Utilizări tradiționale
În țările nordice, specia este de mult timp cunoscută pentru calitățile sale terapeutice. Chiar și Galenus (130-201 d.Hr.) vorbește în scrierile sale despre Uva ursi, dar unii autori consideră că era vorba de o specie de Vaccinium.
Prima relatare scrisă care se referă cu siguranță la strugurii ursului apare în secolul al XIII-lea, iar la începutul secolului al XIX-lea erau recomandați de toți medicii spanioli, italieni și francezi în tratamentul afecțiunilor urinare.
Însuși Goethe menționa faptul că i s-a prescris și s-a tratat cu succes de calculi renali cu ceai preparat din frunze de strugurii ursului.
În același secol al XIX-lea, medicii prescriau preparate pe bază de Uva ursi și ca tonic astringent în diareile cronice, dizenterie, menoragie, dar și în diabet, pentru ca aproximativ cinci decenii mai târziu să fie pentru prima oară oficializată această plantă în Farmacopeea austro-ungară.
În SUA și în Canada, frunzele erau folosite de mult timp de triburile nativilor ca diuretic și în tratamentul inflamațiilor tractului genito-urinar.
La noi în țară, aria de răspândire a plantei este restrânsă, motiv pentru care în medicina populară se folosește doar rareori, ca diuretic. Denumirea de strugurii ursului, Arctostaphylos uva-ursi i-a fost dată plantei (atât în limba greacă, cât și în latină) datorită credinței populare că fructele reprezintă o hrană preferată pentru urși.
Denumirea științifică a fost tradusă apoi în diferitele limbi europene.
Mod de utilizare
Frunzele de strugurii ursului sunt administrate cel mai adesea sub forma extractelor apoase. Modul de realizare a extractelor urmărește obținerea unor preparate cu un conținut cât mai ridicat în derivați de hidrochinonă care, se știe, sunt puțin solubili în apă, chiar în formă glicozidată.
Ca urmare, se recomandă ca o linguriță de pulbere de frunze să se aducă în două căni de apă la fierbere; extracția continuă la cald, la foc mic, până când cantitatea de apă se reduce la jumătate (o cană). Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Un extract mai ușor de tolerat (cu un conținut mai mic în taninuri), dar la fel de bogat în arbutozidă se obține prin macerarea produsului vegetal în apă, la rece, timp de 6-12 ore (o linguriță de produs la o cană de apă); se beau 2-3 ceaiuri.
Un alt tip de preparat, ușor de administrat și bine tolerat, este un extract hidroalcoolic (1 : 1 în alcool de 25%) din care se administrează 1,5-4,0 mL de 3 ori pe zi
La noi în țară, din cauza faptului că planta este protejată prin lege, nu se utilizează drogul.
În alte țări europene, frunzele de strugurii ursului intră în alcătuirea a numeroase preparate industriale. Astfel, produsul vegetal sub formă de pulbere este condiționat î sașete sub denumirile: Solvefort®, Uroflux®.
Într-o gamă largă de preparate de uz urologic, extracte de Uvae ursi folium sunt asociate cu alte extracte vegetale sau cu substanțe de sinteză : Cystinol®, Hernio®, Nephronorm®.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Produsul vegetal este recunoscut pentru proprietățile sale antiseptice și dezinfectante de foarte bună calitate care se manifestă la nivelul căilor urinare (mai ales la nivelul vezicii).
Acțiunea antimicrobiană este imprimată de hidrochinonă eliberată în urină, din arbutozidă, și se manifestă asupra unor microorganisme cum ar fi: Staphylococcus aureus, Bacillus subtilisy Escherichia coli, Mycobacterium smegmatis, Shigella sonnei, Shigella flexneri, Proteus vulgaris, Pseudomonas aeruginosa (care dau frecvent infecții nosocomiale).
După administrarea extractelor realizate din frunzele de strugurii ursului sub acțiunea florei intestinale, hidrochinonă este eliberată din formele glicozidate.
După absorbție, aceasta este probabil metabolizată, la nivelul peretelui intestinal și al ficatului, în conjugații corespunzători (glucurono-conjugați și sulfați), pentru ca apoi să fie excretați pe cale renală.
În condițiile în care urina este alcalină, hidrochinona este eliberată din formele conjugate și acționează ca antiseptic urinar.
Până de curând se credea că esențial pentru asigurarea unei acțiuni dezinfectante ar fi un mediu alcalin al urinei, motiv pentru care se recomanda un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu la fiecare administrare a ceaiului din frunze de strugurii ursului.
Totodată, se recomanda o dietă constituită mai ales din lapte, verdețuri, tomate, fructe, sucuri de fructe, cartofi. Astăzi se știe că hidrochinona acționează și în lipsa mediului alcalin, important fiind aportul de hidrochinonă.
Pe de altă parte, activitatea antimicrobiană a arbutozidei asupra microorganismelor implicate în producerea bolilor infecțioase ale tractului urinar depinde în mod direct de capacitatea acestor agenți patogeni de a produce enzima care eliberează hidrochinona din metaboliții săi.
O activitate enzimatică ridicată, de tipul celei descrise anterior, au dovedit genurile Enterobacter, Klebsiella și Streptococcus, Escherichia coli având o capacitate de scindare a metabolițior de hidrochinonă mai redusă.
Principalele indicații pentru acest produs vegetal sunt micțiunile dureroase, cistitele, uretritele, pielitele, precum și catarul acut asociat cistitelor.
Descriere botanică
Arctostaphylos uva-ursi L. (sin. Arbutus uva-ursi), din familia Ericaceae, denumită popular strugurii ursului, este un arbust de 20-100 cm înălțime, cu ramuri târâtoare, lungi de 2-3 m.
Are frunze simple, sempervirescente relativ mici (lungi de 2 cm, late de 1 cm) ovale, spatulate, groase, pieloase, coriacee și cu suprafața lucioasă. Prezintă un pețiol scurt, marginea limbului este întreagă, iar nervura principală se învaginează pe fața superioară.
Pe fața inferioară, nervurile secundare se anastomozează formând o rețea caracteristică. Florile roșii sau albe, pe tipul 5, cu corola urceolată sunt grupate câte 3-12 în raceme nutante. Fructele sunt mici drupe globuloase, roșii, comestibile.
Frunzele plantei Uvae ursi folium reprezintă produsul de uz medicinal. Culoarea este verde-deschis, lucioasă pe fața superioară și mată pe fața inferioară. Gustul ei este amar astringent și nu prezintă miros.
Specia crește numai în emisfera nordică, atât în Europa, cât și în America de Nord, materialul vegetal provenind din Spania, Italia, țările balcanice și din fosta Uniune Sovietică.
Specia crește în America de Nord în prerii, pe sol degradat, în stâncării și păduri, la fel ca în nordul Europei. La noi, specia este ocrotită prin lege, fiind interzisă recoltarea, tocmai din cauza exploatării neraționale din deceniile trecute.
Compoziție chimică
Principalele componente sunt constituite din derivați glicozidați ai hidrochinonei, dintre care cel mai important este arbutozida (5-15%), urmată de metil-arbutozidă, mici cantități de hidrochinonă și p-metoxifenol. A mai fost stabilită și prezența piceozidei (p-hidroxi-acetofenona glicozidată).
Produsul vegetal este bogat în taninuri (15-20%) galice și catehice.
Dintre acizii polifenolcarboxilici au fost identificați acidul galic, acidul p-cumaric și acidul siringic. De asemenea, în grupul flavonoidelor s-a stabilit prezența hiperozidei (2,5-3%) și izocvercitrozidei alături de alți derivați glicozidați.
Din grupul derivaților terpenici au fost identificați α-amirenolul și o serie de derivați cetonici ai acestuia, lupeol, uvaol, acid ursolic, precum și monotropeina, o structură iridoidică glicozidată.
Siguranță în administrare
Nu se administrează infuzia sau preparate cu extract din frunze de strugurii ursului mult de 10 zile din cauza conținutului derivat în taninuri gastroiritante.
Prezența în cantitate mare a taninurilor, atât în produsul vegetal, cât și în extractele utilizate, conferă preparatelol gustul amar și astrigent; ca efect advers, la pacienții cu afecțiuni gastrice se înregistrează o toleranță scăzută (grețuri și vărsături), ca și la copii.
În plus, extractele de Uva ursi dezvoltă o acțiune uterotonică, fiind contraindicate femeilor însărcinate.
În ceea ce privește toxicitatea, pentru hidrochionă a fost pusă în evidență și o acțiune citotoxică într-o serie de experimente realizate pe animale de laborator.
De asemenea, hidrochinona este toxică dacă este ingerată în cantități mari: 1 g (echivalentul a 10-20 g de frunze), iar în doze de peste 5 g (echivalentul a 30-100 g de frunze) poate deveni fatală.
În urma administrării preparatelor din frunze de strugurii ursului, care conțin arbutozidă, urina se poate colora în verde.
Proveniență: Arctostaphylos uva-ursi L.
Furnizează produsele: Uvae ursi folium, arbutozidă