Utilizări tradiţionale
Passiflora incarnata este originară din pădurile Americii de Sud şi Centrale, udate de ploile tropicale, întinzându-se până în zona de sud-est a Americii de Nord.
În secolul al XVI-lea, medicul spaniol Francisco Hernandez, care ajunsese in Mexic, nota că infuzia de Passiflora ajuta celor care aveau insomnii, avea efect analgezic şi stimula apetitul.
Denumirea sub care planta mai este cunoscută, floarea pasiunii, provine de la spectaculoasele flori care caracterizează planta şi care au atras atenţia cuceritorilor spanioli ; misionarii acelor timpuri credeau că recunosc în alcătuirea florii uneltele de supliciu cu care a fost torturat Iisus Hristos.
În coronula de filamente, ei regăseau coroana cu spini care i se pusese pe cap, cele trei stigmate simbolizau cuiele cu care Iisus fusese răstignit pe cruce, iar staminele, rănile care i s-au provocat. Denumirea genului, Passiflora, derivă de la passio, care în limba latină înseamnă supliciu.
Abia în secolul XX specia a fost investigată ştiinţific, astăzi fiind recunoscută şi utilizată ca sedativ alături de valeriană, melisă şi hamei.
Specia se cultivă astăzi în SUA şi în India pentru scopuri medicinale.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal prezintă acţiune spasmolitică de tip papaverinic determinată de flavonoide, sedativ-tranchilizantă şi anticonvulsivantă conferită de maltol şi flavonoide.
Activitatea sedativă se manifestă prin deprimarea SNC, mai ales la nivelul măduvei spinării şi centrilor somnului, fără afectarea centrului respirator, obţinându-se o relaxare nervoasă generală a organismului şi chiar o oarecare acţiune analgezică, ca urmare a pierderii activităţii motoneuronilor.
Efectul benefic în tulburările de somn apare prin favorizarea instalării unui somn similar celui fiziologic (efect hipnoinductor), dar şi prin prelungirea duratei somnului.
Produsul nu determină farmacodependenţă, efect advers major al tranchilizantelor/ hipnoinductoarelor de sinteză şi nu produce a doua zi fenomenul hangover.
Se ştie astăzi că efectul sedativ-hipnotic este datorat combinaţiei de maltol şi derivaţilor flavonoidici, însă mult timp s-a atribuit această acţiune alcaloizilor de tip harman, fără a se putea explica de ce acest grup de principii active cu proprietăţi stimulante (până la halucinogene) are un efect invers în cazul pasiflorei.
Compuşi flavonoidici, precum apigenolul şi crizolul, reduc activitatea locomotorie când se administrează la şobolani, la o doză minimă efectivă de 25 mg/kg. Efectul anxiolitic al crizolului (blocat prin administrarea de Flumazenil) poate fi legat de activarea receptorilor GABAA.
GA BA (acidul y-aminobutiric) este cel mai important neurotransmiţător care inhibă transmiterea stimulilor la nivelul sistemului nervos central. Neurotransmiţătorul este implicat în procesul de instalare şi desfaşurare al somnului, în controlul motricităţii, şi în coordonarea mişcărilor.
Cercetările in vitro au demonstrat că extractele alcoolice de Passiflora modulează aşa-numitul sistem GABA: extractul antagonizează receptorul GABAB şi creşte cantitatea de GABA disponibil în spaţiul sinaptic, împiedicând recaptarea sade către neuron.
Asemănător acţionează benzodiazepinele, care sunt însă liganzi pentru o anumită zonă a receptorului GABA-ergic, prin intermediul căruia declanşează şi efecte sedative, ceea ce nu se întâmplă la Passiflora.
Un studiu clinic pilot efectuat cu medicamentul Lioran a demonstrat un efect anxiolitic comparabil cu cel al oxazepamului, dar grupul tratat şi-a păstrat în timpul zilei capacitatea de concentrare la muncă nealterată, spre deosebire de martorii trataţi cu benzodiazepine.
Lioran® conţine sub forma capsulelor enterosolubile 260 mg de extract uscat de Passiflora (DER = 5-7 : 1, solvent metanol 60%).
Studii de farmacologie experimentală şi mai ales de farmacologie clinică au dovedit că extractul apos liofilizat de Passiflora acţionează sedativ-hipnotic şi tranchilizant. Extracte metanolice din tulpini, frunze şi flori de Passiflora incarnata prezintă efecte anxiolitice la 100, 125, 200 şi 300 mg/kg. Extractele obţinute din rădăcini sunt lipsite de efecte anxiolitice.
Deprimarea activităţii motorii şi acţiunea tranchilizantă au drept consecinţă şi un efect hipotensiv.
De curând s-a pus în evidenţă faptul că extractele de Passiflora incarnata inhibă, datorită mai ales crizolului, aromataza. Alături de 5-α-reductază, aromataza este o enzimă decisivă în cadrul metabolismului hormonal.
Aromataza este enzima centrală responsabilă de transformarea androgenilor în estrogeni. De mai bine de 4 decenii se ştie că aromataza este exprimată nu doar la nivelul gonadelor şi suprarenalelor, ci şi în glandele mamare, celulele cancerului mamar şi în ţesutul adipos.
Deoarece estradiolul este considerat un factor de stimulare a proliferării carcinomului mamar, studiile legate de posibilităţile de inhibare a acestei enzime sunt intense. Inhibitorii de aromatază se utilizează în oncologie la femei cu carcinom mamar înainte sau după menopauză.
Se speră ca extracte de Passiflora îmbogăţite în crizol să se dovedească eficiente ca inhibitori de aromatază pentru a fi utilizate în scopuri terapeutice.
Preparatele de Passiflora sunt recomandate în tratamentul stărilor anxioase, în stări de agitaţie motorie şi nervoasă, ca şi în tulburările de somn (insomnii cu dificultatea inducerii stării de somn), stări de eretism cardiac (palpitaţii, extrasistole, tahicardie, senzaţie de anxietate), nevralgii, sindrom de vezică urinară iritabilă (senzaţii frecvente şi imperioase de micţiune), dureri şi stări de tensiune psihică şi iritabilitate premenstruală.
Se pot folosi şi în tratamentul unor tulburări gastrointestinale sau cardiace de origine nervoasă ori pentru tratarea spasmelor survenite pe fond emotiv la copii.
Extractum Passiflorae intră în componenţa unor tranchilizante de zi, dar se foloseşte şi seara ca sedativ şi inductor al somnului. De fapt, nu este vorba de o „inducere a somnului cum este cea cunoscută pentru barbiturice, ci mai degrabă de o relaxare nervoasă generală (ca la valeriană), care favorizează instalarea somnului.
Unele studii arată că, spre deosebire de narcoticele de sinteză, somnul favorizat de Passiflora este indus normal, cu respiraţie uşoară şi cu depresie neurologică şi mentală redusă sau absentă. După trezire, pacientul nu prezintă stări de ameţeală, confuzionale, de stupoare sau melancolie.
Mod de utilizare
Singură sau în combinaţie cu alte ingrediente de origine vegetală, Passiflora se regăseşte în medicamente şi suplimente alimentare sedativ-tranchilizante, ca şi în diferite ceaiuri cu efecte calmante, sedative, astringente sau diaforetice.
Pentru prepararea unei infuzii, peste 150 mL apă fierbinte se adaugă o linguriţă de plantă şi se lasă să infuzeze 10 minute. Se consumă 2-3 căni în timpul zilei şi o cană cu jumătate de oră înainte de culcare. Sub formă de tinctură, se administrează câte 0,5-2 mL, de 3 ori pe zi.
În medicina homeopată, Passiflora este folosită în insomnii, convulsii, anxietate, agitaţie, în ultimele două decenii, după ce s-a stabilit că acţiunea farmacologică aparţine în primul rând flavonoidelor, s-au întreprins studii care să confirme sau să infirme eficienţa terapeutică.
S-a constatat că administrarea preparatului Pascoflair® 425 unor probanzi sănătoşi (60 de bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 25 şi 45 ani) conduce la o îmbunătăţire a performanţelor în condiţii de stres. Probanzii au fost împărţiţi în două grupe, prima primind de 3 ori pe zi placebo, în timp ce celui de-al doilea lot i s-a administrat de 3 ori câte un comprimat de Pascoflair®.
Înaintea începerii experimentului şi la sfârşitul acestuia, probanzii au fost supuşi testului de stres social Trier, care măsoară o serie de parametri fizici şi psihici pe parcursul unui interviu pentru angajare şi a rezolvării unei probleme de matematică.
La sfârşitul experimentului, probanzii din grupul placebo au avut un punctaj mai prost la interpretarea testului comparativ cu cei trataţi, deoarece aveau la activ trei nopţi în care nu dormiseră suficient.
Există şi medicamente de asociere, în care pe lângă 32 mg de extract de pasiflora (DER = 6,25-7,1 : 1) se regăsesc şi 60 mg de extract de Hypericum (4,6-6,5: 1) şi 28 mg de extract de valeriană (3,8-5,6 : 1) şi care acţionează ca antidepresiv şi anxiolitic, inducând somnul.
Acest din urmă preparat a fost studiat şi pe un lot de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani cu tulburări emoţionale şi de comportament. Administrarea preparatului a dus la o îmbunătăţire a capacităţii de concentrare, reducerea izolării sociale la copiii anxioşi sau cu depresii şi dispariţia tulburărilor de somn.
Descriere botanică
Passiflora incarnata L., din familia Passifloraceae, denumită la noi ceasornic sau liană americană, este o liană lungă de până la 9 m, cu tulpinile striate longitudinal, cenuşii-purpurii, prevăzute cu cârcei.
Frunzele peţiolate, glabre, sunt alterne şi cel mai adesea trilobate, lobul mijlociu fiind mai bine dezvoltat, iar marginea fin serată. În axila frunzelor se află florile solitare şi cârceii.
Florile sunt mari, lung pedunculate, formate dintr-un caliciu cu 5 sepale groase, o corolă cu 5 petale albe ce poartă o coroniţă dublă de filamente purpurii, la bază având 3 bractei papiloase.
Staminele, în număr de 5, sunt mari şi proeminente, cu antere portocalii. Fructul este o bacă mică, ovoidă, verde-maronie, cu pulpa galbenă.
Până în prezent se cunosc peste peste 400 de specii făcând parte din genul Passiflora, dar P. incarnata L. este singura medicinală. În Europa, pentru fructele speciei Passiflora incarnata şi Passiflora edulis se foloseşte frecvent denumirea de maracuja, ambele specii provenind din zona Amazonului.
Maracuja se foloseşte în alimentaţie ca atare sau sub forma sucului de presare, având un gust dulce-acrişor (vitamină C) şi plăcut aromat. În unele zone, maracuja este cunoscută şi sub numele de grenadille, care în traducere înseamnă rodie mică.
În scopuri ornamentale se cultivă Passiflora coerulea, la care coronula de filamente are o culoare albăstrie ; specia este cunoscută la noi sub denumirea de ceasornic.
În terapeutică se foloseşte Passiflorae herba, partea aeriană înflorită, care în stare uscată prezintă un miros plăcut, uşor aromatic, iar gustul este amar.
Compoziţie chimică
Passiflorae herba conţine flavonoide (până la 2,5%), în principal C-glicozide ale apigeninei şi luteolinei: shaftozida, izoshaftozida, vitexina, izovitexina (1,198%), orientina, izoorientina sau 2-vicenina (apigenin-di-C-glucozida), maltol (0,05%), precum şi cantităţi infime de alcaloizi indolici de tip b-carbolinic (harman, harmină, harmol, harmalol), ulei volatil (0,1%), acizi fenolici, cumarine, glicozide cianogenetice (ginocardina, mai puţin de 0,01%), fitosteroli (stigmasterol, sitosterol).
În partea aeriană înflorită se găseşte o cantitate mare de crizol, planta fiind folosită ca sursă pentru extracţia acestui aglicon flavonic.
Conţinutul în alcaloizi depinde de stadiul de dezvoltare a plantei, ei necontribuind, conform cunoştinţelor actuale, la acţiunea farmacologică (sedativă) a preparatelor.
Siguranţă în administrare
Passiflora este contraindicată în perioada de sarcină şi alăptare şi în stări alergice dovedite. Ca reacţii adverse, pot apărea, rar, dificultăţi în respiraţie sau senzaţie de apăsare în gât şi în piept, dureri toracice sau urticarie, erupţii cutanate, prurit şi tumefacţie cutanată, vasculite de natură alergică.
Capacitatea de conducere este limitată, putând să apară unele cazuri de somnolenţă în perioada administrării.
La asociere cu narcotice-anestezice generale (hexobarbital, pentobarbital), preparatele pe bază de Passiflora cresc durata somnului. La administrare îndelungată pot inhiba motilitatea intestinală, iar dozele foarte mari pot determina deprimarea accentuată a SNC, scăderea temperaturii corporale, paralizie motorie.
Provenienţă: Passiflora incarnata L.
Furnizează produsul: Passiflorae herba