Utilizări tradiţionale
Produsul vegetal a fost utilizat de amerindieni ca emetic şi antihelmintic, iar în medicina cultă ca purgativ şi colagog.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În prezent nu se mai utilizează produsul vegetal ca atare; în scop terapeutic se foloseşte numai podofilina, dar şi aceasta condiţionată în forme de uz extern, utilizările mai vechi, ca purgativ, colagog, antibacterian şi citostatic, fiind depăşite prin achiziţiile moderne în acest domeniu.
La administrare internă podofilina provoacă colici, motiv pentru care se recomandă asocierea cu extracte din Belladonnae folium sau Belladonnae radix. Astăzi însă podofilina şi-a pierdut importanţa ca purgativ şi colagog.
Dintre derivaţii lignanici, efectul purgativ cel mai intens îl dezvoltă β-peltatina. Având proprietăţi antibacteriene şi antimicotice, podofilina a fost utilizată cu bune rezultate în tratamentul unor dermatoze, în special neurodermatoze şi eczeme.
Derivaţii lignanici de tip podofilotoxină acţionează antimitotic; ca urmare, extracte de podofilină (tinctură, extract fluid, extract uleios) se folosesc strict local în tratamentul papilelor genitale externe şi a vegetaţiilor veneriene.
În rizomi, derivaţii lignanici se găsesc sub formă glicozidată. Rezina însă nu conţine decât agliconi, deoarece în timpul extracţiei din produsul vegetal structurile glicozidate suferă o hidroliză acidă, eliberând agliconii respectivi. În ceea ce priveşte intensitatea efectelor citostatice, acestea variază în sensul: glicozide-agliconi-podofilină.
Podofilotoxina, componenta principală a podofilinei, este un „citostatic de fază”, metafaz-specific, care acţionează antimitotic prin inhibarea polimerizării tubulinei dimer la microtubuli. Utilizarea sa este limitată; se foloseşte numai sub formă de aplicaţii locale (badijonaj local cu soluţie uleioasă sau alcoolică) în tratamentul papiloamelor cutanate şi vegetaţiilor veneriene.
Încercările de a utiliza în oncologie calităţile sale citostatice au eşuat din cauza toxicităţii ridicate a podofilotoxinei şi insolubilităţii sale în apă, ceea ce face imposibilă administrarea sub formă perfuzabilă; din acest motiv, au fost obţinuţi prin semisinteză o serie de derivaţi hidrosolubili şi cu un grad mai scăzut de toxicitate:
- mitopozid – etilhidrazida acidului podifinic;
- etopozid – podofilotoxin-b-D-etiliden-glucozida;
- tenipozid – podofilotoxin-b-D-teniliden-glucozida.
Spre deosebire de podofilotoxină, derivaţii de semisinteză ai acesteia scindează lanţurile de ADN şi, ca urmare, nu se mai desfăşoară procese premergătoare diviziunii celulare (replicarea ADN, sinteza unor componente necesare mitozei). Ciclul celular este blocat în fazele S şi G2.
Dacă mitopozidul (Proresid SP-I®) se administrează în cancer cutanat, melanom sau sarcom, pentru etopozid şi tenipozid sfera utilizărilor terapeutice este mai largă. Astfel, etopozidul (Etoposide, Sintoposid®, Vepesid®) se foloseşte în tratamentul leucemiei acute mieloide, a bolii Hodgkin, limfoamelor nehodgkiene, cancerului testicular, de sân, al carcinomului pulmonar cu celule mici. Tenipozidul (Vumon®) este utilizat în boala Hodgkin şi limfoamele nehodgkiene, în cancerul de vezică urinară şi tumorile cerebrale maligne.
Mod de utilizare
Extern, podofilina se administrează sub forma extractelor uleioase sau alcoolice 25-30%, ca atare (badijonaj local) sau încorporate în diferite baze de unguent pentru tratarea verucelor, a papilelor veneriene sau a bătăturilor (Condyline®).
Având în vedere citotoxicitatea neselectivă a podofilotoxinei, se recomandă aplicarea preparatelor pe bază de podofilotoxină numai pe zona afectată, de regulă dimineaţa şi seara, 3 zile consecutiv, după care 4 zile se face pauză şi se reia tratamentul în acelaşi mod. Se repetă de cel mult 5 ori tratamentul săptămânal prezentat.
În ceea ce priveşte compuşii de semisinteză, etopozidul se administrează oral în leucemie în doze de 100-120 mg/m2/zi timp de 4-5 zile; tratamentul se repetă la intervale de 3-4 săptămâni. În cancerul pulmonar cu celule mici şi în cancerul testicular, dozele administrate variază între 60 şi 120 mg/m2/zi timp de 5 zile.
Tenipozidul se administrează intravenos în doză de 30 mg/m2/zi (cura durează 5 zile şi se poate repeta, după caz, cu pauze de 10 zile) sau 40-50 mg/m2/zi (se administrează de 2 ori pe săptămână timp de 6-9 săptămâni). În tratamentul de întreţinere se administrează câte 100 mg/m2 la fiecare 2 săptămâni timp de câteva luni.
În cazul tratamentului cu mitopozid, doza administrată creşte progresiv, în câteva zile, de la 5 mg/kg/zi la 30 mg/kg/zi la 2-3 săptămâni.
Descriere botanică
Podophyllum peltatum L. este o specie multianuală din familia Berberidaceae, care prezintă în pământ un rizom orizontal, lung, târâtor, de la nodurile căruia pornesc fascicule subţiri de radicele.
Deasupra solului formează tulpini solitare, înalte de 30-50 cm, la vârful cărora poartă două frunze opuse între care se dezvoltă flori solitare pe un peduncul scurt. Frunzele lung peţiolate, mari, lucioase, glabre sub formă de scut sunt adânc 5-7-palmat sectate. Fructul este o bacă mare, suculentă, dulce-acrişoară de culoare galbenă-verzuie, în interiorul căreia se formează numeroase seminţe mici galbene.
Produsele oficinale derivate de la această specie sunt reprezentate de rizomul plantei, Podophylli rhizoma (de culoare cenuşie, brună sau roşcată, cu gust amar şi miros slab caracteristic), şi aşa-numita podofilină (Podophyllinum), un produs de extracţie din rizoini cu aspect rezinos de culoare galben-verzui-deschis pânâ la brun-deschis, cu aspect strălucitor sau mat. Gustul podofilinei este puternic amar, iar mirosul asemănător celui de lemn dulce.
Specia este originară din America de Nord, fiind răspândită în statele americane Virginia şi Carolina şi în statele canadiene Quebec şi Ontario.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 4-5% rezină denumită podofilină. Conţinutul în rezină al speciilor de Podophyllum care cresc în Asia poate să ajungă la 8%. Podofilina conţine până la 40% rezină constituită din compuşi cu structură lignanică.
Cea mai importantă este podofilotoxina, alături de care se mai găsesc desoxipodofilotoxina, desmetilpodofilotoxina, dehidropodofilotoxina, α– şi β-peltatina.
În produsul vegetal proaspăt, precum şi în cel uscat în condiţii blânde aceşti derivaţi lignanici se găsesc sub formă glicozidată. În timpul extracţiei rezinei, sub acţiunea acidului clorhidric, glicozidele sunt scindate astfel încât podofilina conţine numai aglicomi corespunzători.
Activitatea terapeutică a derivaţilor lignanici este condiţionată de integritatea inelului lactonic şi de poziţia trans a lactonei faţă de ciclul B.
În mediu alcalin, la cald, formele trans ( podofilotoxina) suferă un proces de epimerizare şi trec în forme cis (picropodofilotoxina). Formele cis sunt mai puţin active terapeutic decât formele trans.
Podofilina mai conţine o fracţiune rezinoasă cu structură necunoscută denumită podofilol sau podofilorezină, flavonoli (kemferol, cvercetol), ceară, ulei volatil.
Siguranţă în administrare
Dintre efectele adverse induse de etopozid trebuie menţionate leucopenia şi trombocitopenia, alopecia, erupţiile cutanate, hepatotoxicitatea, neurotoxicitatea. Spre deosebire de etopozid, tenipozidul induce rar fenomene de mielosupresie; mai frecvent apar erupţii cutanate, alopecie şi fenomene neurotoxice reprezentate prin nevrite periferice.
Provenienţă: Podophyllum peltatum L.
Furnizează produsele: Podophylli rhizoma, Podophyllinum, drivaţii de semisinteză mitopozid, etopozid şi tenipozid