Utilizări tradiționale
În medicina tradițională din India și Africa de Nord, semințele de schinduf sunt utilizate de mult timp, spectrul acestora întinzându-se de la sarcină, naștere și alăptare până la tratarea unor afecțiuni dermice, gastrointestinale, în edemul picioarelor, ca tonic general, afrodiziac și remediu contra căderii părului.
În medicina Ayurvedică, semințele se folosesc în artrită, spondiloză, hiperlipidemii și ca adjuvant în diabet, dar și ca imunostimulator. În Europa, virtuțile terapeutice ale drogului au fost descrise pentru prima dată de stareța Hildegard von Bingen, iar Sebastian Kneipp era convins de efectele sale benefice.
În Franța, Polonia și Spania există numeroase medicamente pe bază de schinduf, în Belgia și Italia fiind răspândite suplimente alimentare. Se administrează intern pentru creșterea poftei de mâncare, iar extern în tratamentul dermatitelor inflamatorii.
În scop medicinal, semințele se macerează timp de 24 h cu apă rece (0,5-3 g la 200 mL apă), se strecoară, și maceratul se bea în scop depurativ, diuretic și pentru stimularea poftei de mâncare.
Pentru aplicații topice, în afecțiuni dermice inflamatorii, 50 g produs vegetal pulverizat se fierbe timp de 5 minute cu 250 mL apă. Se lasă apoi timp de 15 minute la răcit, după care coca rezultată se prelucrează și se aplică sub forma unei comprese umede. Trebuie avut însă în vedere faptul că aplicarea topică repetată poate duce la o sensibilizare, cu apariția unor reacții dermice nedorite, care limitează utilizarea.
Frunzele proaspete de schinduf se utilizează în India pentru stimularea creșterii părului, păstrarea culorii naturale, îndepărtarea mătreții și conferirea unui aspect mătăsos. În acest scop, frunzele se zdrobesc până se obține o pastă care se aplică pe scalp, lăsandu-se ca o mască pentru păr, timp de 30-60 minute, după care se spală.
Sub forma suplimentelor alimentare, se recomandă ca adjuvant în tratamentul medicamentos al dislipidemiilor și în diabet, considerându-se că ar contribui la menţinerea unei glicemii și lipidemii normale, concomitent cu creșterea capacității de apărare a organismului, de susținere a digestiei și a poftei de mâncare.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
În studii efectuate pe animal, fracția poliholozidică s-a dovedit a avea o acțiune hipoglicemiantă și hipocolesterolemiantă care se atribuie de fapt unei scăderi a resorbției alimentelor din tubul digestiv.
Deoarece polizaharidele din semințele de schinduf sunt de natură galactomananică, se presupune că efectul demonstrat este similar cu cel al galactomananelor din făina de guar (endospermul pulverizat al boabelor de Cyamopsis tetragonolobus, constituit în proporție de 80-95% din galactomanane) și care reprezintă, sub forma preparatului Guar Verlan®, singurul medicament vegetal admis în terapia adjuvantă a diabetului și dislipidemiei.
Mecanismul acțiunii antidiabetice este încă neclar; se discută în literatură despre formarea în intestin a unei suspensii coloidale din mucilagul hidratizat, care ar împiedica resorbția altor hidrați de carbon din bolul alimentar.
Există însă și cercetări efectuate cu extracte etanolice, lipsite de galactomanani, dar conținând fracțiunea sapogenolică și 4-hidroxiizoleucina, demonstrându-se că și acestea participă la efectul hipoglicemiant și hipolipidemic.
Este cunoscut faptul că sapogenolii stimulează secreția biliară, ceea ce ar putea explica efectul hipocolesterolemiant, având în vedere că acizii biliari se formează din colesterol. Pe de altă parte, în experimente farmacologice s-a constatat în prezența extractelor de schinduf o inhibare a resorbției intestinale de colesterol din alimente.
Pentru 4-hidroxi-izoleucină, pe lângă acțiunea hipoglicemiantă, s-au pus în evidență și alte efecte, precum:
- stimularea secreției de insulină (în funcție de nivelul de glucoză) prin acțiune directă asupra insulelor Langerhans;
- reducerea rezistenței la insulină a mușchilor și ficatului prin activarea unei kinaze asociate receptorului de insulină;
- scăderea nivelelor crescute de insulină și glucoză;
- reducerea greutății corporale la șoareci adipoși;
- scăderea nivelului trigliceridelor și a colesterolului total la hamsteri diabetici.
În ceea ce privește studiile clinice, acestea s-au înmulțit în ultimele două decenii doar pentru indicațiile diabet și hiperlipidemie; toate suferă însă din punctul de vedere al posibilității deducerii unor concluzii clare, deoarece fie s-au realizat pe un număr de pacienți insuficient de mare, fie metodologia aplicată a fost deficitară.
Conform monografiei ESCOP din 2011 referitoare la Trigonella foenum-graecum, preparatele din semințe de schinduf se pot utiliza pentru stimularea apetitului și sub forma aplicațiilor topice în tratamentul inflamațiilor dermice, dar nu ca antidiabetice și hipolipidemiante (așa cum fusese acceptat în monografia din 1999).
Dacă pentru medicamente domeniile de indicație nu prevăd diabetul și dislipidemia, deoarece studiile clinice nu corespund cerințelor actuale, pe piața farmaceutică europeană nu există niciun medicament în circulație care să fi apărut cu cel puțin 30 de ani în urmă, suplimentele alimentare nu sunt grevate de astfel de restricții, deoarece din octombrie 2010 EFSA a decis să stopeze atribuirea de calificative privind Health claims pentru preparatele de tip botanicals (care conțin produse vegetale).
Siguranță în utilizare
Pe lângă imposibilitatea aprecierii exacte a efectului antidiabetic și hipolipidemic la administrare repetată a preparatelor din schinduf, trebuie avută în vedere și lipsa posibilității de evaluare a metabolismului glucidic în general.
Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca preparatele să intervină ca un factor destabilizator, dereglator în cazul diabeticilor cărora Ii s-a prescris și care urmează un tratament cu antidiabetice orale; pe de altă parte, polizaharidele din semințe ar putea influenţa negativ resorbția unor medicamente din intestin și, nu în ultimul rând, trebuie să ne gândim la efectul de stimulare a apetituluo, deoarece o creștere în greutate a diabeticilor deja adipoşi este contraproductivă.
Având în vedere posibilitatea infestării semințelor cu Escherichia coli, produsul vegetal utilizat în gastronomie trebuie să fie testat microbiologic.
De asemenea, se recomandă ca în cazul utilizării semințelor de schinduf pentru obținerea de infuzii, acestea să fie torefiate ușor într-o tigaie, abia apoi fiind supuse procesului de extracție cu apă la 95-100 °C.
Descriere botanică
Trigonella foenum-graecum L. (sin. Foenum-graecum officinale Moench ; Foenum-graecum officinale Moench var. cultum Alefeld; T. foenum-graecum L. ssp. culta [Alef.] Gams), schinduful, din familia Fabaceae, este o plantă ierboasă, anuală, cu miros aromatic-condimentat, care crește până la 60 cm în înălțime.
Tulpina este cilindrică, neramificată sau ramificată doar în partea superioară, fiind fistuloasă, purtând frunze trifoliate, cu foliole lobate, cu marginile slab și distanțat denticulate, glabre pe fața superioară și slab păroase pe cea inferioară.
Frunzele mediane sunt pețiolate, iar cele laterale aproape sesile.
Florile papilionate, de culoare galbenă-palid sau slab liliachie, sunt scurt pedicelate, solitare sau reunite câte două la axila frunzelor.
Fructele sunt păstăi alungite, curbate, lungi de 8-10 cm, terminate cu un rostru alungit, ascuțit. În interior, păstaia conține 10-12 semințe romboidale, comprimate lateral, de culoare galbenă-brună. Mirosul este particular, de cumarină, iar gustul este aromatic, amărui.
La uscarea plantei sau a frunzelor, acestea degajă un miros de sulfină (cumarină). Specia, răspândită din Peninsula Iberică până în Ucraina, Peninsula Arabia, India și China, pe coasta africană a Mediteranei, până în Etiopia, este o veche plantă de cultură în Europa, care se întâlnește ocazional și ca specie ruderală. Se cultivă intens în sudul Franței, Turcia, Africa de Nord și China.
Semințele de schinduf, Foenum-graeci semen, se folosesc în alimentația, dar și în medicina tradițională din zonele de răspândire.
Seminţele şi frunzele sunt produse mult utilizate în bucătăria asiatică, nord-africană şi mediteraneeană, frunzele în stare proaspătă utilizându-se în salate ca şi alte verdeţuri, iar seminţele se prelucrează după torefiere sub formă de sosuri (curry sau chutney), sunt adăugate în supe, preparate din legume, peşte, carne, dar şi în băuturi.
Făina obţinută din seminţe intră în compoziţia unor preparate de patiserie. De regulă, semințele și lăstarii tineri se prelucrează în industria alimentară, în gastronomia casnică jucând astăzi un rol secundar.
Pulberea din seminţe obţinută industrial se foloseşte la condimente precum cele deja menţionate, la prepararea diverselor tipuri de muștar, iar extractele intră în compoziția unor sosuri condimentate sau a unor brânzeturi cărora le conferă o aromă de nuci.
Plantulele (lăstării tineri) obținute prin cultivarea și germinarea semințelor de schinduf se folosesc mai ales în salate în scop ornamental și condimentar, dar nu trebuie uitat faptul că aceste semințe neprelucrate termic pot genera o serie de infecții. În mai-iunie 2011, în Germania și Franța, acești germeni au stat la baza epidemiilor cu Escherichia coli (epidemia EHEC).
Compoziție chimică
Foenum-graeci semen conțin: 23-30% proteine, 6-10% lipide și 25-40% mucilagii. Din punct de vedere structural, mucilagul este un manan legat β-(1→4) ramificat prin substituire cu galactoză legată -(α-1→6). La hidroliză, mucilagul furnizează 70% manoză, 28% galactoză și 2% xiloză.
De asemenea, semințele mai conțin aminoacizi liberi și proteine. Fracțiunea proteică se caracterizează printr-un conținut scăzut în aminoacizi sulfurați (cisteină și metionină) și ridicat în lizină (6,7g/100 g proteină), alături de triptofan (2,6%).
În cadrul complexului de aminoacizi liberi predomină 4-hidroxiizoleucina (30-50%), care apare extrem de rar în plantele superioare. Derivatul de izoleucină se regăsește ca rest peptidic în saponina denumită foenumgraecină.
În semințe au fost identificați și aprox. 30 de inhibitori ai proteinazelor, care suprimă inclusiv activitatea chemotripsinei și a tripsinei umane și animale. 1 g semințe inhibă 5-9 mg tripsină și 1-6 mg chemotripsină.
În conținutul lipidic constituit din glicerolipide există fosfolipide de tip fosfatidilcolină și fosfatidiletanolamină, precum și steroli liberi, esterificați sau glicozidați. Până în prezent s-au detectat peste 20 de steroli, dintre care 12 sunt derivați ai colesterolului.
În afara acestora, în semințele mature este prezentă o fracțiune importantă de saponine sterolice. Genuin saponinele sterolice amare se găsesc în plantă sub forma furostanol-3,26-diglicozidelor, catena glucidică fiind constituită din glucoză și ramnoză. Cei doi agliconi principali (95%) sunt diosgenolul și epimerul acestuia, yamogenolul, raportul dintre ei fiind 2 : 1.
Pe lângă acești agliconi au fost identificați și alții, mai puțin importanți cantitativ și farmacologic. De remarcat ar fi faptul că trigonelagenolul menționat uneori în literatură s-a dovedit a nu fi altceva decât un amestec de yamogenoli. În semințe, saponozidele se găsesc sub forma furostanol-glicozidelor, denumite trigofeonozidele A-G, dar care la extracție cu metanol sunt degradate, când rezultă agliconii.
Alături de saponozidele menționate în literatură, sunt citate sub denumirea de graecuminele H-N o serie de glicozide ale diosgenolului, dar structura catenelor glucidice încă nu a fost elucidată; ar putea fi vorba, de fapt, de aceiași compuși denumiți trigofoenozide.
Sapogenolii sunt însă esterificați și cu peptidele, ca în cazul foenumgraecinei, pentru care componenta peptidică este constituită în principal din izoleucină.
La hidroliză foenumgraecinei au fost identificate două dipeptide având în compoziție izoleucină și trei lactone ale hidroxileucinei.
În semințe se găsesc flavonoide derivate de la izoorientină, izovitexină și orientină, precum și trigonelină. Trigonelina, o betaină a acidului N-metilnicotinic, este o componentă caracteristică a semințelor, dar neimportantă farmacologic.
Mirosul caracteristic, condimentat îi revine uleiului volatil (sub 0,01%), în particular sotolonei, o 3-hidroxi-4,5-dimetil-2(5H)-furanonă. Alături de acest compus, uleiul volatil mai conține Σ-elemen, Σ-muurolen, precum și tri-, tetra- și pentadecan.
Proveniență: Trigonella foenum-graecum L.
Furnizează produsul: Foenum-graeci semen