Utilizări tradiţionale
Planta identificată în menţiunile lui Dioscoride şi Teofrast timp de secole ca fiind Menyanthes trifoliata s-a dovedit în secolul al XVI-lea a fi de fapt Psoralia bitummosa L.
Fiind o specie originară din emisfera nordică, trifoiul de baltă nu era cunoscut grecilor şi romanilor. Abia botaniştii din Evul Mediu descriu planta şi îi menţionează utilizările terapeutice.
Una dintre primele reprezentări ale plantei apare sub denumirea de Trifolium palustre, pentru ca mai apoi să se regăsească sub denumiri precum Trifolium fibrinum şi Trifolium castoris.
Se pare că utilizarea ei în medicina europeană nu a fost de mare întindere şi reprezintă o achiziţie a ultimelor trei-patru secole.
Denumirea ştiinţifică de Menyanthes trifoliata L. i-a fost dată de Linne, plecând de la două cuvinte greceşti, menyein = a fi separat şi anthos = floare (cu referire la florile mari, impunătoare), la care s-a adăugat trifoliata, care în limba latină înseamnă trei frunze, de fapt o aluzie la frunzele trilobate.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În principal, produsul vegetal este utilizat pentru proprietăţile sale de tonic amar.
Ca toate amarele tonice, preparatele din trifoişte sunt folosite ca aperitive şi stomahice, acţionând în sensul stimulării secreţiei gastrice şi intestinale, fapt pentru care se prescriu mai ales în tulburări motorii din sfera superioară a tractului digestiv, în atonia gastrică, unde există un peristaltism redus, dar şi în tulburările de tonus biliar şi pancreatic. De asemenea, se prescriu în hiposecreţie gastrică.
Ca tonic amar are şi o acţiune tonică generală, astfel încât se prescrie în stări de epuizare şi tulburări vegetative funcţionale, ca şi în anorexie. În plus, mai prezintă acţiune coleretică, colagogă, diuretică şi emenagogă.
Mod de utilizare
Se administrează cu 30 de minute înainte de masă sub formă de infuzie 1%, tinctură amară, extract fluid sau, mai rar, sirop.
Pentru prepararea infuziei peste 1 g de produs vegetal pulverizat se aduce apă fierbinte sau rece, iar produsul vegetal este supus unei fierberi scurte; după 5-10 minute infuzia se strecoară. Se beau 2-3 infuzii pe zi. Temperatura acestora nu va depăşi 30 °C deoarece, cu cât infuzia este mat caldă, cu atât se percepe mai puţin gustul amar.
Deşi la noi se foloseşte doar în mediu casnic, în Anglia, spre exemplu, el intră în peste 30 de preparate cu acţiune antiinflamatoare/antireumatismală (Potter’s Rheumatic Pain Tablets ), a unor colagoge (Gallexier®), dar şi într-o serie de medicamente geriatrice (Vitasana-Lebenstropfen®).
Descriere botanică
Menyanthes trifoliata L., din familia Menyanthaceae, denumită popular trifoi de baltă, bobul broaştei sau trifoişte, este o plantă perenă, palustră, cu un rizoni orizontal, lung până la 1 m, de culoare verde, de la care pornesc rădăcini advenlive. Frunzele care apar în vârful rizomului sunt trifoliate şi lung peţiolate.
Foliolele sunt egale, de formă ovală sau eliptică (5-10 cm lungime), întregi, glabre, de culoare verde-pal. Florile dispuse în racem dens, ia partea terminală a unui peduncul lung de 15-30 cm, sunt de culoare albă- roz, au corola cu petalele unite şi păroase în interior.
Fructul este o capsulă aproape sferică, uniloculară, dehiscentă prin două valve şi are în interior numeroase seminţe elipsoidale. Mirosul lipseşte, iar gustul este foarte amar.
Produsul medicinal Menyanthidis folium este constituit din frunzele recoltate înaintrea înfloririi şi uscate.
Specia este răspândită în emisfera nordică, în zonele cu climă temperată şi se întâlneşte mai ales în locuri umede, în ape mlăştinoase şi turbării. Produsul vegetal este comercializat de ţările din fosta URSS, Polonia, de ţările din fosta Iugoslavie şi Ungaria.
Compoziţie chimică
Cele mai importante componente ale produsului vegetal sunt substanţele amare, de fapt glicozide de tip secoiridoidic, şi anume: foliamentina, mentiafolina, dihidrofoliamentina şi swerozida; în plus, apar loganina şi desoxiloganina. Loganina (loganozida), iridoid de tip verbenalinic, este considerată precursorul biogenetic imediat pentru formarea secoiridoidelor în trifoiul de baltă.
Substanţele amare sunt localizate de-a lungul peţiolului frunzelor, ele găsindu-se acumulate şi în rizomi.
Au mai fost puşi în evidenţă alcaloizii monoterpenici genţianină, genţianidină, genţialuteină şi genţiatibetină, în concentraţii reduse (0,035%), dar este posibil ca aceştia să fie artefacte.
Produsul mai conţine mici cantităţi de taninuri, flavone (hiperozidă şi rutozidă), derivaţi de acid betulinic, cumarine, acizi polifenolcarboxilici.
Siguranţă în administrare
Nu este indicată administrarea amarelor, deci nici a preparatelor din trifoişte în ulcerul gastric şi duodenal.
Provenienţă: Menyanthes trifoliata L.
Furnizează produsul: Menyanthidis folium