Utilizări tradiţionale
Medicina tradiţională utilizează partea aeriană de pufuliţă pentru proprietăţile emoliente, astringent, dar şi în tratamentul tulburărilor de micţiune care însoţesc hiperplazia benignă de prostată.
În anii ’70 produsul a devenit foarte apreciat în România tocmai pentru că nu existau preparate care să se adreseze tulburărilor de micţiune.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Ceaiul de pufuliţă a fost utilizat în afecţiunile hepatice şi biliare cronice, în tratamentul diverselor tulburări de micţiune, în hiperplazia benignă de prostată şi ca diuretic.
Experimentele farmacologice realizate au evidenţiat că extractele de pufuliţă dezvoltă un efect antiflogistic marcat. Pentru un extract de E. angustifolium a fost demonstrată capacitatea de a inhiba eliberarea de prostaglandine (PGI2, PGD2, PGE2) în cadrul testului edemului labei de şobolan.
Având în vedere conţinutul în derivaţi de tip β-sitosterol, o parte din acţiunea antiedeniatoasă şi de reducere a simptomelor caracteristice HBP poate fi atribuită acestor componente.
Mod de utilizare
În ţara noastră, un extract de pufuliţă (Elcohep) a fost utilizat cu rezultate bune de dr. Elteş în tratamentul afecţiunilor hepatice cronice.
Infuzia de pufuliţă se realizează din 1,5-2 g de produs vegetal peste care se aduce o cană de apă fierbinte, se lasă în repaus 10 minute, după care se strecoară.
La momentul actual, planta este puţin apreciată în terapeutică.
Descriere botanică
Speciile de Epilobium considerate a fi medicinale sunt: Epilobium parviflorum Schreb., Epilobium montanum L., Epilobium roseum Schreb., Epilobium collinum S.G. Gmelin, Epilobium palustre Grey, Epilobium angustifolium L.
Denumite generic pufuliţă, fac parte din familia Onagraceae, fiind specii perene, cu tulpina de 50-150 cm, ramificată, cu frunze opuse (alternante la E. angustifolium), de obicei sesile (peţiolate la E. roseum), mai mult (E. hirsutum) sau mai puţin (E. parviflorum, E. montanum) pubescente. Florile prezintă 4 petale purpurii sau roz, 8 stamine şi un stigmat cu 4 lobi.
Fructul este o capsulă alungită care conţine seminţe acoperite cu numeroşi peri mătăsoşi, de unde şi numele de pufuliţă. Sunt specii frecvente în zonele umede, mlăştinoase, pe malurile apelor.
Produsul vegetal este constituit din fragmente de frunze pubescente sau de tulpină cu dimensiuni de 1-3 cm, şi numai rareori apar flori sau fructe. Gustul este astringent şi uşor amar.
Materialul vegetal este furnizat de ţările Europei Centrale, iar pentru anumite specii furnizori importanţi sunt fosta Iugoslavie şi România.
Compoziţie chimică
Toate speciile de Epilobium conţin mari cantităţi de derivaţi ai acidului galic, precum şi flavonozide ale cvercetolului, kemferolului şi miricetolului. E. parviflorum şi E. angustifolium conţin β-sitosterol, esteri ai sitosterolului şi sitosteril-glucozide.
Au mai fost evidenţiate pectine, fracţiuni poliholozidice şi acizi graşi (palmitic, stearic, oleic, arahidonic, linoleic şi linolenic).
Siguranţă în administrare
Conform unor semnalări, administrarea pe termen lung a unor preparate din Epilobium ar provoca apariţia aritmiilor.
Provenienţă: Epilobium parviflorum Schreb.L., Epilobium montanum L., Epilobium roseum Scherb G. Epilobium collinum S.G. Gmelin, Epilobium palustre Grey, Epilobium angustifolium L.
Furnizează produsul: Epilobii herba