Utilizări tradiționale
În medicina tradițională europeană, decoctul de obligeană se folosea în tratamentul unor afecțiuni gastrice, dar și al răcelii și răgușelii, în acest din urmă caz, sub forma extractului hidroalcoolic pentru gargară. De asemenea, tinctura de obligeană se asocia preparatelor care combăteau căderea părului.
Datorită mirosului aromatic, plăcut și ușor amar, se folosea și ca apetisant.
Pulberea din rizomi de obligeană este folosită și astăzi în patiserie ca aromatizant și în prepararea unor băuturi alcoolice care se beau ca aperitiv. Bucățele uscate de rizomi se introduceau în trecut de gospodine în orez, făină de grâu sau mălai pentru a preveni apariția unor insecte (repelent).
Mod de utilizare
Bucăți mici de rizom se pot mesteca în scopul renunțării la fumat, prin efectul tonic la nivelul mucoasei bucale, rezultatul fiind destul de bun, conducând totodată și la o ușoară hipersecreție salivară. Pentru aceleași efecte, rizomul se dă copiilor mici să îl mestece în perioada apariției dentiției.
Datorită principiilor aromatice, rizomii de obligeană își găsesc utilizări multiple în aplicații locale.
Extern, sub formă de frecții, se utilizează în gută și reumatism pentru acțiunea slab revulsivă.
Aplicate prin masare în complexul simptomatic varicos, în oboseala picioarelor, în stări gripale, Oleum Calami și Spiritus Calami dezvoltă o acțiune reconfortantă și de reîmprospătare. Băile de obligeană au un efect tonifiant general, mai ales în convalescență, anemie, afecțiuni metabolice, diabet. Deoarece posedă efecte stimulante, băile de obligeană nu se administrează seara.
Acest produs vegetal intră în compoziția preparatului românesc Ulcerotrat®, dar în cantitate mică; actualmente este inclus într-o serie de asocieri de produse vegetale, cele mai multe dintre ele adresându-se simptomatologiei gastrointestinale sau având efect colagog: ceai tonic aperitiv, Carvomin®, Gastrol®.
Pentru realizarea decoctului, 1-1,5 g produs vegetal bine mărunțit sau pulverizat se aduc în apă călduță (250 ml) și se fierb câteva minute; după minimum 5 minute de repaus, ceaiul se strecoară. Pentru acțiunea tonic amară se bea un ceai cu 30 minute înainte de masă.
Sub formă de tinctură 5% în asociere cu ulei de ricin și/sau alte tincturi, Calami rhizoma se utilizează și pentru realizarea unor tratamente împotriva căderii părului, acționând ca activator al circulației la nivelul foliculului pilos, dar și ca astringent și antiseptic la nivelul pielii capului.
Pentru baie generală, se face un decoct (fierbere 15 minute) din 100 g produs vegetal mărunțit la 3l apă. După strecurare, decoctul se toarnă în apa pentru baie, care nu are voie să depășească 38 °C.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Rizomul de obligeană, prelucrat sub formă de infuzie, macerat sau decoct, se utilizează în disfuncții gastrointestinale pentru proprietățile sale tonice, aromatice, carminative, antispastice, diuretice.
Prin puternica sa acțiune de stimulare a secreției și peristaltismului gastric, Calami rhizoma se situează printre cele mai importante amare aromatice, fiind frecvent indicat în atoniile gastrice în asociere cu ghințura, dar și în tratamentul anorexiei și al dispepsiei gastrice anacide.
Datorită proprietăților sale tonic generale și diuretice, se indică în tratamentul gutei, deoarece favorizează eliminarea acidului uric, iar pentru acțiunea sa antiemetică și antispastică, obligeana se indică în grețuri și vărsături, în spasme gastrointestinale, în balonări.
Se folosește în asociere cu alte specii vegetale în tratamentul insomniilor, stărilor depresive, nevrozelor și isteriei.
Extractele din rizomii de obligeană manifestă o acțiune benefică în distonia vegetativă, iar datorită azaronei posedă și proprietăți tranchilizante, asemănătoare clorpromazinei, dând rezultate bune în anorexia nervoasă.
Descriere botanică
Acorus calamus L. din familia Araceae, cunoscută sub denumirile populare de obligeană, trestie mirositoare sau spetează, este o plantă vivace, perenă, cu rizom orizontal, gros, articulat, cu cicatrice triunghiulare, de culoare verde-brună, care poate atinge lungimi de până la 1-1,5 m și grosimea de 1-3 cm, la partea inferioară lăsând să se desprindă rădăcinile așezate pe două rânduri.
Prin uscare, rizomul își schimbă culoarea în galben-brun și dezvoltă un miros aromat, plăcut, condimentat, de mandarine. Tulpina scapiformă este foliacee, în trei muchii. Frunzele bazale sunt lanceolate, sesile, ondulate pe margini, pe fiecare față cu o nervură proeminentă.
Frunzele liniare pornesc din capătul rizomului și de pe suprafața sa, din tulpina aeriană dezvoltându-se oblic un spadice alcătuit din sute de flori mici, verzui sau galbene, cu un înveliș format din șase piese. Fructul este o bacă roșiatică.
Specia este originară din sud-estul Asiei, fiind răspândită din Japonia și India până în zonele estice ale Rusiei, de unde a fost adusă în Europa. La noi în țară crește spontan pe marginea apelor curgătoare, prin bălți și mlaștini, prin șanțuri umede, fiind naturalizată și în zona inundabilă a Dunării. Specia este cultivată pe scară largă în țările europene și în Statele Unite ale Americii.
Pe timp de vară, se recoltează toată partea subterană, după care se taie vârful rizomilor cu mugurii vegetativi și se replantează în pământ pentru regenerare. De pe restul rizomului sunt îndepărtate rădăcinile și se usucă la 50 °C. Uneori produsul este decorticat.
Prin distilarea cu vapori de apă a rizomilor proaspeți sau uscați se obține Calami aetheroleum ; rizomii proaspeți produc 0,5-0,8% ulei volatil. Uleiul obținut este un lichid galben până la galben-brun, cu miros aromatic, camforat și gust amar arzător.
Compoziție chimică
Rizomii de obligeană recoltați din culturi conțin ulei volatil care, în general, atinge valori de 1,5-3,5%.
Rizomii de origine japoneză produc până la 5% ulei volatil, iar cei de origine indiană 2,8-8% ; în literatură însă este citată și o probă de origine est-europeană cu un conținut de 9,3% ulei volatil.
Rizomii mai conțin taninuri, amidon, rezine.
Conținutul în ulei volatil al produsului vegetal, precum și proporțiile unora dintre componente depind de poliploidia speciei. Uleiul volatil provenit de la chemotipurile tri- și tetraploide conține drept componentă principală P-azarona, un derivat fenilpropanic suspectat a fi cancerigen.
Chemotipul diploid furnizează ulei volatil practic lipsit de β-azaronă. Din cauza toxicității β-azaronei, farmacopeile prescriu utilizarea în terapeutică doar a uleiurilor volatile sărace (sub 0,5%) în această componentă.
În ceea ce privește răspândirea diverselor chemotipuri de Acorus calamus și conținutul corespunzător în β-azaronă pe care acestea îl conțin (când provin din flora spontană), se disting: în Europa, var. calamus L. (triploid), cu 3-13% ; în America, var. americanus Wulff (diploid) cu 0-0,5% ; în Asia de Est, var. angustata Engler (tetraploid) până la 8%. După cum se vede, produsul european, recoltat din flora spontană, conține o cantitate mare de β-azaronă, suspectată a fi cancerigenă.
În uleiul izolat din Calami rhizoma, pe lângă β -azaronă (= cis-izoazaronă) au fost puse în evidență o serie de componente, mai importante fiind: cis-izoeugenol-metileter, eugenol, α– și β-pinen, mircen, limonen, camfen, precum și numeroase sescviterpene ca acidul acoric, calamen, calamenol, calameona, α– și β-elemen, cariofilen, humulen, guaien, selinen, calamendiol, β-farnesen, β-bisabolen, acalamona, izoacalamona.
Principiile amare din rizomul de obligeană sunt reprezentate de acoronă, acorenonă, care ajung până la concentrații de 10% în uleiul volatil, dar și de derivați de tip germacran, cum ar fi acoragermacrona.
În timpul distilării cu vapori de apă, acoragermacrona suferă un proces de degradare, astfel încât, în uleiul volatil de obligeană obținut, aceasta se va regăsi sub forma shiobunonelor de tip eleman corespunzătoare și a căror concentrație atinge valori între 10 și 30%.
Datorită cerințelor actuale cu privire la conținutul scăzut în β-azaronă al produsului vegetal și al uleiului volatil, s-au făcut cercetări pentru obținerea unor varietăți de cultură care să corespundă prescripțiilor. Și la noi în țară a fost obținută o varietate de cultură de Acorus calamus, aclimatizată la condițiile din Delta Dunării, și care are un conținut redus (sub 1 %) de β-azaronă.
Siguranță în administrare
În ultima vreme se recomandă să se cultive numai rase diploide ale acestei specii deoarece în rasele cromozomiale 3n și 4n apare cis-izoazarona (= β-azarona) în cantități mari (10-95% din uleiul volatil); la șobolani aceasta dezvoltă o serie de metaboliți cu potențial cancerigen și mutagen.
Totuși, între timp s-au obținut varietăți de cultură de obligeană europeană în care β-azarona apare în cantități foarte mici.
Cu toate că la om metabolitul corespunzător cancerigen nu a fost pus în evidență, specialiștii recomandă administrarea cu prudență și pentru perioade scurte (nu mai mult de 6 săptămâni) a preparatelor de uz intern care conțin extracte de obligeană.
Alte utilizări
Frunzele pot fi utilizate ca aromatizant al încăperilor, iar rizomii drept condiment.
Uleiul volatil este larg folosit în parfumerie și ca insecticid ușor, pe când rizomii se folosesc în industria băuturilor aperitive, pentru aromatizare.
Proveniență: Acorus calamus L.
Furnizează produsele: Calami rhizoma, Calami aetheroleum