Utilizări tradiţionale
În vechime, plopul se cultiva în zonele de târg sau în locurile unde se ţineau adunări populare, motiv pentru care speciei i s-ar fi dat denumirea de Populus (în latină, popor).
După alţi autori, termenul populus ar deriva de la grecescul pallo = „a se tremura”, „a se scutura”, aluzie la faptul că frunzele arborelui se mişcă încontinuu (tremură).
În medicina tradiţională, scoarţa de plop este utilizată ca antireumatic, antiinflamator, antiseptic, astringent, iar uneori pentru proprietăţile ei colagoge.
Mugurii se adunau primăvara înainte de a se deschide şi se afuma cu ei casa, punându-se pe cărbuni aprinşi, împreună cu tămâie. Fumigaţiile se făceau atât pentru a schimba mirosul în camerele puţin aerisite iarna, cât şi ca dezinfectant al odăilor în care zăcuseră bolnavi.
Mugurii de plop se fierbeau în untură, iar după ce se adăuga puţină ceară galbenă se obţinea o alifie, unguemum populeum, cu proprietăţi balsamice, calmante, antihemoroidale, care se aplica şi pe bubele dulci.
Cărbunii obţinuţi prin arderea ramurilor tinere se pulverizau şi se treceau printr-o sită deasă. Pulberea se punea pe răni vechi care intraseră în putrefacţie din cauza suprainfectării, dar se dădea şi gravidelor ajunse la termen, pentru uşurarea naşterii.
Ramurile plopului tremurător se regăsesc frecvent în obiceiurile populare ale românilor, cu ele fetele făcând farmece ca să fie jucate de flăcăi.
Cele care mergeau pentru prima oară la horă luau cu ele o mână de funze de plop „ca să se bată după ele flăcăii cum se bate frunza în vânt”.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Principalele acţiuni pentru care se utilizează mugurii de plop sunt: acţiunea expectorantă, antiseptică şi antiinflamatoare. Se prepară din muguri de plop, singuri sau în amestec cu vârfuri de brad, un sirop de tuse care reuneşte cele trei acţiuni şi se prescrie în infecţiile căilor respiratorii însoţite de tuse.
Pe de altă parte, experimente farmacologice realizate pentru fracţiunea lipofilă solubilă obţinută din mugurii de P. nigra au dovedit că aceasta dezvoltă o acţiune puternică antibacteriană şi antifungică. Potenţialul antibacterian este conferit în primul rând de derivaţii acidului cafeic.
A mai fost dovedită o activitate antiinflamatoare şi capilar-protectoare de bună calitate, iar componentele volatile dezvoltă acţiune expectorantă.
Intern, extractele din muguri de plop se indică în tratamentul afecţiunilor acute şi cronice ale tractului respirator.
Extern (topic), se indică pentru prepararea gargarismelor în laringite, intră în unguentele antireumatismale şi antihemoroidale. Sub formă de aplicaţii pe timp scurt se indică în tratamentul unor răni uşoare ale pielii.
Mugurii de plop reprezintă un material vegetal utilizat frecvent în cadrul gemoterapiei. Scoarţele şi frunzele de Populus tremula sunt utilizate pentru obţinerea unui extract hidroalcoolic (STW®1) realizat din: trei părţi amestec de frunze şi scoarţe de plop, o parte scoarţă de frasin şi o parte de splinuţă (Virgaureae herba).
Componentele bioactive din acest extract fix, care se găseşte sub denumirea de Phytodolor® (picături) sunt reprezentate de salicozidă (respectiv saligenol, ca precursor al metabolizării la acid salicilic), acizi polifenolcarboxilici, flavonozide, saponine triterpenice şi derivaţi cumarinici, care contribuie la conturarea acţiunii farmacologice, ceea ce explică de ce medicamentul acţionează antiinflamator prin intervenţia pe multiple căi:
- inhibarea ciclooxigenazei (COX), fapt dovedit experimental prin inhibarea sintezei prostaglandinelor PGE2 PGI2 şi PGD2, comparabilă ca intensitate de acţiune cu cea a indometacinei (responsabili: derivaţii salicilici, saponinele triterpenice);
- inhibarea lipoxigenazei (LOX) şi, prin aceasta, inhibarea formării produşilor de metabolizare ai acidului arahidonic corespunzători (saponine triterpenice);
- inhibarea complementului seric şi acţiunea corticomimetică (saponine triterpenice);
- reducerea sintezei de radicali liberi de oxigen (RLO) de către celulele fagocitare (saponozide, acizi polifenolcarboxilici, cumarine);
- captarea speciilor reactive de oxigen deja formate (flavonozide, derivaţi polifenolcarboxilici, cumarine), fapt dovedit prin numeroase teste farmacologice specifice, efectuate prin tehnici in vitro şi in vivo.
Mod de utilizare
Studiile clinice realizate au demonstrat pentru Phytodolor (doza activă de 3 ori câte 30 de picături/zi) o acţiune analgezică, antipiretică şi antiinflamatoare de bună calitate. S-a stabilit că preparatul este eficient atât în tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii, cât şi în formele de reumatism degenerativ şi abarticular.
La administrare în gonartroze, coxartroze, precum şi în tratamentul artrozelor din sfera coloanei vertebrale, intensitatea acţiunii acestui preparat a fost comparată cu cea a Proxicam-ului.
Din mugurii de plop se pot prepara infuzii folosind 4 g de produs vegetal uscat la o cană de apă; se aduce la fierbere, se lasă în repaus 10 minute, se strecoară şi se administrează de 3 ori pe zi câte o infuzie. Tinctura se prepară 1 : 5 cu etanol 45% şi se administrează 5-8 mL de 3 ori pe zi.
Un extract de muguri de plop intră în preparatul Plopisan indicat în afecţiuni faringiene.
Scoarţa de plop se poate administra sub formă de decoct realizat din 1-4 g de produs vegetal pulverizat; se beau până la 3 ceaiuri pe zi. Dintr-un extract fluid (1 : 1) preparat cu etanol 25% se administrează 1-4 mL de 3 ori pe zi.
Se indică m tratamentul afecţiunilor reumatismale articulare, cistite, diaree (datorită taninurilor prezente), dar mai ales în artrita reumatoidă. Aceste utilizări se bazează pe prezenţa derivaţilor de acid salicilic în scoarţa de plop.
Descriere botanică
Speciile Populus nigra L. (plop negru) şi Populus tremula Michx. (plop tremurător) fac parte din familia Salicaceae. Plopul este un arbore înalt de până la 30 m. Mugurii vegetativi sunt alungiţi, ascuţiţi, adeseori recurbaţi la vârf, lipicioşi, cu miros plăcut aromat.
Frunzele au formă de romb, sunt ascuţite la vârf, dinţate pe margini, glabre, lung peţiolate şi de culoare verde pe ambele feţe. Plopul este o specie dioică, florile femele găsindu-se pe alţi arbori decât florile mascule.
De la plop se recoltează: mugurii foliari (Populi gemma), scoarţa (Populi cortex) şi frunzele (Populi folium). Scoarţa şi frunzele provin de regulă de la Populus tremula.
Speciile de plop sunt răspândite atât în Europa, cât şi în Asia, Africa şi America de Nord.
Compoziţie chimică
Datorită diversităţii mari de specii şi hibrizi de la care se recoltează mai ales mugurii de plop, în ultimii ani s-au realizat o serie de studii chimice care au urmărit caracterizarea atât a acestui produs, cât şi a exsudatului (rezinei) de muguri de plop.
Investigarea chimică a urmărit, pe de o parte, identificarea unor compuşi chimici (amprente biologice) caracteristici pentru fiecare specie furnizoare de muguri, iar pe de altă parte, s-a încercat stabilirea măsurii în care aceştia sunt surse de propolis (un produs rezinos colectat de albine), care prezintă o serie de similarităţi chimice cu rezina de pe mugurii de plop.
Indiferent de specia furnizoare a mugurilor, materialul lipofil, rezinos se caracterizează prin prezenţa agliconilor flavonici (flavone, flavonoli şi flavanone), şi ei lipofili.
Studiile realizate asupra rezinei obţinute de la mugurii de plop recoltaţi de la Populus nigra au dovedit prezenţa derivaţior flavonici (crizol, tectocrizol, apigenol), a flavonolilor (galangină, izalpinină, cvercetol, kemferol şi alţi derivaţi metilaţi corespunzători), precum şi a flavanonelor (pinocembrină, pinostrobină).
Gama derivaţior fenolici identificaţi este şi ea destul de amplă. Astfel, a fost stabilită prezenţa în mugurii de plop a acizilor cafeic, dimetilcafeic, izoferulic, precum şi a esterilor acestora.
Esterii acidului izoferulic cu alcooli alifatici şi aromatici sunt prezenţi în număr mare (peste 17 esteri diferiţi) şi se pare că predomină cantitativ în extract.
Au mai fost identificaţi acizi graşi (C16-C18) şi alcooli alifatici (C18-C26).
Între componentele terpenice (7-9%) identificate, cel mai important pare să fie bisabololul.
În scoarţa de plop au fost identificate glicozide ale acidului salicilic (aprox. 2,4%), salicortină, salirepozidă, derivaţi ai acidului benzoic, populină (salicin-6-benzoat), tremulacină (salicin-2-benzoat).
Alte componente identificate sunt taninurile, derivaţii triterpenici, ceara, α- şi β-amirenolul, glucoza, fructoza şi o serie de oligozaharide.
În frunzele de plop tremurător au fost identificate aceleaşi glicozide ale acidului salicilic menţionate pentru scoarţă, precum şi taninuri în cantitate mai mică, alături de derivaţi triterpenici.
Siguranţă în administrare
Produsul vegetal poate reprezenta o posibilă cauză a alergiei de contact datorită prezenţei esterilor acidului cafeic. Nu se administrează preparate de scoarţă de plop concomitent cu medicamente sau produse ce conţin salicilaţi.
Provenienţă: Populus nigra L., Populus tremula Michx.
Furnizează produsele: Populi gemma, Populi cortex, Populi folium, extract special STW®1