Utilizări tradiţionale
Hippocrate şi Dioscoride cunoşteau planta la vremea lor iar Plinius o lăuda pentru calităţile sale tămăduitoare. Se pare că medicii greci recomandau seminţele speciei Macedonia ca leac împotriva epilepsiei, iar în Europa prima descriere apare în Manuscrisul de la Wurzburg al abatelui Walafrid Strabo din secolul al VIII-lea, în timp ce împăratul Carol cel Mare îl recomanda a fi cultivat.
Şi mai târziu, pătrunjelul a fost lăudat şi folosi, ca plantă medicinală, intrând în gastronomie abia cu trei secole în urmă, ca plantă aromatică.
La noi în ţară, pătrunjelul se fierbea în lapte dulce cu care se spălau apoi rănile, pentru alinarea durerilor, iar din rădăcinile şi frunzele astfel fierte se făceau cataplasme cu ajutorul făinii de mei, în amestec cu grăsimea de pe trupul bebeluşilor nou-născuţi. Cataplasmele se aplicau femeilor pe sâni în furia laptelui.
Cel mai des, decoctul de pătrunjel se folosea ca diuretic, în acest scop punându-se într-o oală 6-10 rădăcini cu 1,5 L de apă, scăzându-se la foc mic până la jumătate. Deseori se asociau acestui decoct fructe de chimion şi boabe de ienupăr.
În medicina veterinară, decoctul din frunze şi rădăcini se dădea în amestec cu usturoi în constipaţia vitelor, iar pentru animalele nerumegătoare se amestecau în acelaşi scop frunze de pătrunjel tocate cu lapte acru.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Fructele sunt utilizate în afecţiuni renale şi ale căilor urinare, în afecţiuni gastrointestinale, ar şi ca stimulator al metabolismului.
Acţiunea diuretică puternică, dezvoltată de fructele de pătrunjel, se datorează efectului iritant/stimulant exercitat de uleiul volatil şi de flavonoide asupra parenclmnulut renal, în cadrul afecţiunilor gastrointestinale, produsul vegetal se utilizează drept carminativ.
Apiolul şi miristicina conţinute de seminţele de pătrunjel acţionează spasmolitic şi emenagog (excitam al fibrelor netede ale uterului). Aşa se explică utilizarea în medicina tradiţională a fructelor de pătrunjel, iar mai apoi a preparatelor cu apiol, ca avortive.
La fel ca fructele de pătrunjel, şi rădăcinile sunt diuretice, dar acţiunea acestora din urmă este mai slabă. Se indică în afecţiuni ale tractului urinar pentru efectul diuretic. Astăzi, acest produs vegetal este utilizat în alimentaţie.
Frecvent, fructele de pătrunjel intră în combinaţie cu alte produse vegetale cu acţiune diuretică, rareori fiind utilizate separat.
Mod de utilizare
Totuşi, un ceai din acest produs vegetal se realizează astfel: 1 g de produs vegetal se mărunţeşte în momentul utilizării, peste pulberea obţinută se aduce o cană de apă fierbinte şi se lasă în contact timp de 5-10 minute, după care ceaiul se strecoară. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Petroselini fructus intră în compoziţia ceaiurilor diuretice, laxative şi a ceaiurilor pentru slăbit. Sub formă de extracte intră în alcătuirea unor medicamente diuretice.
Infuzia din rădăcini de pătrunjel se prepară pornind de la 2 g de produs vegetal fin mărunţit peste care se aduce o cană de apă fierbinte, se lasă în contact 10-15 minute, după care se strecoară.
Pentru efectul diuretic moderat se administrează 2-3 ceaiuri pe zi. Produsul vegetal este rar utilizat în asocierile cu acţiune diuretică.
Numai uleiul volatil extras din fructele de pătrunjel se utilizează în industria alimentară ca aromatizant pentru carne, sosuri şi băuturi alcoolice.
Descriere botanică
Petroselinum crispum (Mill.) (sin. Petroselinum hortense Hoffm., sin. Petroselinum sativum Hoffm.), din familia Apiaceae, denumit popular pătrunjel, este o specie erbacee, bianuală, de 40-100 cm înălţime, cu frunze lung pedunculate, bi- sau tripartite în lobi triunghiulari dinţaţi.
Rădăcina cărnoasă este pivotantă. Florile mici sunt de culoare galbenă-verzuie sau roşiatică şi grupate în umbele duble. Fructele sunt diachene de 2-3 mm lungime, ovoide sau piriforme, de culoare gri-verzuie sau gri-brună. Fiecare mericarp, ce intră în constituţia fructului prezintă câte 5 coaste filiforme şi un rest al stilului.
Produsul vegetal, Petroselini fructus, are la zdrobire gust şi miros aromat, caracteristice. Rădăcinile (Petroselini radix), care se foloseau odinioară şi ele în medicina tradiţională, şi-au pierdut importanţa pentru terapeutică.
Specie de origine mediteraneeană, pătrunjelul are astăzi o largă răspândire, cu numeroase rase şi varietăţi şi este cultivat în Eurasia, sudul Africii, India, Australia, America de Nord şi de Sud.
Compoziţie chimică
Constituenţii chimici prezenţi în fructele de pătrunjel sunt depedenţi de provenienţa şi varietatea de cultură a speciei. Uleiul volatil (2-6%) extras din fructele de pătrunjel conţine mai ales miristicină, apiol şi uneori 1-alil-2,3,4,5-tetrametoxibenzen.
În mod particular, la unele rase chimice uleiul volatil de pătrunjel poate să aibă până la 50% din componentele menţionate mai sus. Pe lângă acestea, uleiul mai conţine mono- şi sescviterpene, printre care α– şi β-pinen, care pot reprezenta restul de 50% din compoziţia fracţiunii volatile.
În fructele de pătrunjel se mai găsesc flavonoide (apiozida = apiina, luteozida), furanocumarine (bergaptenul) şi ulei gras 20%.
În ceea ce priveşte compoziţia chimică a rădăcinilor de pătrunjel, acestea conţin în jur de 0,5% ulei volatil, bogat în apiol şi miristicină, flavonoide dintre care amintim apiina, poliine (printre care falcarinol), furanocumarine (bergapten, izoimperatorina, oxipeucedanina).
Siguranţă în administrare
Administrarea fructelor de pătrunjel în cantitate mare determină o congestie puternică la nivel pelvin; ingerarea unei cantităţi crescute de ulei volatil de pătrunjel este însoţită de o creştere a stimulării centrale şi uneori de o stare euforică (datorată probabil miristicinei).
Cantităţile mari de ulei administrate determină, în acelaşi timp, o iritare severă a traiectului gastrointestinal, a rinichilor şi au fost semnalate afectări hepatice grave, precum şi apariţia arămiilor cardiace.
Ocazional (mai ales la administrarea de doze foarte mari în scop avortiv – ilicit) pot să apară polinevrite şi pareze simetrice ale mâinilor, picioarelor, gambelor, care nu pot fi tratate, dar care dispar spontan după 1-2 ani.
La administrarea produsului vegetal în doze normale nu există risc de intoxicaţie, cu atât mai mult cu cât în extractele apoase conţinutul de ulei volatil este scăzut.
În ceea ce priveşte rădăcinile de pătrunjel, nu este voie să se utilizeze preparate obţinute din acestea în cazul afecţiunilor inflamatorii grave ale rinichiului, afecţiunilor cardiace severe, dar nici în sarcină sau alăptare.
În cazul administrării în doze mari, rădăcinile de pătrunjel pot determina, în special la pacienţii cu pielea foarte puţin pigmentată, o reacţie de fotosensibilizare datorată aportului de bergapten.
Alte utilizări
Frunzele şi rădăcinile de pătrunjel se utilizează în mod curent ca plantă aromatică în gastronomie.
Provenienţă: Petroselinum crispum (Mill.)
Furnizează produsul: Petroselini fructus