Utilizări tradiționale
Turiță mare este o plantă medicinală cu utilizare mai limitată, locală, ea fiind recomandată în medicina tradițională românească în tratamentul tăieturilor și al rănilor, ca hemostatic.
În acest scop planta era plămădită în rachiu sau spirt. De asemenea, din tulpini se prepara ceai care se bea în loc de apă, pentru gastrită, ca fortifiant cardiac, în afecţiuni hepatice şi biliare, precum şi ca diuretic şi antibacterian urinar.
Ceaiul îndulcit cu miere de albine se folosea pentru gargară în tratamentul amigdalitei şi al stomatitei aftoase. În Moldova, ceaiul era băut în trecut de către bolnavii de tuberculoză, atribuindu-i-se proprietăţi antimicrobiene.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează sub formă de extracte apoase, etanolice sau hidroalcoolice.
Pentru extracţia produsului vegetal (aproximativ 1,5 g) se poate folosi apă la fierbere (timp de extracţie de aproximativ 5 minute) sau apă rece, urmată de încălzire până la fierbere (timp de extracţie scurt).
Extractele apoase se pot utiliza sub formă de gargarisme sau spălături bucale; în afecţiunile intestinale (diaree) se recomandă administrarea a 2-3 căni de extract apos pe zi.
În cazul în care nu se prescrie altfel, cantitatea de produs vegetal care se supune extracţiei în vederea administrării interne variază între 3 şi 6 g/zi.
Decoctul 10% se aplică de câteva ori pe zi sub formă de cataplasme în tratamentul dermatozelor însoţite de inflamaţie.
Extractele din Agrimoniae herba intră în componenţa unui număr redus de preparate medicamentoase care se administrează în tratamentul unor afecţiuni biliare, gastrice, intestinale (Neo-Gallonorm – drajeuri, Divinal – Bohnen) şi renale (Rhoival).
Agrimoniae herba intră în compoziţia unor ceaiuri utilizate în tratamentul disfuncţiilor hepatobiliare.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În medicina populară produsul vegetal se foloseşte în tratamentul afecţiunilor biliare, dar după unii autori principiile active identificate în Agrimoniae herba nu justifică utilizarea în acest scop.
Din acest motiv, se consideră că preparatele medicamentoase care condiţionează extractele de turiţă mare şi sunt recomandate în disfuncţiile biliare trebuie privite cu neîncredere.
Infuziile de turiţă mare au proprietăţi astringente, antidiareice, antimicrobiene şi antivirale datorită conţinutului de taninuri catehice, dar totodată se folosesc şi ca antireumatice şi hepatotrope, atribuinduli-se un efect imunomodulator.
Extern se administrează în inflamaţii cutanate, iar intern în inflamaţii ale mucoasei bucale, ale căilor respiratorii superioare, în diareea acută, în colecistopatii cu subaciditate gastrică, în bolile reumatice şi ca adjuvant în tratamentul afecţiunilor circulatorii şi al tuberculozei.
Acţiunea hepatotropă este slabă şi se presupune că se datorează parţial agrimonolidului.
Efecte antivirale au fost evidenţiate şi pentru extractele etanolice.
Descriere botanică
Agrimonia eupatoria L. este o plantă perenă, pubescentă, erbacee din familia Rosaceae, cunoscută sub denumirile de turiță mare sau turicioară. Poate ajunge până la 1,5 m înălțime.
Tulpina este acoperită de peri tectori mătăsoși, fiind ramificată la partea superioară. Frunzele sunt imparipenat compuse. Florile, pe tipul 5, mici, de culoare galbenă, sunt grupate în inflorescențe sub formă de spic.
Din fiecare floare se formează două achene care rămân în receptacul și sunt prevăzute la partea superioară cu ghimpi rigizi, agățători, care contribuie la răspândirea lor.
Planta crește la marginea pădurilor, crângurilor, tufărișurilor, pe marginea drumurilor și în fânețe, preferând soluri umede.
Mirosul este slab aromat, iar gustul amar.
Specia este larg răspândită în emisfera nordică, iar principalii furnizori ai produsului vegetal sunt Bulgaria, Ungaria și țările din fosta Iugoslavie.
În medicina tradițională se folosește și partea aeriană înflorită de la Agrimonia procera Wallr.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 4-10% taninuri catehice condensate, alături de cantităţi reduse de elagitaninuri, printre care agrimoniina, taninuri galice (se găsesc în tulpini sub formă de urme), aproximativ 20% polizaharide, triterpene pentaciclice (acid ursolic), flavonoide (7-O-b-D-glucozidele apigenolului şi luteolului, rutozidă, hiperozidă, cvercitrozidă), izocumarine (agrimonolid) şi, după unii autori, până la 12% acid silicic.
Siguranţă în administrare
Până în prezent, pentru produsul Agrimoniae herba nu au fost semnalate reacţii adverse, contraindicaţii sau interacţiuni cu alte preparate medicamentoase.
Proveniență: Agrimonia eupatoria L.
Furnizează produsul: Agrimoniae herba