Utilizări tradiționale
Denumirea mai veche, Leontodon, provine de la cuvintele arabe leon (leu) și odontis (dinte), datorită faptului că frunza este adânc penat-fidată, cu lobi triunghiulari, ca niște dinți. Denumirea acceptată actualmente, Taraxacum, derivă de la cuvântul Tarakshagan, care desemna la vechii medici arabi o afecțiune oculară pe care o tratau cu latexul plantei.
Theophrast descrie planta sub denumirea de Aphake, linte, datorită efectului benefic pe care îl are la aplicarea pe față a unor comprese cu infuzie pentru atenuarea pistruilor, dar și a petelor de ficat ale vârstnicilor. Pentru prima oară denumirea de Taraxacum apare însă în secolul al XI-lea la Serapion și Avicenna. În secolul al XVII-lea i se recunoștea un efect sedativ, relaxant.
În medicina populară, produsul vegetal se folosește ca depurativ (în special frunzele, în așa-numita cură de primăvară), în tratamentul durerilor artritice și reumatice, a eczemelor și altor afecțiuni dermice, precum și a unor forme de cancer.
În unele zone de la noi din țară, florile proaspete de păpădie erau folosite în combaterea tricofiției, când se freca leziunea cu ele. Latexul rezultat la stoarcerea frunzei se punea pe „buba cea neagră” (antrax), după ce se descânta cu o petecuță aprinsă în care se punea tămâie și busuioc.
Peste leziunea acoperită cu latex se punea o felioară de smochină și deasupra, din nou, păpădie pisată. În tratamentul reumatismului, rădăcina pulverizată se prăjea în smântână proaspătă, iar amestecul se întindea pe o frunză de brusture, acoperind locul dureros, unde se ținea 24 de ore.
Tratamentul se repeta până dispăreau durerile, bându-se în loc de apă pe parcursul întreg întregii zile.
În ţinutul Dornelor, dacă se îmbolnăvea o oaie, „îi slobozeau mai întâi sânge”, după care o hrăneau cu păpădie ca să capete poftă de mâncare.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Și astăzi frunzele tinere de păpădie se folosesc în așa-numita „cură de primăvară” ca depurativ; venind după o perioadă de alimentație puțin diversificată, lipsită de vitamine și minerale, această cură are un efect de stimulare și regularizare a metabolismului care se oglindește în starea generală a pielii, reducând eczemele și intervenind favorabil în procesele inflamatorii articulare; suplimentul de minerale și vitamine cu care vine o astfel de cură este benefic și în anumite forme de cancer.
Sub forma infuziei sau a extractelor, produsul vegetal are proprietăți coleretice, diuretice și tonic-stomahice; se folosește ca adjuvant în tratamentul disfuncțiilor hepatice, biliare (colangio-colecistopatii), gastrointestinale (gastrite subacide, dispepsii) și renale (calculoze renale, edeme).
Un extract din frunze proaspete de Taraxacum officinale este condiționat într-o asociere cu alte șase extracte vegetale sub forma medicamentului homeopat Imupret®N, care se adresează profilaxiei și tratamentului infecțiilor respiratorii recidivante, studiile clinice dovedindu-i eficiența și în cazul copiilor cu vârstă de peste 3 ani.
Acesta se administrează de preferință toamna, ca toate imunostimulatoarele, dar pentru pacienții cu imunitate compromisă se poate prescrie și la ieșirea din iarnă (două cure/an).
Mod de utilizare
Cel mai frecvent se utilizează infuzia și sucul de presare din planta proaspătă. Primăvara, frunzele proaspăt recoltate se folosesc, mai ales sub formă de salată, în așa-numita cură de primăvară pentru calitățile lor depurative.
Rădăcinile recoltate toamna sunt bogate în inulină și se folosesc, în unele zone, după o prealabilă prăjire, ca înlocuitor de cafea.
Produsul vegetal intră în compoziția ceaiului depurativ; se administrează sub formă de extracte apoase (infuzie, decoct) sau hidroalcoolice (tinctură).
Extracte din Taraxacum radix cum herba intră în compoziția multor preparate industriale utilizate în tratamentul unor disfuncții la nivel biliar, gastrointestinal și renal: Aristochol®, Galleb®, Hepagallin®, Neurochol®, Waterlax Tablets®, Seven Seas Laxative Tablets, Golden Seal Compound Tablets.
De asemenea, Taraxaci radix cum lierba intră în componența preparatului Normoponderol® destinat curelor de slăbire.
Descriere botanică
Taraxacum officinale Weber (sin. Leontodon taraxacum L., Lentodon officinale With.), din familia Asteraceae, denumită popular păpădie sau lăptucă, cuprinde numeroase varietăți și microspecii.
Planta prezintă un rizom vertical care se continuă cu o rădăcină pivotantă, cu suprafața striată longitudinal, de culoare cenușie-brună.
Din rozeta de frunze bazilare, lanceolate, penat-fidate cu lobii triunghiulari, înclinați în jos, se înalță o tulpină floriferă cilindrică, fistuloasă, lipsită de frunze, care se termină cu un capitul format dintr-un involucru de bractee verzi și flori ligulate de culoare galbenă-aurie.
Fructele sunt achene; la partea superioară prezintă un papus.
Produsul vegetal este constituit din organele subterane (Taraxaci radix) și partea aeriană (Taraxaci herba), ambele având gust amar și miros slab.
Este foarte răspândită în emisfera nordică, fiind cultivată și în America de Sud. Produsul vegetal provine atât din culturi, cât mai ales din flora spontană. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt Bulgaria, Ungaria, România, țările fostei Iugoslavii, Polonia și Marea Britanie.
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține, în principal, substanțe amare, alături de triterpene (taraxasterol = α-lactucerol, ɷ-taraxasterol = izolactucerol, precum și acetații și 16-hidroxi-derivații corespunzători), steroli (sitosterol, stigmasterol), carotenoide, flavonoide (7-D-glucozidele apigenolului și luteolinei), acid cafeic.
Rădăcinile mai conțin aproximativ 1,1% mucilag; primăvara rădăcinile conțin fructoză în proporție de 18% și inulină în proporție de 2%; toamna, conținutul în inulină poate ajunge până la 40 %.
Partea aeriană conține până la 4,5% potasiu.
Substanțele amare sunt cunoscute în literatura mai veche sub denumirea de taraxacină. Acestea sunt reprezentate prin eudesmanolide (tetrahidroridentina B, β-D-glucopiranozida taraxacolidei) și germacranolide (β-D-glucopiranozida acidului taraxinic, β-D-gluco-piranozida acidului 11, 13-dihidrotaraxinic, taraxacozida).
Lactucapicrina, mult timp presupusă a fi principiul amar din rădăcini și părți aeriene, nu a putut fi identificată.
Siguranță în administrare
Este contraindicată administrarea în obstrucții ale căilor biliare și ileus; în caz de calculoză biliară, administrarea se face numai la recomandarea medicului.
La administrarea pe cale internă a extractelor din Taraxaci radix cum herba, uneori poate apărea o stare de disconfort gastric cauzată de inducerea unei hipersecreții gastrice. La contactul cu produsul vegetal proaspăt, mai ales cu latexul, pot să apară dermatite de contact datorate, se pare, glucozidei acidului taraxinic cu structură de tip α-metilen-β-lactonică.
Proveniență: Taraxacum officinale Weber
Furnizează produsele: Taraxaci herba, Taraxaci radix