Descriere botanică
Oleandrul, Nerium oleander L. (sin. N. odorum Soland, Nerium indicum Mill.), din familia Apocynaceae, este un arbust care poate atinge 5-6 m înălţime. Florile, pe tipul 5, sunt grupate în inflorescenţe corimbiforme terminale.
Frunzele persistente au o lungime de 12 cm şi o lăţime care nu depăşeşte 2 cm, sunt scurt peţiolate, coriacee şi lanceolate. Nervura principală, de culoare albă-gălbuie, este mai proeminentă pe faţa inferioară. Au o culoare verde-închis pe faţa superioară; faţa inferioară este mai deschisă la culoare.
Produsul vegetal este constituit din frunzele (Nerii folium) speciei, cunoscută la noi sub denumirea de oleandru sau leandru. Acesta este lipsit de miros şi are un gust amar. Specia, originară din India şi Pakistan, este răspândită în zonele mediteraneene şi în Asia Subtropicală. Datorită florilor albe sau roz care dezvoltă un miros plăcut, oleandrul se cultivă ca plantă ornamentală.
Utilizări tradiţionale
În medicina tradiţională din India şi Pakistan, diferite părţi ale plantei (cunoscută şi sub numele de „kaner”) sunt utilizate în tratamentul inflamaţiilor, al leprei, al afecţiunilor oculare şi dermice; de asemenea, în medicina tradiţională din zonă, frunzele se mai folosesc ca antidot în muşcăturile de şarpe.
În medicina tradiţională, infuzia sau maceratul din frunze verzi se folosea ca antimalaric. Împreună cu vrejuri de tomate şi ceapă albă, folosea la obţinerea unui decoct pentru băi antireumatice. Frunzele plămădite în petrol furnizau un extract cu care se făceau frecţii în tratamentul reumatismului.
În unele zone rurale, fragmente de ramuri şi tulpini de Nerium oleander L. se folosesc ca avortiv prin introducere în colul uterin al femeilor gravide. Practica, extrem de periculoasă, poate afecta grav sănătatea femeii, ducând frecvent la deces; aceasta deoarece în timpul fixării fragmentului în colul uterin se produc leziuni prin care substanţele cardiotonice/cardiotoxice, saponozidele şi lectinele ajung direct în circulaţie şi determină intoxicaţia.
Astăzi, produsul vegetal ca atare nu se mai utilizează în terapeutică tocmai din cauza potenţialului toxic.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine aproximativ 1,5% heterozide cardiotonice care derivă de la următorii agliconi: digitoxigenol, gitoxigenol, uzarigenol, oleandrigenol (16-acetoxi-gitoxigenol) şi adinerigenol (8,14-epoxi-digitoxigenol).
Oleandrozida (3-a-L-oleandrozil-16-acetoxi-gitoxigenol) şi Digitalinum verum (4-O-[b-D- glucozil]-b-D-digitalozil-3-O-gitoxigenol) sunt heterozidele principale din Nerii folium.
În ceea ce priveşte activitatea cardiotonică, glicozidele uzarigenolului sunt mai puţin active comparativ cu oleandrozida; glicozidele adinerigenolului cu D-diginoza şi D-digitaloza sunt inactive.
Din Nerii folium s-au mai izolat saponine triterpenice (acid oleanderolic, kanerodionă), dar şi lectine hemolizante.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Frunzele sunt cunoscute pentru proprietăţile cardiotonice, antibacteriene, anticanceroase, antiagregant plachetare şi deprimante ale sistemului nervos central.
Oleandrozida are proprietăţi farmacologice asemănătoare heterozidelor digitalice, dar este un cardiotonic mai slab decât acestea din urmă; în schimb, are un pronunţat efect diuretic. Mecanismul de acţiune este cel cunoscut pentru digitaloide.
La administrare orală, absorbţia heterozidelor cardiotonice din Nerii folium este de 86%. Se fixează de proteinele plasmatice în proporţie de 50%. Au un timp de înjumătăţire de 100-130 de ore şi o rată zilnică de eliminare de 40%, eliminându-se preponderent pe cale biliară. Induc un efect cardiotonic de scurtă durată (2,65 de zile).
Unele cercetări au evidenţiat, pentru o parte dintre heterozidele cardiotonice din frunzele de oleandru, proprietăţi sedative (studii in vivo) şi antibacteriene faţă de microorganisme grampozitive şi gramnegative (studii in vitro).
Mod de utilizare
Pentru Oleandri folium pulvis normatus, Farmacopeea europeană prevede un conţinut de 2% glicozide cardiotonice totale, constituite în principal din oleandrozidă, oleazidă, odorozidă, o activitate biologică de 0,5% exprimată în oleandrozidă şi un echivalent de activitate de 4,16-6 mg oleandrozidă/g de pulbere normată.
Chiar dacă Oleandri folium pulvis normatus îşi are monografia în Farmacopeea europeană, astăzi aceasta este puţin utilizată, existând alte produse mai sigure şi mai bine tolerate.
Extracte din Nerii folium intră în componenţa unor preparate de asociere (Miroton®).
Siguranţă în administrare
Toate organele plantei conţin un latex amar şi toxic datorită conţinutului în glicozide cardiotoxice şi în lectine. La supradozare, preparatele din Nerii folium determină apariţia unor efecte neurotoxice.
Alte utilizări
Frunzele pulverizante se mai folosesc ca paraziticid şi raticid, acţiune ce revine mai ales saponozidelor.
Provenienţă: Nerium oleander L.
Furnizează produsul: Nerii folium