Utilizări tradiţionale
Troscotul se utilizează în medicina tradiţională pentru acţiunea diuretică şi este indicat în afecţiunile renale şi vezicale, în retenţii urinare, litiază urinară şi biliară, leucoree, gută. Tot în medicina populară se utilizează ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare (ca şi alte produse vegetale care conţin acid silicic).
Pentru acţiunea sa expectorantă şi secretolitică este indicat în tratamentul tusei şi al catarului bronşic, iar ca hemostatic se utilizează în hemoroizi, varice, plăgi sângerânde. Se mai utilizează şi ca antidiareic.
Dintele dracului se pisa şi se punea pe rănile deschise la animale, pentru a nu se infecta, iar dacă zona afectată nu putea fi pansată, se storcea de 2-3 ori sevă în răni, mai ales pe vreme caldă, când erau multe muşte. Se folosea şi pentru tratarea rănilor infectate, mai ales cele provocate purceilor şi viţeilor în urma castrării.
Taninurile precipitau proteinele din rană formând un film impermeabil şi imputrescibil, astfel încât sub acesta rana se putea vindeca.
Troscotul se folosea pentru coloratul fibrelor în albastru, iar dintele dracului pentru vopsit ţesături în galben.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
S-a constatat că fracţiunea flavonoidică din Polygoni avicularis herba inhibă agregarea trombocitelor printr-un presupus efect asupra ciclooxigenazei.
Experimente farmacologice in vitro realizate cu extracte de troscot au demonstrat o acţiune de inhibare a enzimei de conversie a angiotensinei. Această acţiune a fost pusă pe seama taninurilor prezente în extract, dar nu se poate trage o concluzie fermă despre posibilul efect antihipertonic. În plus, pentru extractele din frunze de troscot au fost evidenţiate proprietăţi antioxidante considerate a aparţine flavonoidelor.
Totodată, studii recente realizate atât in vitro, cât şi in vivo au demonstrat calităţi antiinflamatoare pentru un extract metanolic, care a inhibat, în funcţie de doză, atât ciclooxigenaza-2, NO-sintaza inductibilă, factorul de necroză tisulară, cât şi activarea factorului nuclear (NF)-kB.
Mod de utilizare
Infuzia de troscot se realizează din 1,5 g de produs vegetal care se aduce într-o cană de apă rece, se încălzeşte la fierbere, se lasă în repaus 10 minute şi apoi se strecoară. Se vor consuma 3-5 ceaiuri pe zi, ca adjuvant în tratamentul tusei şi al catarului bronşic.
Produsul vegetal apare frecvent inclus în asocieri de plante medicinale cu acţiune diuretică şi antitusivă. Extractul de troscot intră şi în alcătuirea preparatului antitusiv Tussiflorin®.
Polygoni hydropiperis herba are proprietăţi hipotensive şi hemostatice. Se prescrie în pierderile de sânge (hemoroidal) de lungă durată (nu acut), având un efect hemostatic de bună calitate, prin acelaşi mecanism de precipitare a proteinelor superficiale.
În cazul hemoroizilor cronic sângerânzi, produsul vegetal poate fi asociat altor componente în specii antihemoroidale (cu minimum 40% Polygoni Itydropiperis herba în compoziţie), iar seara se va administra o infuzie preparată din 2 linguriţe de produs vegetal la 200 mL de apă.
Descriere botanică
În terapeutică se utilizează speciile Polygonum aviculare L. (denumită popular troscot, troscoţel, sporiş) şi Polygonum hydropiper L. (piper de apă, dintele dracului) din familia Polygonaceae. De la ambele se utilizează partea aeriană înflorită.
Speciile sunt anuale, erbacee, de talie mică, crescând prin curţi, pe lângă drumuri, şanţuri, prin locuri umede la marginea bălţilor, mlaştinilor şi apelor.
La Polygonum aviculare, plantă târâtoare noduroasă, înaltă de 15-40 cm, frunzele sunt mici, liniar lanceolate, de aproximativ 3 cm lungime şi 1 cm lăţime, iar florile (1-5), dispuse în grup la subsuoara frunzelor, sunt mici, de culoare roz-verzuie, prezente din mai până în septembrie. Fructele mici, de culoare brună, sunt achene.
Polygonum hydropiper atinge 30-60 cm înălţime, iar toamna tulpina se pigmentează în roşu-violaceu. Frunzele, lanceolate, cu marginea întreagă, prezintă o pată violacee de forma literei V pe faţa superioară. Florile, verzi sau roz, sunt grupate în inflorescenţe sub formă de spic. Fructul este o achenă.
Ca droguri se utilizează părţile aeriene înflorite, Polygoni avicularis herba şi Polygoni hydropiperis herba. Sunt specii frecvent întâlnite în zona temperată, iar principalele ţări exportatoare ale produsului sunt cele est-europene.
Compoziţie chimică
Troscotul conţine 0,2-1% derivaţi flavonici, dintre care cvercetol, kemferol, miricetol, şi o flavonozidă caracteristică : avicularina (cvercetol-3-arabinozida). De asemenea, mai conţine un mucilag care prin hidroliză eliberează acid galacturonic, glucoză, arabinoză, galactoză, ramnoză; taninuri, aproximativ 1% acid silicic (o parte din acesta fiind sub forma sărurilor solubile), acizi polifenolcarboxilici, cumarine (umbeliferona, scopoletina).
Polygoni hydropiperis herba conţine până la 3,5% derivaţi flavonici (rutozida, hiperozida, cvercitrozida), alături de taninuri, ulei volatil (conţine tadeonă şi tadeonal, compuşi răspunzători de acţiunea iritantă a produsului), fitosteroli, vitamina K, acizi organici.
Se foloseşte ca extract fluid în tratamentul hemoptiziilor, hemoragiilor gastrice şi vezicale, hemoroizilor, meno- şi metroragiilor.
Polygoni hydropiperis herba poate înlocui produsul de import Hydrastidis rhizoma.
Provenienţă: Polygonum aviculare L., Polygonum hydropiper L.
Furnizează produsele: Polygoni avicularis herba, Polygoni hydropiperis herba