Utilizări tradiţionale
Rădăcina se fierbea şi decoctul se ţinea în gură ca antalgic, în dureri de dinţi, pentru întărirea lor. În unele părţi, se asocia decoctului din rădăcină de stejar, iar decoctul din fructe uscate cu sâmburi cu tot se bea împotriva diareii. În judeţul Vaslui (Dăneşti) se fierbeau fructele în apă şi erau consumate în enterită, zeama fiind şi ea băută în 2-3 tranşe.
în tradiţia populară se credea că anii în care porumbarii aveau flori multe vor fi mănoşi, iar în unele zone porumbul se semăna odată cu înflorirea arbuştilor de Prunus spinosa. Tot atunci se legau pe porumbarii înfloriţi mărţişoarele pentru copii, tineretul şi vârstnicii din casă.
În unele părţi, fructele mature de porumbar se uscau şi iarna se fierbeau, când zeama se mânca cu mămăligă prăjită. În medicina populară fructele se folosesc sub formă de suc, sirop, vin şi chiar gem. Sucul sub formă de gargară se administrează în inflamaţii ale căilor respiratorii superioare.
Vinul şi siropul de fructe au proprietăţi purgative şi diuretice, iar gemul se utilizează în ceea ce, popular, se numeşte stomac leneş.
Coaja se folosea la vopsirea unor ţesături în roşu.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal are proprietăţi diuretice, diaforetice, laxative şi expectorante.
Este utilizat cu precădere în medicina populară în tratamentul unor afecţiuni renale (edeme, colici renale), gastrointestinale (colici, flatulenţă), respiratorii, dermatologice (erupţii cutanate) şi în convalescenţă. Se mai foloseşte ca depurativ în aşa-numitele „cure de purificare a sângelui” (cure de primăvară).
Multe dintre efectele terapeutice atribuite produsului vegetal nu au fost confirmate de studii farmacologice.
În medicina populară se mai folosesc frunzele şi fructele. Frunzele au acţiune astringentă şi diuretică. Fructele de porumbar, cunoscute şi sub numele de porumbe sau porumbele, conţin o cantitate mare de taninuri şi, ca urmare, au proprietăţi astringente; se utilizează mai ales în tratamentul diareii.
Mod de utilizare
Pruni spinosae flos se administrează sub formă de extract apos preparat din 1-2 g de produs vegetal şi apă la fierbere; se lasă în contact timp de 5-10 minute agitând din când în când, după care se filtrează. Se recomandă fie 2 căni seara, fie 1-2 căni în timpul zilei.
Produsul vegetal intră în compoziţia unor ceaiuri laxative şi depurative.
Descriere botanică
Porumbarul (porumbe), Prunus spinosa L. din familia Rosaceae, este un arbust puternic ramificat, cu spini lungi de 4-8 cm pe ramurile laterale; poate să atingă 4 m înălţime. Frunzele sunt ovate şi au marginea zimţată.
Florile mici, albe, apar înaintea frunzelor şi au un pedicel scurt. Prezintă un hipant de care se fixează cele 5 sepale lanceolate, 5 petale ovate de culoare albă-gălbuie, numeroase stamine şi un ovar unilocular.
Lungimea sepalelor nu depăşeşte 2 mm, iar a petalelor 4-6 mm. Fructele sunt drupe globuloase de culoare albastru-închis şi pulpa de culoare verde, cu o singură sămânţă.
Produsul vegetal, Pruni spinosae flos, sunt florile recoltate de la porumbar, care în literatură se mai întâlneşte sub denumirea de Flores acaciae germanicae sau nostratis.
Specia, originară din Europa, vestul Asiei, Caucaz şi nordul Africii, a fost naturalizată în America de Nord. Creşte la marginea pădurilor, prin tufişuri, pe răzoare, pe lângă garduri. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările din fosta Iugoslavie, Bulgaria, Albania şi Ungaria.
Compoziţie chimică
În florile de porumbar literatura de specialitate menţionează prezenţa următoarelor grupe de principii active: glicozide ale kemferolului şi cvercetolului (hiperozidă, rutozidă), glicozide cianogenetice (amigdalozida) şi cumarine.
Glicozidele cianogenetice se găsesc numai în florile proaspete. Prezenţa cumarinelor este controversată.
Provenienţă: Prunus spinosa L.
Furnizează produsul: Pruni spinosae flos