Utilizări tradiționale
În Ayurveda se folosea practic orice parte a arborelui marbusier din timpuri imemoriale, după care au fost preluate de medicina Unani, mai recent fructele găsindu-și locul în homeopatie.
Frunzele, fructele, scoarța sau uleiul au fost folosite în leprozerii, iar uleiul din semințe se folosea ca atare împotriva păduchilor sau în asociere cu alte uleiuri vegetale, furniza tonice pentru păr, balsamuri și șampoane antimătreață.
De asemenea, se administrau în helmintiaze intestinale, afecțiuni respiratorii, reumatism, în tuberculoză și în ulcerațiile dermice care apăreau la bolnavii de lues cronic.
În medicina tradițională a popoarelor asiatice, diferitele părți și extractele de neem se utilizează pentru efectul antitripanosomal, anti-Plasmodium, antibacterian, antiviral, larvicid, fungicid, spermicid, moluscicid, antihelmintic, nematicid, insecticid, repelent, contraceptiv, antiimplant, imunomodulator, antidiabetic și antiulceros.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Deoarece au fost izolate numeroase substanțe, pentru multe dintre ele s-au întreprins studii în vederea conturării activității biologice.
De departe, nimbidina, principiul amar extras din uleiul semințelor de neem, a dovedit spectrul de acțiune cel mai larg. A fost demonstrat efectul antiinflamator, antiaritmic, antipiretic, liipoglicemiant, antiulceros, spermicid, antifungic, antibacterian și diuretic, acțiunea antiinflamatoare fiind prezentă și pentru sarea de sodiu.
Nimbolida și mahmudina din uleiul semințelor, precum și margolona și derivații e; sunt antibacteriene, gedunina (din uleiul din semințe) și tri-, respectiv tertrasulfizii ciclici din frunze dezvoltă o acțiune antifungică.
Nimbolida, gedunina și azadirachtina din semințe au efect antimalaric, iar nimbina este spermicidă. Acestora Ii se adaugă acțiunea antiinflamatoare a acidului galic, a catehinelor și polizaharidelor GIIA și GIIIA, a taninurilor și peptidoglicanului NBII imunomodulatoare, separate toate din scoarță; pentru polizaharidele GIA și GIB s-a pus în evidență o acțiune antitumorală.
Cercetări actuale efectuate pe extracte cloroformice realizate din scoarță, administrate unor șobolani după îndepărtarea solventului, au demonstrat în testul edemului labei indus cu carrageenan un efect antiinflamator, antipiretic și analgezic cuantificabil.
Uleiul de neem și extractul metanolic uscat din frunze sunt antipiretice și analgezice, analgezia fiind mediată de receptorii opioizi.
Investigarea activității imunostimulatoare, hipoglicemiantă, antiulceroasă, antifertilitară, antimalarică, antibacteriană, antifungică, antivirală, anticarcinogenă, hepatoprotectoare, antioxidantă și de deprimare a SNC s-a realizat pe parcursul a numeroase experimente farmacologice in vitro și in vivo.
În plus, pentru un extract uscat obținut din frunze, prelucrat apoi într-o loțiune, s-a efectuat un studiu clinic pentru tratarea unor eczeme care au putut fi vindecate după 3-4 zile de aplicare locală; o pastă cu extract de neem și turmeric aplicată la 814 pacienți cu scabie a condus după 3-15 zile de tratament la rezultate pozitive în 97% dintre cazuri.
Studii clinice nesemnificative ca model și întindere au fost întreprinse pentru ilustrarea acțiunii spermicide și antimalarice, dar rezultatele nu pot fi considerate concludente.
Descriere botanică
Azadirachta indica A. Juss (sin. Melia azadirachta L., Antaleia azadirachta [L.] Adelb.), din familia Meliaceae, este un arbore sempervirescent care crește foarte repede și poate atinge înălțimi de 15-20 m, în condiții favorabile putând să ajungă la 35-40 m.
Are o coroană densă, rotundă, cu diametrul de 15-20 m, ceea ce conferă speciei rezistență la secetă.
Frunzele sunt penat-compuse, alterne, scurt pețiolate, cu marginea dințată, lungi de 20-40 cm, de culoare verde-închis. La axila frunzelor sunt dispuse florile albe sau mov în panicule cu un diametru de până la 25 cm, ramificate frecvent pe trei nivele, cuprinzând între 150 și 250 de flori.
După fecundare se transformă în drupe ovale, de culoare galbenă. Fructele prezintă o suprafață netedă la exterior, iar forma lor variază între oval alungit până la aproape rotund.
Exocarpul este subțire, mezocarpul este alb-gălbui, foarte fibros; endocarpul este de culoare albă și adăpostește 1-3 semințe alungite, de culoare maro.
Specia, originară din zonele tropicale și subtropicale din India, Bangladesh, Malaysia, Pakistan și China, este deseori cultivată și în scop ornamental în vestul Africii, Australia, Spania și sudul Franței.
Datorită posibilității de utilizare în multiple sectoare (ecologie, medicină, agricultură), dar și unor cerințe climatice deosebite (precipitații anuale de 400-800 mm, sezon secetos prelungit, terenuri aride, sărace în nutrienți), specia a fost importată în 1928 în Nigeria pentru controlul deșertificării, dar între timp a devenit comună și în Ghana, Togo, Ciad, Camerun, Etiopia, Sudan) Somalia, Kenya, Tanzania, Republica Madagascar, Burkina Faso și Coasta de Fildeș.
Fructele se utilizează astăzi pentru obținerea unor preparate care țin de sfera suplimentelor alimentare, iar scoarța de Melia azadirachta se folosește în medicina tradițională din zonă.
Compoziție chimică
Fructele, presate la rece, furnizează 25-45% ulei gras, din care în 1942 s-a extras primul principiu amar, nimbina. Astăzi, numărul compușilor izolați din diversele organe ale plantei depășește 140.
Substanțele identificate aparțin la două categorii structurale mari: compuși izoprenoidici și derivați nonizoprenoidici.
La rândul lor, izoprenoidele includ diterpenoide și triterpenoide din grupul protomeliacinelor, limonoidelor, azadironelor, geduninelor, vilasiminelor și a C-secomeliacinelor, printre care nimbina, salanina și azadirachtina.
Nonizoprenoidele includ aminoacizi și proteine, precum și polizaharide, compuși sulfurați, flavonoide și glicozidele lor, dihidrocalcona, cumarina, taninuri și compuși alifatici.
În tegumentul fructelor au fost puse în evidență o serie de insecticide care aparțin și ele structural substanțelor aromatice de tip monoterpene, seseviterpene și benzopiranoide.
Siguranță în administrare
La adulți, utilizarea de neem pe termen scurt nu determină apariția unor reacții adverse, însă administrarea pe termen lung poate afecta rinichii sau ficatul. La copiii mici, uleiul de neem este toxic și poate duce la deces.
Extractele din fructe de neem administrate pe o perioadă mai lungă pot provoca de asemenea avorturi spontane și infertilitate.
Aceste efecte sunt puse pe seama prezenței alcaloizilor și a citotoxicității unor compuși.
De altfel, acțiunea spermicidă, antifungică și antibacteriană este conferită tocmai de aceleași componente citotoxice.
Proveniență: Azadirachta indica A. Juss
Furnizează produsul: fructe de neem