Utilizări tradiționale
Arborele de la care se recoltează fructele este originar din China, iar în secolul al IX-lea a fost adus și aclimatizat de arabi în regiunea mediteraneeană. Specia nu crește spontan la noi în țară și se întâlnește doar ca plantă decorativă în condiții climatice speciale. Mai ales datorită importanței lor alimentare, în România fructele acestei specii sunt importate în cantități mari.
Până în prima jumătate a secolului XX se utilizau în scopuri medicinale atât florile, cât și fructele imature și cojile de portocal, precum și uleiul volatil.
Preparatele galenice obținute din florile de portocal, ca și uleiul volatil extras din acestea se administrau ca profilactic în prevenția tulburărilor gastrointestinale, gută, inflamații faringiene, precum și ca sedațiv în agitație și insomnii. Se considera că acestea erau eficiente și în cazul constipației și ca hipoglicemiante și hipolipidemiante.
Fructele imature se foloseau ca înlocuitor al cojii de portocală, iar preparatele ambelor produse vegetale se indicau ca amar-aromatice în stimularea apetitului, în cazul existenței unor tulburări gastrice hipoacide. De asemenea, se foloseau tinctura și siropul de portocale ca aromatizante.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Pericarpul se utilizează, în primul rând, pentru obținerea tincturii și a siropului din coji de portocale. Acestea sunt întrebuințate ca tonic amare, stimulând secreția de suc gastric și apetitul (vezi Absinthii fierba), dar și ca aromatizante și corectoare de gust, în tehnologia farmaceutică.
Extractul, tinctura și produsul vegetal pulverizat intră în alcătuirea unor preparate gastrointestinale, tonice și roborante, colagoge (Carminativum Hetterich).
Uleiul volatil se folosește ca aromatizant și corector de gust, atât în tehnologia farmaceutică, cât și în industria alimentară.
Spre deosebire de uleiul volatil din fructele de portocale amare, cel folosit în aromaterapie, provenit de la Citrus sinensis ssp. dulcis (L.) Persoon, este indicat atât pentru tratamentul unor afecțiuni psihice, cât și fizice. Frecțiile favorizează refluxul limfatic și prin aceasta este antiedematos, motiv pentru care se utilizează în stază limfatică și celulită.
De asemenea, are acțiune imunostimulatoare și antiinflamatoare, care îl recomandă în profilaxia stărilor gripale în sezonul rece.
În teste in vitro s-a pus în evidență efectul antibacterian și antiviral, imunostimulator, antiinflamator, spasmolitic și de stimulare a circulației sanguine și limfatice. La nivel psihic are o acțiune stimulantă, relaxantă și ușor antidepresivă.
Domeniul de indicație a unor tratamente aromaterapeutice cu ulei de portocal dulce cuprinde răceli și stări gripale, edeme limfatice, reumatism, cistită, celulită, stări depresive, sindromul burn-out.
Mod de utilizare
De obicei, cojile de portocal nu se utilizează ca atare, ele intrând drept corector de gust în alcătuirea așa-numitelor „ceaiuri de fructe”, iar în scopuri alimentare se folosesc la prepararea unor băuturi aperitive. Produsul vegetal intră și în compoziția bitterului suedez.
În farmacii, din acest produs vegetal se prepară tinctura și siropul de portocale care se pot administra direct, diluate cu apă sau ceai (1 g de Tinctura Aurantii = 25 de picături; 6 g Sirupus Aurantii = o linguriță de sirop).
Neroli aetheroleum dezvoltă o acțiune antibacteriană, antivirală, febrifugă și sedativă în cazul prezenței unor infecții gripale. Acțiunea antibacteriană este similară ca intensitate cu cea a uleiului de Thymus vulgaris chemovarietatea timol, dar este mai puțin iritant.
Din acest motiv, se pretează în preparate de uz pediatric, chiar și supozitoarele obținute cu acesta fiind eficiente și bine tolerate.
Este interesantă intensitatea efectului antibacterian la un ulei volatil atât de blând pentru piele și mucoase, dar activitatea trebuie și în acest caz pusă pe seama fitocomplexului volatil, și nu a unei singure componente.
Pe de altă parte, efectul sedativ este dublat și de unul de echilibrare și ușoară stimulare generală, astfel încât starea psihică se luminează la aplicare, și aceasta cu atât mai mult dacă este vorba de tensiuni provocate din cauza unor anxietăți sau traume psihice (care pot merge până la șoc psihic).
Având în vedere aceste aspecte, tratamentul aromaterapeutic cu Neroli aetheroleum este indicat în stări gripale, febră, crampe intestinale când se poate aplica și în pediatrie.
De asemenea, se folosește în migrene, prurit, distonie neurovegetativă, vergeturi, stările de rău din sarcină, pregătirea gravidelor pentru naștere, stres, stări depresive, anxioase, traume psihice, diferite tipuri de dependență (alcool, tutun etc.).
Datorită compoziției sale foarte asemănătoare cu a uleiului de lavandă, uleiul de Petitgrain Bigarade are o acțiune intensă de îmbunătățire a stării psihice, liniștind, reducând iritabilitatea, agitația, nervozitatea, tristețea și lipsa de curaj.
Pe lângă aceste acțiuni, uleiul volatil este antibacterian, antimicotic, antiinflamator, antagic, relaxant, reglează tensiunea arterială și induce somnul. Din acest motiv, este indicat în tratamentul hipertoniei, al tulburărilor de somn, anxietate, nervozitate și în schimbări bruște de dispoziție.
Descriere botanică
Specia Citrus aurantium L. ssp. aurantium (sin. Citrus aurantium L. ssp. amara Engler) din familia Rutaceae, este un arbore originar din China, veșnic verde, care poate atinge înălțimi cuprinse între 6 și 9 m. Frunzele sale au o formă oval-lanceolată sau eliptică, iar pețiolul este distinct aripat.
Florile sunt pentamere, cu petale albe, iar fructele, hesperide globuloase, portocalii, apreciate în alimentație.
Specia este cultivată pe scară largă în întregul bazin mediteraneean, în Asia și America subtropicală, precum și în Australia.
În terapeutică și cosmetică se utilizează următoarele produse derivate: Aurantii pericarpium, Aurantii fructus immaturi, Aurantii flos, iar în aromaterapie, Aurantii aetheroleum, Neroli aetheroleum.
Produsul Aurantii pericarpium se obține prin decorticarea manuală a fructelor, iar după modul cum s-a realizat decorticarea, pericarpul se prezintă sub forma unor bucăți ovale, recurbate, ascuțite la capete sau sub forma unor benzi spiralate.
După decorticare, produsul se usucă și se păstrează în vase închise, ferit de lumină și umiditate. Cojile de portocale uscate sunt sfărâmicioase, iar suprafața este zgrunțuroasă datorită glandelor cu ulei volatil. Culoarea este brună-roșiatică pe fața externă și alb-gălbuie pe fața internă.
Prin secționarea transversală a unui fragment proaspăt de coajă de portocală se observă la exterior o zonă galbenă-portocalie subțire care poartă numele de flavedo și o zonă internă, albă-gălbuie, mai dezvoltată, numită albedo și care, de obicei, se îndepărtează înainte de uscare, având un gust puternic amar.
Mirosul este aromat, caracteristic, plăcut, iar gustul dulceag-amărui, arzător și aromat.
Pentru obținerea acestui produs vegetal se pot recolta fructele de la două subspecii de Citrus aurantium, și anume amara și dulcis, dar numai prima furnizează drogul oficinal; produsul provenit de la fructele utilizate în scop alimentar aparține subspeciei dulcis.
Aurantii flos se recoltează când acestea sunt încă în stare de boboc și se usucă, având o culoare crem-gălbuie, un miros slab, specific aromatic, iar gustul este aromatic, ușor picant și slab amar.
Aurantii fructus immaturi reprezintă portocalele recoltate în stare imatură, verzi și uscate. Au o culoare brună la exterior și cenușiu-gălbuie la interior, un miros condimentat-aromatic, iar gustul este aromat și amar. Atât florile, cât și fructele imature și-au pierdut importanța terapeutică.
Uleiul volatil, Aurantii aetheroleum, este un lichid de culoare verzuie, cu miros agreabil, aromat și caracteristic, obținut prin distilarea cu vapori de apă a cojilor de portocale sau prin presarea fructelor neutilizabile în alimentație, când fracțiunea volatilă trebuie să fie separată de faza apoasă prin decantare.
Compoziție chimică
Cojile de portocale conțin ulei volatil până la 2,5% (în flori, aproximativ 0,2-0,5%), constituit în principal din monoterpene (90%). Compusul principal al fracțiunii volatile este (+)-limonenuI, alături de care în uleiul volatil se mai găsesc alcooli, esteri și aldehide, precum și hidrocarburi terpenice (citral, citronelal, geraniol, nerol, decil-aldehidă). Pentru mirosul caracteristic este răspunzătoare prezența, în cantități reduse, a metil-antranilatului.
Produsul vegetal se utilizează în tehnologia farmaceutică, ca aromatizant-amar, deoarece conține și două flavonoide cu gust amar: neohesperidina și naringozida (naringina).
Gustul amar este imprimat de neohesperidoza (2-O- α-L-ramnopiranozil-β-D-gluco-piranoză) amară, cu care se face glicozidarea hesperitolului.
În produsul vegetal, pe lângă naringozida și neohesperidozida amare, se mai găsesc derivați flavonici lipsiți de caracterul amar, și anume liesperidozida (hesperitolul este glicozidat la oxidrilul din poziția 7 cu izomerul rutinoză), rutozida, dar și flavonoide lipofile, cum ar fi nobiletina, tangeretina sau sinensetina. Lipofilia acestora din urmă este conferită de gradul înalt de metoxilare.
În fructele de portocal se găsesc în plus așa-numitele limonoide, care din punct de vedere chimic sunt substanțe triterpenice. În cursul decojirii, prin rănirea țesutului intern, din acești compuși lipsiți de gust se formează, în timp, substanțe amare cum ar fi limonina, un derivat terpenic cu 26 de atomi de carbon și care se găsește pe fața internă a pericarpului uscat, dar și în tegumentul semințelor de portocal.
Produsul mai conține și o cantitate importantă de pectine, dar și furanocumarine, componente cu acțiune fotosensibilizantă.
Spre deosebire de fitoterapie, unde se folosește fracțiunea volatilă izolată din hesperidele de Citrus aurantium L. ssp. amara Engler, în aromaterapie se utilizează uleiul volatil separat din coaja fructelor de Citrus sinensis ssp. dulcis (L.) Persoon, portocala dulce, dar și așa-numitul ulei Petitgrain Bigarade, pentru care se prelucrează frunzele, ramurile și fructele imature de Citrus aurantium L. ssp. amara var. pumilia.
Acest ulei volatil seamănă în ceea ce privește parfumul cu Oleum Neroli, dar este mai puternic și mai sobru. Diluat, dezvoltă o notă dulce, lemnos-florală. Uleiul se folosește în industria parfumurilor ca notă de bază pentru obținerea apelor de colonie.
În aromaterapie, acest ulei volatil trebuie să îndeplinească anumite cerințe de compoziție chimică. Trebuie să conțină: esteri 60% (în special acetat de linalil), 25-35% monoterpenoli, dintre care predominant linalool, monoterpene 5-10% (mai ales ocimen și limonen), aldehide monoterpenice și sescviterpene până la 3%, sescviterpenoli 2% (cu reprezentantul spatulenol) și 1 % sescviterpen-cetone, mai ales α-damascenona și β-ionona.
Uleiul volatil din portocala dulce ajunsă la maturitate se obține prin presare la rece, prin aceasta el fiind considerat ulei de agrumen, termenul provenind de la cuvântul italienesc agrume, însemnând „fruct acrișor”. Toate uleiurile agrumen sunt uleiuri volatile obținute prin presare la rece.
Parfumul acestui ulei este descris ca fiind dulce și vesel, iar purtătorul mirosului tipic este α-sinensalul, o aldehidă sescviterpenică. Acesta se găsește în ulei în proporție de doar 0,03%, dar prezența lui este percepută încă de la concentrația de 0,05 ppb (5 g u-sinensal/100 miliarde de L de apă).
În scopuri aromaterapeutice, Citri aetheroleum trebuie să corespundă unei anumite compoziții chimice. Trebuie să conțină: 92-97% monoterpene (în special D-limonen), maximum 3% monoterpenoli și monoterpen-aldehide, 0,3% sescviterpene (predominent valancen), aldehide secviterpenice 0,1%, dintre care α-sinensalul este componenta principală. Cetonele sescviterpenice și cumarinele pot exista în ulei sub formă de urme.
Uleiul volatil izolat din florile proaspete de portocal, cunoscut sub denumirea de Neroli aetheroleum, este constituit din peste 400 de componente volatile, dar dintre acestea cinci sunt grupele importante, și anume: monoterpenolii 35-45% (majoritar linalool), monoterpenele 20-30% (D-limonen, pinen etc.), esterii 10-18% (îndeosebi acetat de linalil), sescviterpenolii 6-10%, aldehidele monoterpenice diverse 2-5%.
Sub formă de urme se regăsesc indolul, jasmona și componente aromate azotate, printre care antranilatul de metil. Esterul aromatic și indolul conferă uleiului volatil un parfum deosebit, definit ca fiind ușor erotic.
Siguranță în administrare
Dacă pentru extractele hidroalcoolice și uleiul volatil obținut din cojile de portocale amare nu există contraindicații, deoarece dozajul este redus (fiind folosit ca aromatizant), în cazul uleiului de portocală dulce, prin conținutul ridicat în monoterpene el poate veni cu un efect dermoiritant, mai ales dacă este vorba de persoane vârstnice sau copii a căror piele este foarte sensibilă.
Din acest motiv, trebuie urmărit ca uleiul volatil să fie diluat în mod corespunzător (nu peste 1 %) cu alt ulei vegetal.
Proveniență: Citrus aurantium L. ssp. aurantium
Furnizează produsele: Aurantii pericarpium, Aurantii fructus immaturi, Aurantii flos, Aurantii aetheroleum, Neroli aetheroleum