Utilizări tradiționale
Frunzele uscate de Stevia rebaudiana se folosesc pe scară largă ca îndulcitor natural, mai ales la persoanele care suferă de diabet sau hipertensiune.
Pe internet, steviozida este ofertată sub formă de pulbere sau tabletată, ca de altfel și semințele, răsadurile, plantele la ghiveci sau frunzele uscate, precum și un concentrat fluid de Stevia fiind recomandat ca înlocuitor al zahărului pentru diabeticii de tip II.
Pe site-urile respective, recomandarea se bazează pe mențiunea făcută în 1887 de Antonio Bertoni (botanist italian), care semnala utilizarea Steviei cu bune rezultate de către indienii guarani; dar preparatele menționate achiziționate online nu pot fi supuse unui control de calitate nici în privința purității, nici a termenului de expirare sau a reziduurilor de pesticide, de aceea cei care apelează la astfel de surse o fac pe propria răspundere.
Deoarece lipsa de toxicitate este încă insuficient investigată, în 2007 FDA încadrând Stevia la categoria aditivi alimentari cu risc.
Drogul în sine mai este recomandat în zona de proveniență și ca agent anticontraceptiv, dar utilitatea sa în acest scop nu a fost confirmată până în prezent.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Există studii efectuate pentru evidențierea efectului antimicrobian al extractelor din frunzele de Stevia, datorită faptului că în unele zone produsul se folosește sub forma infuziei în tratamentul răcelilor și al gripei, dar și pentru spălarea rănilor.
S-a stabilit că o infuzie obținută din frunze de Stevia, supusă apoi fermentării, are o acțiune antimicrobiană de bună calitate față de Escherichia coli enterohemoragică, dar și față de Salmonella typhimurium, Bacillus subtilis și Staphylococcus aureus.
Acțiunea antioxidantă a fost și ea investigată pentru diverse extracte preparate din Stevia rebaudiana, care s-au dovedit superioare acidului galic.
Ca beneficii pentru sănătate, diverși autori menționează că utilizarea glicozidelor derivate de steviol pot reduce glicemia, radionuclizii și colesterolemia, crescând regenerarea celulară și coagularea, suprimând totodată creșterea de tip neoplazic.
Diterpenele derivate de steviol exercită efecte coleretice, antiinflamatoare și diuretice dovedite în experimente pe animal; totodată, previn apariția unor ulcerații la nivelul traiectului gastrointestinal, dezvoltă o acțiune antihipertensivă, antihiperglicemică și anti-rotavirus uman.
Mod de utilizare
Pentru evidențierea utilității administrării steviozidei s-a efectuat un studiu pilot pe o durată de trei luni în cadrul căruia s-a administrat diterpenă într-o cantitate de 250 mg/zi (capsulă enterosolubilă) comparativ cu placebo, la pacienți cu diabet de tip I, tip II și, respectiv, fără diabet, dar fiind normo- și hipotensivi.
S-a constatat că administrarea steviozidei a fost bine tolerată și lipsită de efecte farmacologice. În acest fel s-a demonstrat că steviozida în sine poate funcționa ca îndulcitor dacă e asociată unor alimente, fără a fi însoțită de alte acțiuni farmacologice benefice sau nedorite.
Descriere botanică
Stevia rebaudiana Bertoni este o plantă ierboasă, perenă, cu aspect de tufă ramificată, care face parte din familia Asteraceae.
În pământ prezintă un sistem radicular extins, format dintr-un rizom cu rădăcini adiacente, iar pe tulpinile aeriene, sfărâmicioase, lignificate la bază și pubescente se află frunze mici de formă eliptică. Frunzele sesile, lungi de 3-4 cm, cu aspect elongat-lanceolat sau spatulat, au marginea serată.
Fața superioară a frunzelor este reticulată și pubescentă. Florile sunt pentamere, mici, albe, cu o tentă purpurie palidă, capitulele fiind grupate în cime neregulate, simpodiale. Fructul este o achenă cu cinci compartimente.
Stevia se dezvoltă bine pe o multitudine de soluri umede, dar cu drenaj adecvat. În regiunile subtropicale (incluzând părți ale Statelor Unite) planta este cultivată, putând ajunge până la 1 m și chiar mai mult în înălțime. Planta este originară din regiunile nordice ale Americii de Sud și crește spontan în zonele înalte din Amambay și în apropierea izvoarelor râului Munday de la granița dintre Brazilia și Paraguay.
Astăzi se cultivă în China continentală, Taiwan, Thailanda, Coreea, Brazilia și Malaysia. În plus, de ceva vreme se cultivă în Israel, Ucraina, Marea Britanie, Filipine, Canada, Hawaii, California şi întreaga Americă de Sud.
În cultură, Stevia este adusă ca plantă anuală și se preferă zonele de latitudine medie până la înaltă, unde zilele sunt mai lungi, favorizând producția de frunze și influențând pozitiv acumularea de steviozidă din acestea. În funcție de condițiile climatice, au fost dezvoltate peste 90 de varietăți de Stevia rebaudiana.
Frunzele de Stevia se utilizează datorită gustului dulce și aportului caloric redus (2,7 kcal/100 mg), la fel ca și extractele sau steviozidă izolată. Comparativ cu alți îndulcitori, steviozida este de 300 de ori mai dulce decât zahărul și poate suplini acesulfamul de potasiu, zaharina și sucraloza (toate fără aport energetic) și aspartamul (4 kcal/100 mg) din diverse preparate.
Este aprobată ca îndulcitor alimentar în țările din America Latină și Japonia, printre altele pentru obținerea băuturilor carbogazoase tip Coca-Cola Light, dar nu și în țările europene sau SUA.
Compoziție chimică
În frunzele de Stevia rebaudiana, alături de cele două diterpene dulci, steviozida și rebaudiozida A (7-12%), termic stabile, se găsesc o serie de polizaharide, proteine (dintre care unele conținând aminoacizi esențiali) și fibre la care se adaugă diferite substanțe minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, fier, magneziu, zinc), lipide constituite din gliceride ale acizilor palmitic, palmitoleic, stearic, oleic, linolenic, vitamine precum acidul folic, niacina, tiamina, vitaminele C, B2 și B6.
Valoarea plantei constă și în prezența altor substanțe chimice care la administrare produc o acțiune fiziologică definită. În această categorie intră taninurile, alcaloizii (steviamina cu structură indolizidinică) și polifenolii din Stevia, dar mai ales flavonoidele și diterpenele înrudite cu steviozida.
Siguranță în administrare
Toxicitatea steviozidei a fost pe larg investigată și date recente indică faptul că aceasta este nontoxică, nonmutagenică și noncarcinogenică. De asemenea, s-a demonstrat că rebaudiozida A administrată în concentrație mare în dieta unor șobolani timp de 90 de zile nu a condus la semne care să-i indice toxicitatea și nu a indus reacții alergice.
Un număr de studii au scos în evidență faptul că administrarea p.o. a steviozidei nu influențează fertilitatea nici Ia șobolani, nici Ia șoareci sau hamsteri.
De fapt, nu au putut fi identificate elemente de toxicitate, iar unii cercetători discută faptul că steviozida a fost retrasă de la comercializare în Franța nu pe baza unor date științifice care s-o incrimineze, ci din cauza unor argumente economice care i-ar fi afectat pe producătorii de îndulcitori deja aprobați.
Din decembrie 2008, FDA a statuat că rebaudiozida A (denumită și rebiana) poate fi considerată o substanță de tip GRAS (generally recognized as safe).
În această situație, rebiana este admisă ca îndulcitor pentru prepararea anumitor alimente, iar din august 2009 a fost admisă și în Franța (cu condiția unei purități minime de 97 %) pentru o perioadă de probă de 2 ani.
De partea cealaltă însă, Comitetul Științific pentru Alimentație al Comisiei Europene nu a aprobat utilizarea glicozidelor derivate de steviol, argumentând insuficiență studiilor care dovedesc siguranța produselor în alimentație.
Cu toate acestea, unele dintre glicozidele steviolului sunt utilizate frecvent într-un număr de alimente industriale, cum ar fi sucuri de fructe, deserturi, sosuri (Soju, soia), porumb dulce, tipuri de pâine dulce, biscuiți, toping-uri, iaurturi și cereale pentru micul dejun.
Proveniență: Stevia rebaudiana Bertoni
Furnizează produsele: Steviae rebaudianae folium, extract de Stevia și îndulcitorii steviozidă și rebaudiozida A.