Pătlagină – Plantago sp.

Utilizări tradiţionale

Cele trei specii de pătalgină care frunizează produsul Plantaginis folium erau bine cunoscute anticilor. Dioscoride o recomanda împotriva hemoragiilor, indicaţie susţinută şi de Plinius, iar mai apoi de părinţii fitoterapiei modeme Brunfels, Bock, Tabernaemontanus. În Antichitate, pătlagina şi utilizarea ei erau învăluite în magie şi superstiţie.

La noi în ţară, frunzele de pătlagină în stare proaspătă, spălate şi uşor uscate, se aplicau pe răni ca emolient, astringent şi hemostatic uşor, fiind indicate ca cicatrizante şi vulnerare, iar sub formă de infuzie sau sirop de pătlagină, în tratamentul inflamaţiilor de tip cataral ale căilor respiratorii, tractului gastrointestinal sau urogenital.

Infuzia se folosea sub forma băilor oculare în combaterea conjunctivitelor şi blefaritelor, dar şi sub formă de gargarism în tratamentul laringitelor şi traheitelor.

Sucul obţinut din frunzele proaspete de pătlagină se folosea în tratamentul gastritelor cronice anacide, iar eficienţa lor reiese şi din denumirea dată în unele zone pătlaginii înguste, şi anume „iarba tăieturii” sau „iarba bubei”, pentru specia Plantago major.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Plantaginis folium are proprietăţi emoliente, astringente, antiinflamatoare, diuretice, hepatoprotectoare şi imunostimulatoare. Intern, Plantaginis folium se utilizează în tra­tamentul afecţiunilor respiratorii (bronşite cronice, faringite, laringite), gastrointestinale (ulcer gastric, gastrită hiperacidă, enterite, dizenterii), hepatice şi urinare (nefrite cronice).

Extern, frunzele de pătlagină se administrează în afecţiuni respiratorii, oculare şi der­matologice (acnee, furunculoză, plăgi, înţepături de insecte, muşcături de şarpe).

Cercetările efectuate de Em. Grigorescu şi colab. (1973) au contribuit la elucidarea mecanismului de acţiune al frunzelor de pătlagină aplicate local în tratamentul furun­culozei. Astfel, într-o primă fază, mucilagul înmoaie tegumentul permiţând enzimelor proteolitice să macereze pielea şi, ca urmare, furunculul erupe.

Compuşii cu structură polifenolică sterilizează plaga deschisă. Carotenoidele, fitosterolii, acizii graşi contribuie ulterior la regenerarea ţesutului, iar taninurile acţionează cicatrizant.

Acţiunea emolientă a extractelor apoase din Plantaginis folium se datorează mucilagului. La administrarea acestora, mucilagul acoperă mucoasa inflamată cu un film protector. În ceea ce priveşte acţiunea expectorantă, aceasta se datorează mucilagului, care exercită o acţiune iritantă slabă asupra mucoasei gastrice declanşând, pe cale reflexă, o hipersecreţie traheobronşică.

Extractele de pătlagină dezvoltă şi efecte antidiareice, antisecretoare, antimicrobiene, cicatrizante, hemostatice datorită taninurilor pe care le conţin. De asemenea, taninurile acţionează antiinflamator şi spasmolitic.

La locul de aplicare, taninurile precipită proteinele formând o peliculă impermeabilă şi imputrescibilă. Astfel, prin precipitarea proteinelor de la suprafaţa mucoasei intestinale, taninurile formează un film care, fiind impermeabil, nu permite trecerea apei din ţesuturi în lumenul intestinal, dar, în acelaşi timp, apa şi toxinele din intestin nu sunt resorbite (efect antidiareic).

Prin precipitarea proteinelor, suprafaţa leziunilor de la nivelul mucoaselor şi pielii se reduce (efect cicatrizant). De asemenea, taninurile precipită proteinele sanguine (efect hemostatic) şi proteinele din membrana celulară a microorganismelor (efect antimicrobian).

De fapt, acţiunea antimicrobiană a extractelor din frunze de pătlagină se datorează unui fitocomplex din care fac parte, pe lângă taninuri, şi alţi compuşi cu structură polifenolică (flavone, acizi polifenolcarboxilici, derivaţi fenilpropanici), dar şi derivaţi iridoidici. La acţiunea hemostatică a frunzelor de pătlagină contribuie şi vitamina K.

Flavonele şi triterpenele imprimă proprietăţi diuretice extractelor din Plantaginis folium.

Cercetări recente au evidenţiat faptul că, in vitro, aucubina poate fi utilizată ca precursor în sinteza prostaglandinelor. Dintre acestea, prostaglandina I₂ dezvoltă efecte antiulceroase prin inhibarea secreţiei gastrice acide, reglarea secreţiei de mucus protector, precum şi a fluxului sanguin în mucoasa gastrică.

În consecinţă, există posibilitatea ca şi în organism compuşii iridoidici de tip aucubină să funcţioneze ca precursori în biosinteza de prostaglandine, justificând astfel, în parte, acţiunea antiulceroasă a frunzelor de pătlagină.

În prezent, în multe ţări, aucubina este utilizată în sinteza de prostaglandine de interes terapeutic.

Efectul hepatoprotector al preparatelor de pătlagină este atribuit în principal com­puşilor iridoidici. Experimente in vivo au evidenţiat faptul că aucubina exercită un efect hepatoprotector puternic în intoxicaţia cu ciuperci aparţinând genului Amanita care, prin conţinutul în amanitină şi faloidină, sunt puternic hepatotoxice.

Hepatotoxicitatea a-amanitinei şi faloidinei este datorată inhibării sintezei de ARN la nivel hepatic. Aucubina acţionează hepatoprotector prin anihilarea acestui efect.

Iniţial, aucubinei i s-au atribuit proprietăţi antibiotice. Ulterior s-a constatat că, de fapt, nu aucubina este răspunzătoare de acest efect, ci agliconul corespunzător – aucubigenolul care se formează din aucubină sub acţiunea unei b-glucozidaze şi care este, sub această formă, puţin stabil. Unii autori consideră că acţiunea antibiotică este datorată unui produs de degradare al aucubigenolului.

Prin polimerizarea aucubigenolului acţiunea antibiotică dispare. Astfel se explică de ce extractele apoase preparate la rece, sucul de presare şi extractele fluide au evidenţiat in vitro proprietăţi bactericide şi bacteriostatice, în timp ce infuziile şi decocturile s-au dovedit a fi inactive. În extractele preparate la rece, b-glucozidaza este activă şi hidrolizează în timp aucubina, cu eliberarea aucubigenolului.

Temperaturile ridicate din timpul infuzării şi decocţiei inactivează b-glucozidaza şi, ca urmare, aucubigenolul nu se mai formează, extractele respective fiind lipsite de proprietăţi antibiotice.

1 mL de soluţie apoasă 2% de aucubină are, în prezenţa b-glucozidazei (când se realizează scindarea glucozidei cu eliberarea aucubigenolului), o activitate antibiotică asupra tulpinilor de Staphylococcus aureus comparabilă cu cea determinată de 600 U.I. de penicilină.

Se apreciază că o ceaşcă de ceai preparată din 1,5 g de produs vegetal şi 150 mL de apă conţine aproximativ 14 mg de aucubină.

Poliholozidele izolate din frunzele de pătlagina au proprietăţi imunostimulatoare. Astfel, teste .» v„ro au evtdenţta., pentru fracţiunile PM I₅₀ şi PM II₅₀ din frunzele de Plantago major L. (A.B. Samuelsen şi colab., 1995), proprietatea de a activa complementul seric şi de a induce sinteza de factor tumor-necrotic (TNF-a) de către macrofage.

Pe de altă parte cercetări întreprinse de colectivul nostru au pus în evidentă, pentru fracţiuni macromoleculare glucdice izolate din frunzele speciilor Plantago media L. şi Plantago lanceolata L., capacitatea de a activa procesele de fagocitoză (studii in vivo).

Tinctura dm frunze de pătlagină nu conţine mucilagul emolient şi expectorant (insolubil în solvenţii care conţin alcool) şi se foloseşte în tratamentul unor disfuncţii minore ale tractului gastrointestinal şi în afecţiuni dermice inflamatorii (aplicaţii locale).

Pentru extractele din Plantaginis folium nu au fost semnalate contraindicaţii, efecte adverse sau interacţiuni cu alte preparate medicamentoase. În schimb, la administrare internă, aucubina pură determină gastroenterite şi chiar paralizie.

Plantago ovatae semen se foloseşte ca laxativ în tratamentul constipaţiei, precum şi în toate situaţiile în care se impune o defecare cu scaun moale (fisuri anale, hemoroizi, intervenţii chirurgicale la nivel rectal).

Acţiunea laxativă este datorată mucilagului care absoarbe apa şi măreşte volumul bolului fecal; în felul acesta este stimulat peristaltismul intestinal. În plus, mucilagul înlesneşte alunecarea bolului fecal de-a lungul intestinului gros.

Psyllii semen se foloseşte ca laxativ şi purgativ mecanic, pansament intestinal, anti-inflamator intestinal.

Datorită mucilagului care absoarbe apă, bolul fecal creşte în volum şi acţionează asupra peretelui intestinal dilatându-l; presiunea produsă asupra peretelui intestinal stimulează, la rândul său, peristaltismul. În acelaşi timp, mucilagul facilitează deplasarea bolului fecal de-a lungul intestinului gros. Se administrează în constipaţie şi sindromul colonului iritabil (alternanţe de constipaţie şi diaree).

Trebuie menţionat faptul că, de cele mai multe ori, în sindromul colonului iritabil, pacientul apelează la laxative sau alimente bogate în substanţe-balast. Produsele care conţin substanţe-balast produc frecvent balonări. De altfel, capacitatea de balonare este cu atât mai mare cu cât conţinutul produsului în pentozane este mai ridicat.

În acest sens, este contraindicată administrarea de tărâţe de grâu care conţin o cantitate mare de pentozane.

În schimb, se pot administra Psyllii semen (dar şi Lini semen) ca atare sau preparate industriale obţinute din acestea. Prin conţinutul mare în mucilagii, aceste seminţe au o capacitate de gonflare mare, ceea ce duce la o mărire a volumului bolului fecal care, prin presiunea exercitată asupra pereţilor intestinali, va activa peristaltismul.

În plus, în perioada de diaree, acelaşi mucilag, prin capacitatea sa de legare a apei, reduce conţinutul intraluminal al acesteia, ceea ce are ca urmare normalizarea tranzitului.

Mod de utilizare

Plantaginis folium se administrează ca atare sau sub formă de extracte apoase (macerat, infuzie, decoct, sirop, suc de presare din produsul vegetal proaspăt) şi hidroalcoolice (tinctură, extract fluid).

De regulă, produsul vegetal (2-4 g) se tratează ne fie cu apă la fierbere, fie cu apă rece când se aduce la fierbere pentru câteva secunde. Se lasă în contact timp de 10 minute şi apoi se filtrează.

Pentru combaterea tusei la copii se recomandă un sirop preparat prin amestecarea unor volume egale din sucul de presare obţinut din frunzele proaspete sau frunzele congelate şi dezgheţate şi miere de albine. Amestecul se fierbe timp de 20 de minute.

Se poate păstra timp îndelungat în sticle bine închise. Nu este necesară adăugarea de agenţi conservanţi întrucât compuşii polifenolici prezenţi în sucul de presare împiedică dezvolta­rea microorganismelor.

Extractele apoase din Plantaginis folium (infuzie, decoct) se administrează sub formă de gargară în faringite, traheite, laringotraheite şi, sub formă de băi oculare (după o prealabilă filtrare), în iritaţii oftalmice, conjunctivite, blefarite.

Numeroase preparate medicamentoase cu acţiune expectorantă condiţionează extracte din Plantaginis folium: Sirop de pătlagină, Tusimun, Calmofluid, Bronchostad®. Frunzele de pătlagină intră în compoziţia ceaiului antibronşitic.

Plantaginis ovatae semen se administrează ca laxativ, dimineaţa şi seara, în modul următor: aproximativ 10 g de seminţe se introduc în 100 mL de apă, se lasă să se umfle; după administrarea seminţelor se recomandă ingerarea unei cantităţi mari de lichid (cel puţin 200 mL de apă).

Seminţele în întregime sau numai tegumentul seminal intră în compoziţia multor pre­parate industriale cu proprietăţi laxative: Metamucil®, Agiocur®-Granulat, Laxiplant®- Granulat, Colven®, Fybogel®, Isogel®, Manevac®, Regulan®.

Spre doesebire de seminţele de Plantago ovata folosite ca laxativ, Psyllii semen se administrează ca antidiareic. Şi în acest caz se recomandă a se administra dimineaţa şi seara. Pentru aceasta, aproximativ 10 g de seminţe se îmbibă în 100 mL de apă; se bea acest amestec, după care se recomandă să se mai bea în jur de 200 mL de lichid.

În diaree, tratamentul cu Psyllii semen poate fi completat prin introducerea în dietă, timp de 2 zile, a câte 2 porţii de 100 g de brânză de vaci fiecare amestecată cu 5 linguri de suc de presare din afine sau 3 linguriţe de afine uscate, fin pulverizate.

Descriere botanică

Speciile de Plantago major L. (pătlagină mare), Plantago media L. (pătlagină moale), Plantago lanceolata L. (pătlagină îngustă) şi Plantago ovata Forssk (sin. Plantago ispaghula Roxb.) din familia Plantaginaceae sunt plante erbacee, perene, de talie mică. Frunzele, dispuse în rozetă la baza tulpinii, sunt peţiolate, cu limbul atenuat în peţiol şi marginea întreagă, uşor sinuat-dinţată spre bază.

Florile, mici, tubuloase, actinomorfe, hermafrodite, tetramere, sunt grupate în inflorescenţe spiciforme. Fructul este o capsulă. Frunzele speciei Plantago major L. sunt ovale, cordate la bază şi glabre. Au 20-25 cm lungime şi 8-10 cm lăţime. Frunzele speciei Plantago media L. sunt ovale sau eliptice cu marginea ciliată. Au 10-12 cm lungime şi 3-4 cm lăţime. Frunzele speciei Plantago lanceolata L. sunt înguste, lanceolate şi pubescente. Au 2-3 cm lăţime şi pot să atingă lungimi de 30 cm.

Frunzele celor trei specii de pătlagină menţionate prezintă nervuri arcuate (în număr de 3 până la 7) care se apropie sau se unesc la vârful frunzei. Au o culoare verde până la verde-brună şi un gust acrişor, amărui, mucilaginos. Sunt lipsite de miros.

La Plantago ovata se remarcă seminţele ovale, având o lungime de 1,5-3,5 mm şi o pată ovală de culoare brună-roşiatică pe faţa convexă; pe faţa concavă, într-o adâncitură, este vizibil hilul. Culoarea variază de la slab-roz la roşu-brun, iar gustul este mucilaginos.

Se utilizează următoarele produse: Plantaginis folium, care reprezintă un drog colectiv constituit din amestecul frunzelor recoltate de la speciile Plantago major L., Plantago media L. şi Plantago lanceolata L., Plantaginis ovatae semen (sin. Semen ispaghulae), seminţe de Plantago ovata Forssk.

Cele trei specii de pătlagină care furnizează drogul Plantaginis folium sunt răspândite în Europa şi Asia. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările fostei Uniuni Sovietice, ţările fostei Iugoslavii, Bulgaria, România, Polonia, Ungaria, Olanda, Germania.

Plantago ovata este originară din India şi Iran, fiind cultivată pe scară largă atât în ţările respective, cât şi în cele învecinate. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt India, Iran, Pakistan.

Plantago afra L. şi Plantago indica L. sunt specii anuale, cu frunze lanceolate şi flori grupate în inflorescenţe sub formă de spic. Seminţele sunt mici, lucioase, oblong-ovoidale. Au o culoare brun-roşcat-închis, gustul este mucilaginos şi sunt lipsite de miros.

Produsul vegetal Psyllii semen reprezintă seminţele provenite de la Plantago afra L. (sin. Plantago psyllium L.) şi Plantago indica L. (sin. Plantago arenaria Waldst. et Kit.), din aceeaşi familie. Aceste două ultime specii sunt de origine mediteraneeană, iar principalul furnizor al produsului medicamentos este Franţa.

Compoziţie chimică

Produsul vegetal Plantaginis folium conţine mucilag ozuronic, 5% pectine, 1,5-2,4% iridoide, triterpene pentaciclice (acid ursolic, acid oleanolic), b-sitosterol, flavonoide (apigenol, luteolină, 6-hidroxi-luteolină, scutelareină, hispidulină sub formă liberă sau glicozidată), taninuri, compuşi fenilpropanici (verbascozidă, plantamaiozidă), acizi polifenolcarboxilici (acizii cinamic, p-cumaric, salicilic, clorogenic, neoclorogenic, siringic, vanilie, gentisic), carotenoide, acizi organici (acizii benzoic, fumărie, citric), acizi graşi (acid lignoceric), glucosinolaţi, alantoină, vitaminele A, C şi K, enzime proteolitice.

Mucilagul ozuronic din Plantaginis folium este constituit din D-galactoză, D-xiloză, L-arabinoză şi acizi uronici în proporţie de aproximativ 40%.

Din frunzele speciei Plantago major L. A.B. Samuelsen şi colab. (1995) au izolat două fracţiuni poliholozidice codificate PM I₅₀ şi PM II₅₀. PM I₅₀ are o structură complexă, fiind constituită din trei subfracţiuni poliholozidice cu greutăţi moleculare diferite care variază între 6.400 D şi 130.000 D. Spre deosebire de PM I₅₀, PM II₅₀ este o poliholozidă omogenă, de tip pectină, cu greutate moleculară aproximativă de peste 520.000 D.

În ceea ce priveşte structura lanţului macromolecular, există diferenţe semnificative între cele două fracţiuni macromoleculare. Astfel, PM I₅₀ este constituită în principal din arabinoză, galactoză şi xiloză, alături de cantităţi reduse de acid galacturonic, glucoză, manoză şi ramnoză, în timp ce PM II₅₀ este formată din acid galacturonic (în proporţie de 75%), ramnoză, arabinoză şi galactoză.

Din frunzele speciei Plantago lanceolata L. M. Brautigam (1985) a izolat două fracţiuni poliholozidice: o fracţiune neutră (F I) constituită dintr-un arabinogalactan şi un glucomanan cu greutăţi moleculare aproximative de 8.000 D şi, respectiv, 25.000 D, şi o fracţiune acidă, omogenă (F II), cu structură de tip ramnogalacturonan şi o greutate moleculară de 70.000 D.

Iridoidele sunt reprezentate în principal de aucubozidă (aucubină, rinantină) şi catalpozidă (catalpol). Aucubozidă este labilă şi, în timpul conservării, suferă un proces de hidroliză transformându-se în agliconul corespunzător denumit aucubigenol.

Acesta, fiind instabil ca atare, polimerizează. Polimerul format are o culoare brun-închis. Astfel se explică brunificarea frunzelor de pătlagină în timpul conservării (mai ales în condiţii necorespunzătoare).

Din speciile de pătlagină s-au mai izolat şi alţi compuşi iridoidici, şi anume: melitozida, monomelitozda, 10-acetil-monomelitozida (din Plantago media L.), maiorozida (din Plantago major L.).

Glucosinolaţii au ca produşi de hidroliză sulforafanul şi sulforafenul. Studiul conţinutului în enzime proteolitice din diferite specii de pătlagină a evidenţiat faptul că extractul proteic total izolat din frunzele verzi ale speciei Plantago major L. prezintă o activitate enzimatică superioară extractelor obţinute în condiţii identice din frunzele speciilor Plantago media L. şi Plantago lanceolata L.

Analiza electroforetică a extractului proteic purificat din frunzele de Plantago major L. a evidenţiat o proteină cu greutatea moleculară de 148.300 D formată probabil din doi monomeri cu greutăţi moleculare de 76.700 D şi, respectiv, 71.600 D care migrează în zone electroforetice foarte apropiate (Păduraru, I., 1985).

În cazul seminţelor de Plantago ovata Forssk., produsul vegetal conţine 20-30% mucilag, ulei gras, proteine şi iridoide (aucubozidă).

Mucilagul este constituit în proporţie de până la 85% din arabinoxilani cu caracter slab acid, alături de cantităţi mici de ramnoză şi acid galacturonic.

Psyllii semen conţine 10-12% mucilag localizat în celulele epidermei, constituit în principal din xiloză şi acid galacturonic, alături de arabinoză şi ramnoză.

Seminţele mai conţin ulei gras, hemiceluloză, proteine, glicozide iridoidice (aucu­bozidă), urme de alcaloizi (plantagonina, indicaina).

Siguranţă în administrare

Pătlagina şi preparatele din frunzele de pătlagină reprezintă un produs recunoscut pentru buna sa toleranţă, administrarea fiind considerată lipsită de orice risc.

În ceea ce priveşte seminţele de Plantago ovata, este contraindicată administrarea lor în caz de obstrucţie intestinală.

Preparatele din Psyllii semen sunt contraindicate în caz de stenoză esofagiană şi a tractului gastrointestinal. În cazuri rare poate să determine reacţii adverse.

Provenienţă: Plantago major L., Plamago media L., Plantago lanceolata L., Plantago ovata Forssk, Plantago afra L., Plantago indica L.
Furnizează produsele: Plantaginis folium, Plamaginis ovatae semen