Utilizări tradiționale
Scorțișoara valora înainte vreme greutatea sa în aur, fiind apreciată în mod deosebit la greci, romani, perși, fenicieni, asirieni, egipteni și evrei.
Deoarece vânzătorii de produse aromatice doreau să-și păstreze sursele de aprovizionare cât mai secrete, în Antichitate a fost lansată o poveste care s-a păstrat până în Evul Mediu, conform căreia într-o țară îndepărtată ar exista păsări care ar strânge scorțișoara de pe copaci și ar duce-o în propriul cuib.
Pentru a se putea ajunge la scorțișoare, erau antrenați în mod special vânători cu arcul care doborau aceste cuiburi din locul unde au fost construite.
Autori din perioada Antichității îi atribuiau acțiuni diuretice, carminative, emenagoge și ocitocice, precum și antitoxice. În secolul al XVIII-lea, atenția medicilor s-a focalizat asupra efectului pe care mai ales uleiul volatil îl are asupra sistemului nervos.
Pentru scorțișoară există date de utilizare ca stomahic și antiinflamator, dar în cărțile de plante medicinale din urmă cu trei-patru secole, uleiul de scorțișoare era lăudat pentru calitățile sale afrodiziace, fiind considerat la vremea respectivă un fel de „fito-Viagra”.
Se pare că Cinnamomi cortex a apărut pentru prima oară sub forma a două monografii în anul 1872 în Farmacopeea germană de la acea vreme (ed. I) sub denumirea de Cortex Cinnamomi zeylanici și, respectiv, Cortex Cinnamomi cassiae.
Mod de utilizare
În ultimul deceniu, industria alimentară a încercat să aducă pe piață produse dietetice cu extracte de scorțișoară care să se adreseze țintit pacienților diabetici. Între timp se știe că doza de scorțișoară necesară unui adult pentru a determina o scădere a glicemiei corespunde la 3 g de produs vegetal, dar o astfel de doză administrată pe cale bucală ar putea avea o acțiune gastroiritantă.
Pe de altă parte, pacientul bolnav de diabet de tip II este unul special, care trebuie să respecte o medicație strictă și nu se poate trata cu alimente.
În plus, prin procedeul de fabricație extractele din scorțișoară diferă de la o firmă la alta, conținând pe lângă polifenoli și alte componente, dintre care unele sunt suspectate a fi cancerigene.
Uleiul de scorțișoară oficinal, Cinnamomi zeylanici aetheroleum, ca de altfel și uleiurile neoficinale, Cinnamomi cassiae aetheroleum și Cinnamon Leaf Oil, au o acțiune puternic bactericidă și fungicidă, cu atât mai accentuată cu cât conținutul în eugenol este mai redus.
Uleiul volatil de C. cassia este, spre exemplu, mai activ chiar decât fenolul, considerat ca dezinfectant de referință.
Acțiunea bactericidă și fungicidă revine derivaților fenilpropanici din uleiurile volatile, de unde explicația utilizării fie a uleiului de scorțișoară (sub formă de picături administrate pe zahăr, doza zilnică fiind de 0,05-0,2 g, repartizată în 2-3 prize), fie a produsului vegetal în tratamentul dispepsiilor.
În aromaterapie, uleiul volatil obținut din frunzele de Cinnamomum ceylanicum este considerat a avea o acțiune mai blândă decât cel din scoarța aceleiași specii. Se utilizează în infecții gripale, răceli, bronșită, tulburări gastrointestinale, colici, miogeloze, artrită, dureri articulare, dermatofiții ale picioarelor, stări de oboseală și epuizare.
Uleiul din scoarțele de scorțișoară are o acțiune bactericidă și fungicidă dovedită și datorată în principal aldehidei cinamice, cunoscută ca fiind unul din cele mai puternice antimicrobiene (mai potentă chiar decât fenolul). Uleiul are o acțiune de echilibrare atât în plan psihic, cât și organic, stimulând circulația sanguină și având acțiune antalgică.
Scorțișoara este mult utilizată în alimentație ca aromatizant și condiment, dar și în cosmetică (ape de gură, rujuri) și parfumerie. Prelucrarea uleiurilor de scorțișoară în parfumuri (cu notă Cypre) se datorează faptului că acesta are o viteză redusă (2-3 ore) de evaporare, parfumul său rămânând perceptibil chiar după ce toate celelalte componente s-au evaporat.
Conform reglementărilor IFRA (International Fragrance Association), nu poate fi introdus mai mult de 1% ulei de Cinnamomum ceylanicum sau Cinnamomum cassia în nici o compoziție parfumistică din cauza potențialului său ridicat de sensibilizare (alergen).
Cel mai frecvent se utilizează produsul vegetal, sub formă de infuzie sau tinctură, și uleiul volatil. Se recomandă doze zilnice de 2-4 g de produs vegetal sau 0,05-0,2 g de ulei volatil timp de 4 până la 16 săptămâni.
Infuzia se prepară din 0,5-1 g de produs vegetal și aproximativ 150 mL de apă la fierbere; după 10 minute se filtrează. Se recomandă 2-3 căni de infuzie pe zi în timpul meselor.
Produsul vegetal intră în compoziția unor preparate cu acțiune stomahică și carminativă.
Pentru efectul antidiabetic, se recomandă administrarea unui sfert de linguriță de scorțișoară pulverizată pe zi, suspendată într-un pahar de suc de fructe neîndulcit.
Există pe piața europeană un preparat care conține un extract special de scorțișoară (Diabetruw) și care este înregistrat ca produs dietetic cu rol de completare a alimentației obișnuite a diabeticilor. Produsul condiționează un extract apos uscat, care nu conține componente volatile.
În homeopatie se utilizează remediul Cinnamomum D3 și D6 în afecțiuni neurologice și sub control medical, în cazuri speciale de sângerări uterine.
De asemenea, extracte din Cinnamomi zeylanici cortex se asociază în unguente, loțiuni cu efecte antireumatice și revulsive. în plus, datorită potențialului repelent, se foloseau bețigașe de scorțișoară pentru fumigații, dar și sub formă de lumânări parfumate, care țineau la distanță insecte cum ar fi muștele sau țânțarii.
De acțiunea insecticidă sunt responsabile două componente, cinnzeylanina și cinnceylanolul, dar care nu joacă în Europa un rol semnificativ. Derivații de acid cinamic și extractele de scorțișoară au proprietatea de a reține radiațiile UV, motiv pentru care intră în compoziția unor dermocosmetice fotoprotectoare.
Siguranță în administrare
La administrarea produsului vegetal în doze mari și a uleiului volatil în doze moderate apar o serie de efecte adverse, și anume: insomnie și depresie, urmate de o stare de excitație caracterizată prin tahicardie, stimularea peristaltismului intestinal, a respirației și a secreției sudoripare.
În formă concentrată, uleiul volatil din frunze este iritant pentru piele și mucoase, iar după administrare internă prelungită s-a raportat inducerea unor hepatite toxice. De asemenea, nu se recomandă utilizarea în aromaterapie a diluțiilor obișnuite (0,5-1%) de ulei volatil într-un solvent lipofil la femeile însărcinate, din cauza proprietăților uterotonice. Dozajul admis este în acest caz de maximum 2 picături la 100 mL de solvent.
În cazul în care extractele din Cinnamomi ceylanici cortex sunt utilizate extern, pot să apară reacții alergice locale, datorită acțiunii sensibilizările a aldehidei cinamice și a eugenolului. De aceea, este contraindicată aplicarea externă a uleiurilor volatile de scorțișoară în automedicație, ele putând fi administrate doar de aromaterapeuți cu experiență.
Este contraindicată utilizarea pulberii de scorțișoară, ca hipoglicemiant, în caz de ulcer gastric și duodenal, precum și în sarcină.
Descriere botanică
Cinnamomum ceylanicum Nees (sin. Cinnamomum verum J. Presl., sin. Cinnamomum zeylanicum Garcin ex Blume) face parte din familia Lauraceae și este cunoscut la noi sub numele de scorțișoară de Ceylon.
Cinnamomum ceylanicum Nees este un arbore sempervirescent, care poate atinge 15 m înălțime. Frunzele sunt persistente, ovat-lanceolate, acuminate, cu nervuri arcuite. Florile, albe, pubescente, de forma unei cupe, sunt grupate în panicule.
Se recoltează atât scoarțele, cât și frunzele, din ambele obținându-se prin distilare cu apă așa-numitul ulei volatil de scorțișoară (Cinnamomi aetheroleum). În realitate, este vorba de două uleiuri volatile diferite, unul extras din scoarțe și cel de-al doilea din frunze; se diferențiază între ele prin raportul dintre diversele componente chimice, precum și prin acțiune și întrebuințări.
Specia, originară din Ceylon (Sri Lanka), este cultivată în Sri Lanka, sud-estul Indiei, Indonezia, Madagascar, America de Sud, în timp ce în insulele Seychelles produsul vegetal se recoltează din flora spontană.
Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt Sri Lanka, Malaysia, Madagascar și insulele Seychelles.
Drogul utilizat în terapeutică, Cinnamomi cortex, este constituit din fragmente de scoarțe rulate câte 8-10 într-un sul și provin de la Cinnamomum ceylanicum.
Uneori, produsul este impurificat cu scoarțe provenite de la alte specii de Cinnamomum, mai ales Cinnamomum aromaticum Nees (sin. Cinnamomum cassia Blume, denumită scorțișoară de China sau scorțișoară de cassia) și, respectiv, Cinnamomum burmanii (scorțișoară Padang, de Java sau de Indonezia).
Acestea se deosebesc de produsul oficinal descris prin aceea că, în cazul scorțișoarei chinezești, fragmentele au forma unor solzi, cu marginea ușor ondulată, în timp ce varietatea indoneziană se prezintă sub forma unui rulou dens, constituit dintr-un singur fragment, foarte dur.
Toate trei prezintă un miros aromat, caracteristic și un gust ușor înțepător, aromat și dulceag, dar ele nu sunt interșanjabile deoarece compoziția chimică diferă.
Scorțișoara chinezească (Cinnamomum aromaticum Nees) provine din provinciile Kwangsi și Kwangtung, din China, astăzi fiind mult cultivată nu numai în China, ci și în Vietnam.
Cinnamomi ceyIonici aetheroleum (uleiul volatil de scorțișoară), obținut prin distilarea cu vapori de apă a scoarțelor pulverizate, este un lichid galben care, în timp, se închide la culoare devenind brun-roșcat. Are un gust caracteristic, dulce-aromat la început, apoi acru și arzător. Este solubil în solvenți organici, nemiscibil cu apa.
Ca produs secundar obținut la prelucrarea scoarței decojite de pe trunchiurile și ramurile de Cinnamomum ceylanicum rezultă un al doilea ulei, Cinnamon Leaf Oil – uleiul volatil din frunze de scorțișoară, de uz aromaterapeutic. Acest ulei are o culoare roșie-brună și un miros asemănător cuișoarelor datorită conținutului ridicat în eugenol.
Mai există și așa-numitul Cinnamomi cassiae aetheroleum, oficializat în anumite farmacopei. Uleiul, de culoare galbenă, prezintă un miros intens, caracteristic, de scorțișoară, cu o notă lemnoasă și un gust aromat, iute-arzător. Această a treia varietate de ulei de scorțișoară se obține prin antrenarea cu vapori de apă a scoarțelor și frunzelor de Cinnamomum cassia L. (Lauraceae).
În cultură, toate cele trei specii sunt tunse pentru a avea un port arbustiform, când se recoltează scoarța de pe ramurile groase de 2-3 cm ale arbuștilor în vârstă de 6 ani sau de pe lăstarii radiculari ai unor plante mai vârstnice.
Compoziție chimică
Cinnamomi cortex conține 0,5-2,5% ulei volatil, alături de taninuri, mucilag, oligomeri proantocianidolici și cumarine.
În scoarța de Cinnamomum cassia, se găsesc în cantitate mare proantocianidinele B2 și B5 pentru care s-a pus la punct un procedeu de separare și purificare, în ideea utilizării lor în terapeutică.
În ceea ce privește uleiul volatil, compoziția acestuia diferă în funcție de specie (Cinnomomum ceylanicum/Cinnamomum cassia) și de natura organelor prelucrate (scoarță, frunze, respectiv scoarță și frunze).
Toate cele trei uleiuri volatile conțin ca principali constituienți aldehidă cinamică, eugenol, acid trans-cinamic, alături de aldehidă hidroxi-cinamică, aldehida o-metoxicinamică, alcoolul cinainic și acetatul său, vanilină, limonen, y-terpineol.
În Cinnamomi ceylanici aetheroleum obținut din scoarțe, componenta principală este aldehida cinamică (65-75%), alături de care apare 4-10% eugenol; în uleiul din frunze (Cinnamom Leaf Oil) conținutul în eugenol este de 70-90%, iar aldehida cinamică atinge 4%. Din Cinnamomi cassiae aetheroleum lipsește complet eugenolul, aldehida cinamică reprezentând până la 90%.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Produsul vegetal Cinnamomi cortex este utilizat ca stomahic și carminativ în inapetență, dispepsii și flatulență, iar uleiul volatil se administrează în medicina tradițională în tratamentul dismenoreei și ca hemostiptic.
Proantocianidinele, care fac parte din grupul polifenolilor, sunt dotate cu proprietăți biologice importante, și anume: antioxidante, tumor-preventive, peptice și de inhibare a protein-kinazelor, dar și de vasodilatație la nivel endotelial. Separate și dizolvate în apă, proantocianidinele B2 și B3 administrate p.o. unor șobolani au arătat că se resorb rapid, nivelul maxim plasmatic atingându-se pentru B2 după 20 de minute de la ingerare, iar pentru B3 la 40 de minute.
Se preconizează izolarea și utilizarea pe viitor a procianidinelor în formă concentrată în mod analog picnogenolului.
Plecând de la observația că la diabeticii (de tip II) care consumă frecvent plăcintă cu mere îndulcită cu zahăr și aromatizată cu scorțișoară nu se constată, așa cum ar fi normal, o creștere a glicemiei, în ultimele două decenii s-au făcut studii intense pentru elucidarea acestui aspect.
Experimente efectuate pe animale de laborator au demonstrat că, la administrarea de scorțișoară, metabolizarea glucozei la nivelul celulelor adipoase crește de până la 20 de ori, în prezența insulinei.
În cazul diabetului de tip II, cu toate că secreția de insulină este crescută, metabolismul intracelular al glucozei este alterat datorită, pe de o parte, scăderii numărului de receptori insulinici membranari și, pe de altă parte, sensibilității celor rămași țață de insulina secretată în cantitate normală de celulele β-Langerhans.
Răspunzător de acțiunea antidiabetică a scorțișoarei este un polimer al hidroxicalconei (PMHC) care crește sensibilitatea receptorilor membranari ai celulelor adipoase față de insulină. La șoareci cărora li s-a provocat un diabet experimental, administrarea substanței pure (PMHC) a determinat o scădere drastică a glicemiei.
În momentul de față, au început testările clinice pentru evaluarea eficienței PMHC ca antidiabetic oral.
Chiar dacă acțiunea antidiabetică a fost inițial atribuită PMHC, astăzi se știe că aceasta aparține fitocomplexului, aldehida cinamică fiind dotată și ea cu proprietăți hipoglicemiante. inhibând totodată activitatea α-glucozidazei la nivel intestinal.
Alte utilizări
În industria alimentară și în alimentație se utilizează amestecuri de produse vegetale (care conțin și scorțișoară) ca aromatizante și condimente.
Proveniență: Cinnamomum ceylanicum Nees
Furnizează produsele: Cinnamomi cortex, Cinnamomi aetheroleum