Utilizări tradiționale
Principala utilizare în medicina tradițională a acestui produs vegetal este cea diuretică, acțiunea fiind pusă pe seama uleiului volatil. Fructele de țelină, în asociere cu alte produse vegetale, se indică în tratamentul afecțiunilor renale și ca adjuvante în afecțiuni reumatismale și artrită.
Ceaiul preparat din tulpini se folosea ca diuretic, în timp ce rădăcina și fructele se recomandau ca aperitiv și diuretic.
Din frunzele verzi sau uscate se prepara o infuzie care se administra în tuse, răgușeală, reumatism și calculoză biliară.
Rădăcina crudă se răzuia și se administra ca atare sau sub formă de salată pentru scăderea tensiunii arteriale, iar sucul de presare era recomandat ca afrodiziac.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se utilizează mai ales în asocieri, în Marea Britanie el intrând în compoziția a peste 60 de fitopreparate. Pentru realizarea unui ceai, peste 1 g de produs vegetal proaspăt mărunțit se pune o cană de apă fierbinte, se lasă în contact 5-10 minute după care se strecoară.
Apii graveolentidis radix reprezintă rădăcinile recoltate de la țelină, frecvent utilizate în alimentație. Ele conțin o cantitate mai mică de ulei volatil (0,01%) comparativ cu fructele și se utilizează pentru proprietățile diuretice și eupeptice mai ales în medicina tradițională.
În cazul extractului de rădăcină de leuștean s-a stabilit că, la administrare, cantitatea de urină eliminată nu crește semnificativ, dar crește cantitatea de azot total, ca și cantitatea de ioni de clor excretată. În plus, uleiul volatil manifestă și un efect spasmolitic asupra musculaturii netede.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Apii fructus se utilizează ca diuretic, stomahic și carminativ. Prezența ftalidelor în produsul vegetal determină creșterea reflexă a secreției salivare și a cantității de suc gastric, efecte datorate și gustului ușor amar al acestor fructe.
A mai fost descrisă și o acțiune nervină, fructele de țelină fiind indicate în hiper- excitabilitate nervoasă. Studiile efectuate au demonstrat că uleiul volatil și unele fracțiuni izolate din aceste fructe dezvoltă efecte sedative. Astfel, metil-ftalidele prezente sunt spasmolitice și sedative, iar unele cumarine dezvoltă un efect sedativ central și proprietăți bactericide.
Descriere botanică
Specia Apium graveolens L. din familia Apiaceae, denumită popular țelină, este o plantă care poate atinge în jur de 60 cm înălțime; prezintă o tulpină viguroasă, ramificată, cu frunze de 1-2 ori penat-sectate, segmentele fiind aproape rombice și dințate.
Sistemul radicular este alcătuit dintr-o rădăcină tuberizată voluminoasă de pe care se desprind rădăcinile de ordinul doi. Florile albe sunt grupate în umbele mici, aproape sesile, iar fructele sunt diachene mici, de 1,5-2 mm lungime, ovoide, fiecare mericarp având câte 5 coaste dorsale longitudinale.
În produsul vegetal se întâlnesc fie mericarpe libere, fie diachenele prinse de un pedicel scurt.
Apii fructus (Apii graveolentidis fructus) au culoare verde-gri, gust aromat, ușor amar. Toate organele plantei au un miros aromat caracteristic.
Specia este frecvent cultivată pentru utilizarea în alimentație a frunzelor și a rădăcinilor, iar astăzi există varietăți de la care se recoltează partea de deasupra coletului cu pețiolurile frunzelor, care se consumă mai ales sub formă de salate.
Compoziție chimică
Fructele de țelină conțin o fracțiune volatilă (2-3%) bogată în limonen (60%) și selinen (10%). Alături de aceste componente se mai găsesc p-cimen, β-terpineol, β-pinen, β-ariofilen, α-santalol, dihidrocarvona.
Între constituenții care conferă aroma uleiului s-au identificat: sedanolida, n-butilftalida, acidul sedanonic (0,5%).
Apii fructus mai conțin: flavonoide (apigenina, izocvercitrozida), C-prenil cumarine (ostenolul, apigravina, celerina), furanocumarine și formele lor glicozidate (apiumetina, rutaretina, celereoina) etc. A fost stabilită și prezența unor alcaloizi, dar structura acestora nu a fost până acum clarificată.
Siguranță în administrare
În mod similar cu alte produse vegetale din familia Apiaceae bogate în ulei volatil, și fructele de țelină sunt contraindicate în afecțiunile inflamatorii ale rinichilor. Aceasta deoarece, la administrare, ele determină o creștere a inflamației ca rezultat al efectului iritant exprimat asupra epiteliului renal.
Prezența furanocumarinelor în acest produs vegetal poate conduce, în prezența radiațiilor UV-A, la apariția unor fotodermatoze. Afecțiunea se mai întâlnește și sub denumirile de: dermatită alergică de contact la țelină, dermatită fototoxică sau fito(foto)dermatită.
Proveniență: Apium graveolens L.
Furnizează produsul: Apii fructus