Utilizări tradiţionale
În secolul I d.Hr., Dioscoride se referea la rădăcinile care se aduceau în Europa folosind denumirile de Rha, Rheon şi Rhaponticum, înţelegând prin aceasta drogul care venea de dincolo de Bosfor.
La Scriboniu şi Celsus îl regăsim ca Radix pontica sau Radix barbarum, referindu-se la aceeaşi provenienţă din nordul Mării Negre (adică din lumea barbară). În secolul al IV-lea s-a încercat o explicare a denumirii Rha, care era numele scit al fluviului Volga, însemnând deci „rădăcină de pe Volga”.
Cam în aceeaşi perioadă, pentru rădăcini, persanii foloseau termenul rewend, de la care probabil derivă şi denumirea românească, „revent”. În Evul Mediu, rădăcinile de revent erau apreciate şi utilizate pentru acţiunea lor laxativă, la mesele îmbelşugate ale bogaţilor mâncându-se cantităţi mari de preparate din carne.
Din acest motiv, reventul adus pe calea mătăsii din China se plătea cu greutatea lui în aur.
La noi în ţară se cultiva Rheum în zona Ardealului, dar era o varietate de grădină derivată de la Rheum rhabarbarum, la care peţiolurile sunt de culoare roşie şi se comercializează astăzi sub denumirea de rubarbă.
Peţiolurile se foloseau pentru prepararea unor supe, compoturi şi dulceaţă, fiind bogate în acid ascorbic. Sub formă de compot se dădea copiilor mici ca tonic general (având vitamina C, antociani, săruri minerale), iar administrat în doze mai mari era indicat pentru uşurarea digestiei.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Datorită conţinutului în antraderivaţi şi taninuri, în funcţie de doză, produsul vegetal dezvoltă efecte laxative (1-2 g), respectiv aslringente, stontahice (0,1-0,2 g).
Ca urmare, pentru efectul laxativ se administrează preparate care să nu depăşească echivalentul a 120 mg derivaţi hidroxiantracenici/zi, exprimaţi in rentă, domeniul de indicaţie fiind constipaţia, disfuncţiile hepatice şi biliare lisurile anale, hemoroizii, intervenţiile chirurgicale la nivel rectal, când se impune o detecare cu scaun moale.
Compuşii antronici irită mucoasa intestinală, urmarea fiind o activare a secreţiei de mucus care stimulează peristaltismul intestinului gros. Resorbţia apei şi a electroliţilor din intestin este şi ea inhibată. La baza efectului laxativ există mai multe mecanisme de acţiune, fără să se ştie încă limpede care dintre ele sunt primare şi care secundare.
În cursul metabolizării antrachinonelor, bolul fecal se înmoaie, crescând în volum, ceea ce provoacă o dilatare a intestinului, rezultatul fiind o activare a peristaltismului. În plus, antronele stimulează peristaltismul intestinal şi prin efectul citotoxic nespecific pe care îl dezvoltă. Ca laxativ, produsele care conţin extracte din rizomii de revent sunt indicate în tratamentul constipaţiei acute şi în situaţiile descrise anterior.
În caz că se doreşte un efect antidiareic, astringent şi stomahic, se administrează în special extracte hidroalcoolice (Tinctura Rhei vinosa) în care conţinutul în derivaţi antrachinonici este redus, astfel încât taninurile vor fi cele care vor imprima acţiunea specifică.
Pentru lindelină, o componentă a taninului galic din revent, s-au pus în evidenţă efecte analgezice şi antiinflamatoare comparabile cu cele induse de fenilbutazonă şi acid acetilsalicilic, care ar putea completa acţiunea antidiareică descrisă.
În ceea ce priveşte extractele obţinute din Rheum rhaponticum (care conţin antranoizi în cantitate foarte mică), acţiunea majoră aparţine hidroxistilbenilor (printre care predomină raponticozida) dotaţi cu proprietăţi estrogenice.
Hidroxistilbenii acţionează ca modulatori selectivi ai receptorilor pentru estrogen. În organism există două tipuri de receptori pentru estrogeni: ER-α (receptor estrogenic α) şi ER-β (receptor estrogenic β). Cele două tipuri de receptori se diferenţiază între ele atât structural, cât şi funcţional, fiind localizaţi în densităţi variabile la nivelul unor organe.
ER-α răspunde în primul rând de proliferarea celulară (fiind astfel responsabil de o eventuală tumorizare hormon-dependentă la nivelul glandei mamare, dar şi la nivel ovarian), în timp ce ER-β are rol antiproliferativ şi de echilibrare a intensităţii activităţii ER-α, în mod normal, la femeile aflate înainte de menopauză ajungându-se la un echilibru între stimulare şi inhibare.
Se presupune că în cazul femeilor care dezvoltă cancere hormon-dependente este vorba şi de un dezechilibru între receptori ER-α şi ER-β.
La femeile ajunse la menopauză sau care suferă din cauza unei disfuncţii hormonale se apela la un tratament de substituţie hormonală cu estrogeni de sinteză, care însă creşteau riscul apariţiei unor tumori maligne.
Din acest motiv, s-au căutat modulatori selectivi ai receptorilor pentru estrogen (cunoscuţi sub denumirea SERM) şi care să reprezinte un ligand exogen pentru ER-β (localizaţi mai ales la nivelul sistemului cardiovascular, osos, cerebral, urinar, gastrointestinal, sau, la bărbat, al prostatei). După cum s-a dovedit, ER-β joacă un rol esenţial în păstrarea sănătăţii acestor organe.
Derivaţii de hidroxistilben din Rheum rhaponticum funcţionează ca SERM, înlăturând în schimb simptomele caracteristice menopauzei cum ar fi: bufeurile, tulburările de micţiune sau schimbările bruşte de dispoziţie. Extractul de rubarbă este o alternativă eficientă la terapia de substituţie hormonală fără a fi grevat de efectele nedorite ale acesteia.
Important este însă ca administrarea să se facă în mod continuu, cel puţin timp de 3 luni; deseori efectul se instalează deja după două săptămâni de la începerea tratamentului.
Hidroxistilbenii din extract pot reechilibra balanţa dintre ER-α şi ER-β prin reactivarea celor din urmă.
Pe piaţă există un extract din Rheum rhaponticum, ERr 731®, care s-a dovedit a nu determina, chiar la administrare îndelungată (peste 24 de luni), apariţia unor afecţiuni cardiovasculare, a unei ginecomastii sau a creşterii în greutate, efecte adverse frecvent întâlnite în terapia de substituţie hormonală.
Medicamentul care condiţionează acest extract (4 mg/doză) se numeşte Femi-loges®. Condiţionat sub forma tabletelor gastrorezistente, preparatul se administrează o dată pe zi, cel puţin 3 luni de zile; medicamentul trebuie administrat cu suficient lichid, fără a fi sfărâmat, în afara meselor, la aceeaşi oră din zi.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se folosea frecvent sub formă de infuzie care se prepara astfel: 1 linguriţă produs vegetal mărunţit se tratează cu aproximativ 150 mL apă fiartă; după 10-15 minute se filtrează. În constipaţie se recomandă administrarea unei căni de infuzie astfel preparată dimineaţa şi/sau seara înainte de culcare.
Dozele zilnice pentru acţiunea laxativă sunt cuprinse între 30 şi 120 mg hidroxiantracen-derivaţi, ceea ce corespunde la 1,2-4,8 g de produs vegetal. La noi, acest mod de aplicare a ieşit din uz deoarece nu se mai aduc rădăcini de revent în ţară, fiind înlocuite cu produse de sinteză.
În caz de catar stomacal sau intestinal este indicată şi administrarea unei linguri de infuzie de câteva ori pe zi. Pentru instalarea acţiunii stomahice, dozele zilnice sunt cuprinse între 3 şi 9 mg hidroxiantracen-derivaţi, ceea ce corespunde la 0,12-0,36 g de produs vegetal.
Rhei radix, precum şi extracte preparate din acesta intră în componenţa unor remedii cu proprietăţi laxative, colagoge şi depurative, precum şi a bitterului suedez.
Intră în compoziţia preparatului industrial Cortelax® cu un conţinut de 150 mg extract uscat/drajeu, iar în trecut era utilizat la prepararea tincnirii anticholerina (Tinctura Davila), oficializată de Farmacopeea română (ed. a IX-a), care era extrem de eficientă în tulburări gastrointestinale.
Descriere botanică
Cele două specii de revent, Rheum palmatum L. var. tanguticum Maxim şi Rheum officinale Baillon, precum şi Rheum rhaponticum L. (sin. Rheum rhabarbarum) (rubarbă) din familia Polygonaceae sunt plante erbacee perene (trăiesc până la 30 de ani) care formează în sol rădăcini cărnoase, viguroase, ce pornesc dintr-un rizom puternic, napiform, multicapitat, gros de 3-6 cm.
Tulpina aeriană cilindrică, goală în interior, cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod, apare în anul al doilea şi este înaltă de până la 2 m. La Rheum officinale frunzele bazale sunt mari, subreniforme, mai late decât lungi, având în diametru până la 100 cm, cu faţa inferioară pubescentă, cu cinci lobi multidinţaţi şi peţiol pubescent; la Rheum palmatum frunzele bazale mari, cordiform-palmat-lobate, au lobi cu 1-2 dinţi, cu faţa superioară aspră, peţiol subcilindric, glabru.
Florile sunt albe-verzui (Rheum officinale), roz sau roşiatice (R. palmatum) dispuse în inflorescenţe paniculiforme. Fructul este o achenă triunghiulară, triaripată.
Rheum rhaponticum L. este o plantă care ajunge în flora spontană până la 2 m înălţime, are un sistem radicular asemănător celui descris la revent, frunzele fiind triunghiular cordate, cu peţioluri cărnoase. Florile mici de culoare albă-verzuie, roz sau roşiatică sunt grupate în panicule mari; gustul este asemănător ţelinei.
De la toate trei speciile de Rheum se recoltează sistemul radicular alcătuit din rizomi şi rădăcini. În cazul rădăcinilor de revent (Rhei radix) acestea provin de la Rheum palmatum şi Rheum officinale, şi trebuie decorticate.
Mirosul, care înainte vreme trebuia să fie empireumatic pentru a-l putea distinge de falsificări, nu se mai cere astăzi, deoarece uscarea nu se mai face prin expunere la foc, care afuma produsul. Gustul este amar, iar pulberea scârţâie între dinţi.
Rădăcinile de Rheum rhaponticum nu se utilizează ca atare, ele reprezentând materia primă din care se obţin extracte care se condiţionează în forme farmaceutice nelaxative.
Rheum palmatum şi Rheum officinale sunt originare din Tibet, Siberia Orientală, China, Mongolia şi cresc la altitudini de până la 4.000 m. Datorită importanţei produsului vegetal, astăzi sunt cultivate pe scară largă atât în Asia, cât şi în Europa, principalii furnizori fiind China şi India.
Pakistanul oferă un produs de calitate inferioară, deseori impurificat, care nu îndeplineşte cerinţele multor farmacopei în vigoare. Înainte vreme recoltarea sistemului radicular se făcea de la exemplare de plante în vârsta de 6-10 ani, dar în condiţiile culturii, această prescripţie nu se mai respectă.
Rheum rhaponticum este originară din Asia Centrală şi a ajuns în Europa şi SUA în secolul al XVII-lea. Creşte spontan şi în Norvegia şi în sudul Siberiei, dar începând cu a doua jumătate a secolului XX se cultivă pe scară largă în Germania.
Compoziţie chimică
Rhei radix conţine 3-12% hidroxiantracen-derivaţi, din care 60-80% antrachinonglicozidele a cinci agliconi (emodol, aloe-emodol, reol, crizofanol, fisciol) şi 10-25% diantronglicozide, cum ar fi senozidele A şi B.
Alte grupe de principii active sunt cromonglucozidele, derivaţii de stilben (1%), printre care raponticina, taninurile galice (5-10%), derivaţii flavonici (2-3%). În cazul taninurilor galice, pe lângă galoilglucoză, galoil-dihidrocinamoil-glucoză şi galoil-zaharoză, interesantă este prezenţa lindelinei, ca 1-fenil-butanonderivat al galoilglucozei.
În rădăcinile de Rheum rhaponticum nu există decât cantităţi foarte mici de antrachinone laxative, în schimb există hidroxistilbeni, printre care raponticozida, a căror acţiune este total diferită de cea a antraderivaţilor.
Siguranţă în administrare
Este contraindicată utilizarea produsului Rhei radix (cu conţinut mare în hidroxiantra-derivaţi), precum şi a extractelor obţinute din acesta perioade mai îndelungate, întrucât poate să determine dezechilibre hidroelectrolitice ca urmare a pierderilor masive de apă şi electroliţi.
În cantităţi mai mari determină purgaţie însoţită de colici uneori violente.
Nu se administrează în caz de sarcină (stimulează uterul pe cale reflexă, putând provoca avort sau expulzarea fătului înainte de termen), alăptare (o anumită proporţie de antracenoli trece în laptele matern producând sugarului laxaţie/diaree), ocluzie intestinală.
Efecte secundare apar şi în cazul unui tratament de lungă durată şi constau în pierderi masive de electroliţi (în special potasiu) şi pigmentarea mucoasei intestinale (melanosis coli).
În cazul unui tratament concomitent cu glicozide cardiotonice pot apărea interacţiuni medicamentoase, deoarece eliminarea crescută a ionilor de potasiu din organism potenţează activitatea cardiotonică.
La administrare, antraderivaţii sunt parţial conjugaţi cu acid sulfuric şi acid glucuronic, metaboliţii fiind eliminaţi prin urină, care capătă o culoare galben-închis spre brun; dacă urina este alcalină, antraderivaţii o colorează în nuanţe de roşu pană la roşu brun.
Provenienţă: Rheum palmatum L. var. tanguticum Maxim, Rheum officinale Baillon, Rheum rhaponticum L.
Furnizează produsele: Rhei radix, extract special ERr 731® (Rheum rhaponticum L.)