Utilizări tradiționale
În medicina tradițională europeană s-au folosit și se folosesc preparatele de splinuță intern și extern, ca diuretic la persoanele care suferă de calculoză renală, dar și în nefrita cronică, artrită, menoragii, dermatite cronice (eczeme), răni greu vindecabile, inflamații în sfera bucală și faringiană.
Chiar dacă și Solidago serotina și Solidago canadensis sunt droguri oficinale, acestea fiind de proveniență exotică, au o utilizare mai restrânsă.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Partea aeriană înflorită de splinuță este de multă vreme utilizată în medicina populară ca depurativ. De aceea se recomandă în gută, reumatism, artrită, eczeme și alte afecțiuni ale pielii. Aceste indicații sunt similare și pentru alte produse vegetale bogate în saponine.
Datorită conținutului în derivați flavonici și în saponine, splinuță este apreciată ca fiind un bun diuretic și antiinflamator, deși unele rezultate ale testelor realizate pe animale de experință sunt contradictorii.
Pe de altă parte, într-un experiment realizat pe șobolani, la administrarea extractului de Solidago a crescut semnificativ eliminarea prin urină a ionilor CI– și Na+, ceea ce face ca acest extract să poată fi apreciat ca un bun saluretic.
Produsul vegetal se utilizează mai ales în afecțiunile renale inflamatorii, precum și în tratamentul litiazei renale (nisip și calculi). Prin teste clinice a fost demonstrat efectul diuretic al splinuței, iar rezultate bune s-au obținut în tratamentul nefritelor acute și cronice, precum și în reducerea edemelor de origine renală.
Studiile realizate asupra fracțiunii saponozidice au arătat că aceasta dezvoltă o bună acțiune antimicotică asupra unor fungi, printre care și Candida albicans.
Interesant este că această activitate nu se mai păstrează după hidroliza saponozidelor; de asemenea, este de remarcat că doar extractul obținut din Solidaginis virgaureae herba dezvoltă acțiunea antimicotică menționată, în timp ce un extract similar, bogat în saponine, preparat din partea aeriană înflorită de Solidago canadensis, este complet inactiv față de fungi.
De altfel, datorită diferențelor de ordin chimic și farmacologic, astăzi se recomandă utilizarea în terapeutică a speciei Solidago virgaurea și evitarea folosirii celor două specii apropiate, S. canadensis și S. gigantea.
În testul inflamației labei de șobolan, saponinele au demonstrat un efect antiflogistic similar cu cel al escinei.
Într-un alt experiment farmacologic, realizat pe animale de experință, s-a constatat că, după aplicarea i.v. a unui extract de splinuță, acesta a prezentat efecte protectoare asupra pielii, în condițiile iradierii cu raze X.
Acțiunea se datorează fracțiunii flavonoidice care acționează prin scăderea permeabilității capilare, posibil și prin calități antiradicalare.
La animalele de experiență (șobolani), leiocarpozida administrată în doză de 25 mg/ kg i.p., a dovedit un cert efect diuretic, iar într-o serie de alte modele experimentale a fost confirmată acțiunea antiflogistică și analgezică.
Un extract de splinuță, din care au fost îndepărtate saponinele, a demonstrat acțiune hipotensoare după administrarea la câini normotensivi și efecte sedative la șoareci.
Multitudinea de acțiuni farmacologice, demonstrate atât pentru Solidaginis virgaureae herba, cât și pentru fracțiunea saponozidică, ar putea fi explicată printr-o stimulare nespecifică a sistemului imun de către saponine, ca urmare a efectului iritant dezvoltat de acestea la nivelul mucoaselor stomacală și intestinală.
Preparatul Phytodolor®, ce conține extractul STW® 1, obținut din Populi folium, Fraxini folium și Solidaginis herba, are o acțiune analgezică și antiinflamatoare de foarte bună calitate, fiind recomandat în toate formele de reumatism degenerativ și abarticular.
Mod de utilizare
Extern, splinuță se utilizează ca astringent (acțiune favorizată de prezența taninurilor), pentru reducerea inflamațiilor la nivelul gâtului și al cavității bucale, pentru grăbirea vindecării rănilor.
Infuzia de splinuță se realizează din 2-3 g produs vegetal fin mărunțit, peste care se aduce o cană de apă fierbinte. Uneori produsul vegetal este adus în apă rece, iar amestecul se încălzește la fierbere pentru scurt timp. După 10 minute se strecoară.
Pentru acțiunea diuretică se beau cinci căni de ceai pe zi, echivalent la minimum 10 g produs vegetal. Ceaiul de Solidago este diuretic și spasmolitic blând, având totodată și acțiune antiflogistică. Este un diuretic de irigație, producând acvareză, fiind important să se administreze concomitent cu aducerea în organism a minim 2 L lichid/zi.
Extractele de Solidago virgaurea intră în compoziția unor medicamente antiedematoase administrate în afecțiuni de natură cardiacă sau renală. Produsul vegetal sau extracte ale acestuia intră în alcătuirea a numeroase medicamente (cca 40) utilizate mai ales în sfera urologică: Solvefort®, Prostamed®, Inconturia®, Rhoival®, Solidagoren® etc.
Descriere botanică
Solidago virgaurea L (splinuța), Solidago canadensis L. (sânziana de grădină) și Solidago serotina Aiton (sin. Solidago gigantea Willdenow) sunt specii care fac parte din familia Asteraceae.
Solidago virgaurea L. este o specie multianuală, rezistentă, care ajunge până la 1 m înălțime, având în pământ un rizom scurt, noduros. Tulpina este rotundă, cu măduvă în interior, striată longitudinal, scurt pubescentă în partea superioară, de culoare violacee, purpurie sau brună în partea inferioară.
Frunzele inferioare de pe tulpină sunt de formă eliptică, cu marginea dințată, în timp ce frunzele superioare sunt înguste.
Capitulele florale cu diametrul de maximum 15 mm sunt așezate în antodii dese dispuse într-un racem erect. Înflorește din august până în octombrie.
Planta apare spontan din Europa până în Caucaz și vestul Siberiei, în Africa de Nord (Maroc, Algeria) și în SUA. Este răspândită în pădurile uscate, în zone cu buruieni și tufăriș, în stepă și pășuni aflate pe sol sărac.
Solidago serotina Aiton și Solidago canadensis L. sunt originare din America de Nord, dar au fost aclimatizate și s-au răspândit și în Europa, găsindu-se nu doar ca plante ornamentale în grădini, ci și în pădurile de pe malurile unor râuri, pe terasamente, ca plante ruderale.
Solidago gigantea atinge până la 1,5 m înălțime, tulpina fiind glabră, spre deosebire de cea a speciei canadiene. Spre deosebire de splinuță, rizomii nu prezintă nodozități, frunzele lanceolate având nervația reticulată. Inflorescențele sunt extinse, de tip panicul cu antodii mult mai mici, de 5-6 mm.
Produsul vegetal se recoltează din flora spontană, principalii ofertanți pe piața europeană fiind Bulgaria, Polonia, Ungaria și țările fostei Iugoslavii.
Compoziție chimică
În florile de Solidago virgaurea se găsește până la 0,5% ulei volatil, în timp ce în Solidago canadensis acesta ajunge până la 1,7%, iar în frunze nu depășește 0,9%; pentru ambele specii, iu partea aeriană înflorită se găsește ulei volatil constituit din: cariofilenoxid, ciclocolorenonă, ar-curcumen, β-selinen și β-cariofilen, în timp ce la Solidago serotina componentele principale sunt germacren D, α-pinen, limonen și acetat de bornil.
Alături de acestea, partea aeriană înflorită a speciei Solidago virgaurea conține până la 1,4% flavonoide și anume cvercetol, kemferol, izoramnetol, rutozidă, cvercitrină, izocvercitrină, astragalină și nicotiflorină, precum și kemferol-3-O-rutinozidă. Celelalte două specii conțin suplimentar afzetină și kemferol-3-O-ramnozidă.
Pe lângă acestea, toate trei speciile conțin saponozide, în splinuță ele putând să ajungă până la 2,4%. Din punct de vedere chimic, ele derivă de la minim 8 agliconi, dintre care cei mai importanți sunt acidul oleanolic și acidul poligalic.
Componentele principale sunt virgaurea saponina I și II, saponine bisdesmozidice care rezultă din esterificarea acidului poligalic. Celelalte două specii conțin saponine asemănătoare, dar fără derivați de acid poligalic; agliconii produselor sunt acidul oleanolic, baiogenolul, componenta majoritară fiind saponina V.
Un alt grup de principii active existent în Solidaginis herba îl reprezintă diterpenele. S. virgaureae herba conține 12 diterpene cu structură cis-sclerodan, în Solidago canadensis avem 3 derivați de labdan și un acid diterpenic, iar în Solidago serotina avem diterpen-butenolidele 6-des-oxi-solidagolactona-4-18,19-olida și derivatul ei 2-β-hidroxilat, ambele de tip clerodan.
Pe lângă acestea, drogul mai conține și alte componente, cum ar fi 10-15% taninuri catehice, 0,2-0,4% acid clorogenic și izoclorogenic, acid cafeic și esterii săi cu glucoza, fenolglicozidele bisdesmozidice leiocarpozida și virgaureozida A, precum și 3-O-diglucozida cianidolului și 3-O-gențiobiozida cianidolului (micocianina).
Leiocarpozida și virgaureozida A nu au fost identificate în Solidago serotina. Produsul mai conține polizaharide neutre și acide și β-1,2-fructozan. Una dintre poliholozidele a cărei structură nu este complet elucidată a dovedit în cadrul unor cercetări experimentale in vitro un efect antitumoral imunoindus.
Siguranță în administrare
Deoarece produsul conține lactone sescviterpenice, cel puțin teoretic există posibilitatea dezvoltării unei alergii de contact, dar în realitate nu au fost semnalate astfel de cazuri.