Tămâie – Boswellia sp.

Utilizări tradiționale

Tămâia sau olibanum a fost considerată, alături de Myrrha (smirnă), esența cu cea mai mare încărcătură sacră și a fost utilizată ca un element purificator in cele mai solemne ritualuri religioase pentru venerarea zeilor și faraonilor.

Despre speciile care trăiesc în sudul Arabiei și Africa de Nord-Est se spune că trunchiurile lor „plâng cu lacrimi parfu­mate”, iar dovezile materiale care s-au găsit prin săpăturile arheologice atestă că Olibanum resina reprezenta un produs intens comercializat încă de acum 7.000 de ani.

Legenda spune că în vizita sa la regele Solomon, regina din Saba i-ar fi adus in dar, in ciubere de lut, plante de Boswellia sacra, iar cei trei magi de la răsărit ar fi adus ca daruri de preț copilului Iisus, pe lângă Myrrha și aur, tămâie.

În De Materia Medica, celebrul medic, farmacolog și botanist grec Dioscoride (seco­lul I î.Hr.) relatează că egiptenii ardeau în zori tămâie, la miezul zilei smirnă, iar seara, Kap(e)t (kyphi), un compus aromat creat de erudiții din templele egiptene.

Formulele de combinare a acestor ingrediente variau considerabil și au fost menționate în texte medicale. Inhalarea fumului de tămâie era folosită atât pentru aroma plăcută, cât și în scopuri terapeutice, pentru oprirea crizelor de astm.

De asemenea, tămâia era utilizată în procesul de mumificare, fiind introdusă în cavitatea toracică în prealabil golită de organe. Rețete pe bază de tămâie și Myrrha se află consemnate în Papirusul medical Ebers (secolul al XV-lea î.Hr.).

În medicina ayurvedică, preparatele din rezina de Boswellia serrata erau folosite pentru a trata o mare varietate de boli: tulburări ale sistemului nervos (efect analgezic, stimulant, tonic mental), afecțiuni cardiovasculare (efect cardiotonic), afecțiuni gastrointestinale (efect carminativ, stomahic, reglator al culorii scaunului, antihelmintic, antidiareic, stimu­lator al funcționalității gastrice, digestiv), tulburări urogenitale (ca diuretic, afrodiziac, reglator al fluxului menstrual), stări febrile, afecțiuni inflamatorii.

Uleiul volatil de tămâie, obținut prin distilare cu vapori de apă, se recomanda în inflamații ale pielii, furuncule, vergeturi, dureri reumatismale și musculare, afecțiuni respiratorii (astm, bronșite, laringite, sinuzite), dar și ca odorizant, pentru purificarea și dezinfectarea aerului.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Studii clinice și experimentale au evidențiat că extractele din rezină prezintă o activitate antiinflamatoare semnificativă pe modele de inflamație induse de carrageenan, dextran și latex de papaya, la rozătoare.

Acizii boswellici, compușii antiinflamator activi din compoziția rezinei, inhibă specific 5-lipoxigenaza (5-LOX), fie prin interacțiune directă cu enzima, fie prin inhibarea translocării sale.

Ca urmare, este inhibată sinteza mediatorilor proinflamatori produși sub acțiunea acestei enzime : leucotriene, în principal leucotriena B4, și acidul 5-hidroxieico-satetraenoic.

Acești mediatori sunt, de asemenea, implicați în bronhoconstricție, chemotaxie și creșterea permeabilității vasculare.

În plus, acizii boswellici au o acțiune de stabilizare a mastocitelor și de suprimare a TNF-a, efecte benefice în tratamentul bolilor inflamatorii cronice.

La dozaj redus, efectul este opus, fiind stimulată sinteza de leucotriene, subdozarea preparatelor cu acizi boswellici conducând la o acțiune proinflamatoare.

Inhibarea de către acizii boswellici doar a 5-LOX, fără afectarea concomitentă a ciclooxigenazei (COX), este unică, nici o altă substanță medicamentoasă aflată pe piața farmaceutică nefiind caracterizată printr-o astfel de selectivitate.

Un alt avantaj al utilizării rășinii pentru acțiunea antiinflamatorie este lipsa toxicității întâlnite în tratamentele cu antiinflamatoare nesteroidiene și steroidiene antireumatice.

La șobolanii cărora li s-a indus ulcer cu diverși agenți (indometacin, acid acetilsalicilic), s-au demonstrat proprietăți antiulceroase prin creșterea rezistenței mucoasei, creșterea sintezei de prostaglandine citoprotectoare și inhibarea sintezei de leucotriene.

Pentru diterpenele de tip cembrenoid din compoziția rezinei s-a evidențiat o acțiune de inhibare a factorului NF-kappa B, proprietate ce susține activitatea antiinflamatoare.

Este cunoscut faptul că medicamentele antiinflamatoare pot influența negativ sinteza glicozaminoglicanilor, ceea ce în cele din urmă influențează degradarea articulară în artrită.

Un studiu recent, in vivo, efectuat pe Boswellia și ketoprofen, a evidențiat că Boswellia reduce semnificativ degradarea glicozaminoglicanilor prin comparație cu mar­torul, în timp ce ketoprofenul determină o reducere a conținutului tisular total de glicozaminoglicani.

O serie de afecțiuni, precum poliartrita cronică primară, astmul bronșic, colita ulce­roasă, boala Crohn, hepatita cronică, scleroza multiplă, gliomul malign, caracterizate de o stare inflamatorie cronică din cauza nivelului constant ridicat de leucotriene, pot beneficia de tratamentul cu preparate ce conțin acizi boswellici.

În osteoartrite, extractele de Boswellia diminuează durerea șt edemul. La pacienții ce au colită ulceroasă, rezultatele obținute cu Boswellia sunt comparabile sau chiar superioare față de tratamentul cu sulfasalazină.

Mod de utilizare

Studii clinice efectuate cu produsul original indian H 15 Ayurmedica (conține 400 mg de extract lipofil uscat de Olibanum pe tabletă) au demonstrat că 80% dintre pacienții ce suferă de colită ulceroasă, 70% dintre cei cu hepatită cronică și 65% dintre cei cu poliartrită cronică răspund favorabil la tratamentul cu acest preparat administrat timp de minimum 3 săptămâni (2 tablete x 3 ori/zi).

Extractul reduce eficient inflamația intestinală cronică, colicile, diareea, mucusul, hemoragia.

Medicamentul a fost testat și pe pacienți cu tumori cerebrale (când a crescut rata de necrozare și s-a redus edemul peritumoral în cazul glioamelor și al astrocitoamelor).

Efectul este unul antiinflamator, astfel încât mai ales calitatea vieții pacienților respectivi crește, fiind utilizat și în terapia paleativă a copiilor cu cancer cerebral progresiv sau recurent.

Pe lângă H 15, pe piață mai există un preparat cu extract standardizat (262 mg/capsulă), și anume BSE-018.

La animale s-a evidențiat că un extract apos din rezină consumat în timpul sarcinii poate crește nivelul de inteligență, memoria și abilitățile de învățare ale descendenților.

Uleiul volatil s-a dovedit a avea o activitate imunostimulatoare, pe lângă cele cunos­cute deja, antiinflamatorie, imunomodulatoare și antileucotrienică, fapt care încurajează utilizarea rășinii în mai multe deficiențe ale sistemului imunitar.

Mai mult, în alte studii cercetătorii au pus în legătură accentuarea exaltării spirituale din ceremoniile religioase de care se vorbește în textele antice, cauzată de arderea tămâii, cu efectele farmacologice ale constituenților acestei rășini, în special asupra celor care oficiau ceremoniile, care este foarte probabil că inhalau cantități mari de fum.

În ceea ce privește uleiurile volatile acceptate în aromaterapie, sortul de Aden are, datorită conținutului mare în monoterpene, un efect de stimulare a circulației, fiind antiinflamator, antalgic, imunostimulator, antiviral, antibacterian, mucolitic, expectorant, spasmolitic la nivelul musculaturii netede, reglator al funcției suprarenale, cicatrizam, dermoregenerant, astringent, reducând secrețiile de sebum la nivelul feței, iar în plan psihic, anxiolitic.

Se indică în tratamentul bronșitei, astmului, ulcerațiilor, în acnee, ca dermocosmetic, în reumatism, artrită, stări depresive și imunodeficiență.

Boswelliae aetheroleum de Eritreea este relaxant, spasmolitic, modulator hormonal, motiv pentru care se prescrie în tulburări menstruale, sindrom climacteric, stări depresive, insomnii, suprasolicitare de tip stres, dar și în întinderi musculare.

În poliartrita reumatoidă, Olibanum resina se administrează în doză de 300 mg de extract de 2-3 ori/zi, timp de 12 săptămâni, iar în astm se folosesc 300 mg de 3 ori/zi, timp de 6 săptămâni.

În colita ulceroasă și boala Crohn se recomandă 350 mg de 2 ori/zi. 6 săptămâni. Extractele de Olibanum se standardizează tipic în 37,5-65% acizi boswellici.

S-a constatat că biodisponibilitatea acizilor boswellici din preparate crește mult dacă acestea sunt administrate concomitent cu alimentele, motiv pentru care ar trebui luate în timpul mesei.

Descriere botanică

Speciile de Boswellia sunt arbuști din familia Burseraceae; se consideră că Boswellia serrata Roxb. este singura care furnizează produsul medicamentos oficinal Olibanum resina, dar industria prelucrează, datorită cererii mari, și alte specii, cum ar fi: Boswellia sacra Flueck., Boswellia carteri Birdw., Boswellia frereana Birdw.

Boswellia serrata Roxb. (Salai guggal) prezintă o tulpină înaltă de 9-15 m, cu o scoarță subțire, gri-verzuie și care se descuamează ușor în foițe.

Frunzele sunt alterne, imparipenate, lungi de 20-40 cm, cele bazale mai mici sunt sesile, oval-lanceolate și crenate.

Florile de culoare albă sunt grupate în inflorescențe tip racem lungi de 10-20 cm. Corola are 5-7 petale. Fructul, lung de 1,3 cm, se prezintă sub forma unui trigon cu trei valve, fiecare conținând o sămânță cordiformă, aripată.

Produsul de uz terapeutic, Olibanum resina, reprezintă latexul concretizat la aer care exsudează în mod normal sau la rănirea tulpinei; rezilia se prezintă în formă sferică asemenea unor picături, gălbui, brune sau roșcate, translucide, acoperite uneori cu o pulbere gri. Sunt dure, dar proaspăt recoltate pot fi și de consistență mai moale.

Boswellia serrata este originară din India, principala sursă de tămâie în Antichitate.

Pe lângă aceasta se recolta Olibanum resina de la specii de Boswellia provenite din zonele aride din nord-estul Africii (Somalia și Insula Socotra) și sudul Arabiei.

S-a constatat că tămâia de calitate înaltă este produsă de arbuștii ce cresc în platoul îngust al deșertului Oman, ce încadrează munții fostului stat Yemenul de Sud.

Pe lângă acestea, din Insula Socotra, dar și din Sudan și Etiopia se obținea de Ia alte specii de Boswellia o rășină de calitate inferioară.

Astăzi, arbuștii de Boswellia se prelucrează industrial în totalitate pentru extracția fracțiunii utilizate în terapeutică și cosmetică (uneori, denumită boswellin).

Compoziție chimică

Deoarece produsul oficinal îl reprezintă rezina, compoziția chimică a fost investigată doar pentru aceasta sau pentru extracte obținute din materialul vegetal (întregul arbore), în ultimul caz condiția fiind prezența unei anumite cantități de acizi boswellici responsabili de activitatea biologică.

Olibanum este o rășină complexă, cu un conținut de 5-9% ulei volatil, 65-85 % compuși rezinici solubili în alcool (di- și triterpene) și polizaharide.

Fracțiunea volatilă a rășinii, răspunzătoare de aroma proaspătă, cu notă fructată, este constituită predominant din monoterpene: pinen, limonen, Telandren, borneol, t-pinocarveol, linaool, terpenil-acetat, geraniol, alături de sescviterpene: gurjunen, a-guaien, cadinen, elemol, farnesol.

Substanțele rezinoide sunt reprezentate de rezine, rezene, acizi rezinici, componente fenolice, diterpene de tip cembrenoid (incensol liber și esterificat) și triterpenele pentaciclice de tip ursan, acizii boswellici (α- și β-boswellici, acid 11-ceto-β-boswellic sau acid 3-acetil- 11-ceto-β-boswellic).

În aromaterapie se folosește și uleiul volatil separat prin distilarea cu vapori de apă a rezinei, când dependent de proveniența materiei prime se obține fie Boswelliae aetheroleum de Aden (Yemen), fie de Eritreea.

Cele două uleiuri volatile se deosebesc între ele atât din punctul de vedere al compoziției și aromei, cât și al acțiunilor biologice.

Boswelliae aetheroleum de Aden (de Yemen sau arab) trebuie să conțină: 60-75% monoterpene (α-pinen), 5-15% sescviterpene (β-cariofilen), 6,5% monoterpencetone (verbenonă), 5% monoterpenoli și maximum 5% oxizi.

Uleiul volatil de Eritreea conține 55% esteri (cu acetat de octil predominant), 8% monoterpenaldehide (octanal), 5% monoterpene, 2,5% diterpenoli (incensol), 3% monoterpenoli; acest din urmă ulei are, spre deosebire de primul, un miros plăcut de portocală, dat de acetatul de octil, în timp ce prezența incensolului confirmă apartenența mostrei de analizat la acest sort comercial.

Siguranță în administrare

Reacțiile adverse posibile includ greață, arsuri retrosternale, dureri epigastrice, anorexie, plenitudine abdominală, dermatite, fiind contraindicată administrarea preparatelor cu acizi boswellici în gastrite și ulcer.

Acizii boswellici din extractele de Olibanum potențează acțiunea inhibitorilor de leucotriene (montelukast, zafrilukast), cresc efectul agenților hipolipemianți și antifungicelor.

Alte utilizări

Tămâia este încă arsă în timpul ceremoniilor religioase, Biserica Catolică utilizând un complex de balsamuri compus din : 66% tămâie, 27% benzoe (Benzoe resina), 7% stirax (rășină din scoarțele de Liquidambar orientalis).

Olibanum resina se mai folosește în parfumerie, ca fixator, dar și în produse cosmetice, fiind singura rășină care până acum nu a putut fi obținută pe cale industrială.

Aroma sa este balsamică, picantă, lemnoasă, condimentată, orientală și se asociază armonios cu mirosurile de bergamotă, lămâie, Myrrha, santal, piper negru, mirt.

Proveniență: Boswellia serrata Roxb., Boswellia sacra Flueck., Boswellia carteri Birdw., Boswellia frereana Birdw.

Furnizează produsele: Olibanum resina, Boswelliae aetheroleum, acizi boswellici