Utilizări tradiţionale
Nalba mare este folosită în medicina tradiţională europeană încă din Antichitate. Hippocrate recomanda decoctul din rădăcini drept remediu cicatrizant, iar Dioscoride îl indica în diaree, litiază sau în înţepăturile de albine.
În Franţa, infuziile din florile şi frunzele de nalbă mare se utilizau intern ca emolient şi extern drept antiseptic. În Italia, decoctul din rădăcinile uscate se administra în tratamentul constipaţiei, dar şi în catarul bronşic sau în gastrite.
Medicii arabi foloseau cataplasme cu frunze în terapia inflamaţiilor cutanate, în medicina ayurvedică, infuzia din flori se recomanda ca expectorant, iar amestecul de rădăcini şi piper negru prelucrat sub formă de decoct se utiliza în astm.
Mod de utilizare
În tratamentul simptomatic al iritării bucale/faringiene şi al tusei uscate asociate se recomandă următorul dozaj: adulţi şi copii mai mari de 12 ani: 0,5-3 g rădăcini de nalbă mare de câteva ori pe zi, până la o doză maximă de 15 g/zi (doza maximă în cazul frunzelor este de 5g/zi); copii de 6-12 ani: 0,5-1,5 g de 3 ori pe zi; copii 3-6 ani: 0,5-1 g de 3 ori pe zi.
În tratamentul tulburărilor gastrice minore, se administrează la adulţi şi copiii mai mari de 12 ani: 3-5 g produs vegetal de 3 ori pe zi.
Deoarece polizaharidele sunt principalii contributori la efectul terapeutic al preparatelor de nalbă mare, este importantă prelucrarea produsului vegetal astfel încât să se asigure extracţia acestor componente în preparatul final.
Ţinând cont de natura lor polimerică, o extracţie optimă presupune un timp prelungit de contact al produsului vegetal cu apa (cel puţin o oră), astfel încât este recomandabilă obţinerea extractelor apoase prin macerare.
Este preferabilă realizarea macerării la temperaturi care să nu depăşească 40 °C, pe de o parte, pentru a evita degradarea polizaharidelor (sensibile la temperaturi ridicate), iar pe de altă parte, pentru a nu permite extracţia amidonului în cazul rădăcinilor.
La obţinerea preparatelor de tip macerat, 0,5-3 g produs vegetal se introduce în 150 mL apă şi se lasă în contact 60 de minute agitând din când în când. După filtrare, soluţia apoasă se încălzeşte uşor înainte de administrare. Maceratul se prepară înainte de fiecare administrare. Timpul de macerare poate varia, ajungând şi la 2-3 ore, cu sau fără agitare.
Copiilor mici li se dau să mestece rădăcini de nalbă mare pentru a favoriza apariţia dentiţiei, când se leagă cu o panglică la gâtul copilului (pentru a nu o înghiţi).
Un extract din rădăcini proaspete de Althaeae este condiţionat într-o asociere cu alte şase extracte vegetale sub forma medicamentului homeopat Imunpret N care se adresează profilaxiei şi tratamentului infecţiilor respiratorii recidivante, studiile clinice dovedindu-i eficienţa şi în cazul copiilor peste vârsta de 3 ani.
De asemenea, pe teritoriul SUA, unde planta a fost naturalizată, extractele apoase din rădăcini de nalbă mare se foloseau în tuse şi dureri de gât, iar infuziile din frunze în tratamentul cistitelor.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Extractele apoase şi polizaharidele din cele două produse vegetale au acţiune emolientă, antiiritativă şi antitusivă.
Un studiu efectuat pe un model experimental de tuse indusă prin stimularea mecanică a mucoasei laringofaringiene şi traheobronşice la animale a evidenţiat pentru extractul şi fracţiunea polizaharidică din rădăcina de nalbă mare un efect antitusiv superior medicamentelor antitusive nonopioide (prenoxdiazina, dropropizina). Atât extractul, cât şi mucilagul izolat, administrate per os în doze de 50-100 mg/kg corp, reduc intensitatea tusei şi numărul de accese.
Acţiunea antitusivă este determinată de proprietăţile bioadezive ale polizaharidelor la nivelul mucoaselor, cu un efect protector faţă de iritaţia locală, preparatele din nalbă mare fiind eficiente în tuşea uscată determinată de iritaţia mucoasei faringiene şi a celei bucale.
Acţiunea favorabilă în tuse se poate explica şi prin creşterea producţiei de mucus datorită modificării volumului secreţiei bronşice printr-un reflex vago-vagal similar celui indus de saponozide. Diminuarea reflexului de tuse are loc şi prin reducerea activităţii tenninaţiilor nervoase din rinofaringe.
Proprietăţile bioadezive ale polizaharidelor din nalbă mare contribuie la efectele anti-iritante, protectoare la nivelul mucoaselor şi ţesutului epitelial.
Practic, preparatele de nalbă mare funcţionează ca stimulatori eficienţi ai fiziologiei celulelor epiteliale în sensul unei mai bune regenerări tisulare, intensificând efectul de barieră al ţesutului conjunctiv.
S-a constatat că extractul apos în care predomină N-fenil-propenoil-L-aminoacizii are o acţiune de stimulare a activităţii keratinocitelor, la care se asociază şi glicinbetaina. Substanţele macromoleculare, la care se adaugă prolina, arginina şi asparagina, au un efect protector faţă de proteinele sistemelor membranare în condiţii de stres. În teste in vitro s-a constatat că extractele de acest tip stimulează atât proliferarea keratinocitelor, cât şi a fibroblastelor.
Efectul protector la nivelul mucoasei gastrointestinale este folosit în tratamentul simptomatic al tulburărilor gastrice minore. Se consideră că substanţele de tip polizaharidic şi aminoacizii formează un biofilm la suprafaţa mucoasei gastrice. De asemenea, preparatele din nalbă mare pot fi utilizate şi în tratamentul inflamaţiilor cutanate moderate.
Descriere botanică
Althaea officinalis (familia Malvaceae) este o plantă perenă, înaltă de până la 1,5-2 m. Frunzele sunt alterne, lung peţiolate, cu limbul oval-cordiform şi palmat-lobat, având lobul terminal mai dezvoltat.
Marginile sunt inegal dinţate, iar ambele feţe sunt tomentoase. Florile de culoare albă sau rozee sunt dispuse în raceme axilare ce prezintă 5 petale libere. Fructul este o polinuculă.
Produsele oficinale sunt reprezentate de rădăcinile (Althaeae radix) şi frunzele (Althaeae folium) de nalbă.
Cei mai importanţi furnizori ai produselor vegetale sunt Belgia, Bulgaria, Ungaria, fosta Iugoslavie şi fosta Uniune Sovietică.
Compoziţie chimică
Rădăcinile de nalbă mare conţin în principal mucilag (5-11,6%), constituit dintr-un amestec de polizaharide, în special arabinanogalactani, arabani, arabinani, glucani ramnogalacturonani.
Alte componente din rădăcini sunt: pectine (11 %), amidon (25-35% flavonoide (hipoletin-8-glucozida, izocvercitrina, kemferol-3-glucozida, kemferolul, cvercetolul, naringenina), acizi fenolici (acid cafeic, p-cumaric, ferulic, salicilic, siringic, vanilie), fitosteroli, aminoacizi, asparagină (2%), cumarine, oze libere.
Frunzele de nalbă mare conţin mucilag (6-9%) compus din arabinogalactani galacturonoramnani, flavonoide (8-hidroxiluteolina-8p-genţiobiozida), acizi fenolici, tanini şi ulei volatil.
Siguranţă în administrare
Deşi este un produs sigur, totuşi nu se recomandă în sarcină, alăptare sau la copiii mai mici de 3 ani. Excluderea utilizării la copiii mai mici de 3 ani se bazează pe circumstanţele clinice referitoare la acest grup de vârstă, şi nu unor îngrijorări legate de siguranţa substanţelor active din nalba mare.
Mucilagul din nalbă mare poate întârzia absorbţia medicamentelor administrate concomitent. Pentru a evita acest fenomen se recomandă ca eventuala medicaţie asociată să se administreze cu o oră înainte sau după aportul preparatelor din nalbă mare.
Alte utilizări:
În medicina veterinară, cataplasmele cu flori şi frunze proaspete se aplică pe mameloanele inflamate la oi şi la capre.
Provenienţă: Althaea officinalis L.
Furnizează produsele: Althaeae radix, Althaeae folium