarte ridicată.
Produsul vegetal, ca atare sau sub forma extractelor hidroalcoolice, se foloseşte drept colorant în industria alimentară. Curcumina este un colorant autorizat a fi folosit în scop alimentar în Comunitatea Europeană, codul său de identificare fiind E100.
Provenienţă: Curcuma domestica Valeton
Furnizează produsul: Curcumae longae rhizoma