Utilizări tradiţionale
În Antichitate, grecii şi romanii foloseau planta pentru proprietăţile sale emoliente şi laxative. De asemenea, în medicina tradiţională europeană, diferite preparate din florile şi frunzele de nalbă (infuzii, cataplasme, gargarisme, băi medicinale, unguente) se indicau în tuse, dureri în gât, stări de răceală, inflamaţii cutanate, hemoroizi, reumatism, arsuri.
Florile de nalbă de pădure şi-au câştigat în secolul al XVlII-lea un loc important în terapeutică, odată cu apariţia aşa-numitului oţet aromatic (de uz farmaceutic, Acetum aromaticum).
În cursul unei epidemii de ciumă, la Paris casele celor decedaţi au fost prădate de hoţi; după încetarea epidemiei, autorităţile şi-au pus problema supravieţuirii hoţilor în condiţiile în care zilnic se expuneau infecţiei.
După prinderea acestora, ei şi-au negociat o pedeapsă mai blândă în schimbul cedării reţetei pentru oţetul aromatic cu care se frecau pe corp zilnic, ţinând boala la distanţă.
În consecinţă, oţetul aromatic a fost utilizat ca antipiretic mai ales sub forma frecţiilor în bolile însoţite de febră atât la copii, cât şi la adulţi.
În farmacie se făceau în secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX bomboane cu extract de nalbă, indicate în tuse, răceli şi dureri de gât.
Planta era cunoscută şi pentru proprietăţile sale culinare. Frunzele tinere se consumau proaspete în salate, iar tulpinile şi frunzele mature se adăugau ca legume în supe.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Prin conţinutul mucilag, frunzele şi florile de nalbă de pădure au proprietăţi emoliente, expectorante, fiind indicate în tratamentul inflamaţiilor căilor respiratorii superioare, în inflamaţii ale mucoasei bucale sau ale tractului gastrointestinal (gastroenterite, gastrite hiperacide).
La administrarea per os a extractelor apoase (infuzie, decoct, macerat), substanţele mucilaginoase acoperă mucoasa gastrică inflamată cu un film protector, ca un pansament, reducând posibilitatea de eroziune a peretelui stomacal.
În plus, aceiaşi polimeri reduc aciditatea sucului gastric şi fixează totodată produşii de degradare digestivă care ar putea acţiona iritant la nivelul stomacului. Este posibil ca la acţiunea antiinfla- matoare şi gastroprotectoare să contribuie, pe lângă mucilagii, şi derivaţii tlavonoidici, precum hipoletin-8-glucuronida.
La şobolani cu ulcer indus experimental, administrarea timp de o lună a unui extract apos din frunzele de Malva sylvestris (500 mg/kg) a determinat o activitate protectoare similară cimetidinei.
Pe modele animale, aplicarea topică a unor extracte de Malva sylvestris a demonstrai efecte analgezice, antiinflamatoare. Acţiunea este determinată cel puţin parţial prin inhibarea cilokinei proinflamatorii IL-1B şi blocarea acumularii leucocitelor.
De asemenea, Malva sylvestris este capabilă să influenţeze şi alte citokine (IL-12, IL-4), sugerând mecanisme de activare a macrofagelor şi favorizare a răspunsului imun.
În iritaţiile cutanate, extractele apoase funcţionează:
- antiinflamator;
- emolient şi menţin integritatea structurală a pielii;
- prin creşterea elasticităţii;
- ca antioxidante (prin antociani), întârziind procesele de îmbătrânire cutanată.
Singure sau asociate cu alte extracte cu acţiune cosmetică se întâlnesc în numeroase produse topice hidratante şi antiaging.
De asemenea, fitopreparatele din Malva sylvestris sub formă de soluţii şi loţiuni se folosesc pentru prevenirea alopeciei şi în alte probleme capilare.
Antocianii sunt cei care determină coloraţia violetă-albastră a florilor, dar au şi proprietăţi antioxidante.
Mod de utilizare
Produsele vegetale sunt componente frecvente ale speciilor pectorale.
Infuzia de flori de nalbă se prepară prin tratarea a 1,5-2 g de produs vegetal mărunţit cu 200 mL de apă rece şi încălzire pentru scurt timp sau se aduce apa fiartă peste produsul vegetal, se lasă 10 minute în repaus în vas acoperit, după care se filtrează.
Ea se poate folosi şi extern, ca gargară în afecţiuni ale cavităţii bucale şi cataplasme în furunculoză.
Descriere botanică
Nalba de pădure, Malva sylvestris L., din familia Malvaceae, este o plantă ierboasă, bianuală sau perenă care prezintă o tulpină dreaptă şi înaltă de până la 1 m.
Frunzele lung peţiolate sunt alterne, palmat-lobate, cu 5-7 lobi care au baza rotundă sau cordiformă şi marginea inegal dinţată. Cele două feţe ale limbului sunt pubescente.
Florile sunt pe tipul malvaceelor, cu un receptacul puţin convex, acoperit de un calicul format din 3 bractei. Caliciul este dublu, având 5 sepale pubescente, unite; corola prezintă 5 petale libere, emarginate la partea superioară, mai lungi decât piesele caliciului.
Staminele sunt numeroase, stigmatele fiind concrescute sub formă de coloană. În stare proaspătă, florile au o culoare roz-violacee, cu vinişoare violete sau violet-închis (cu reflexe albastre la subspecia mauritiana, care este nalba de pădure adusă în cultură).
Fructul este o capsulă disciformă care se deschide în 9-11 mericarpe glabre.
Produsele vegetale de uz terapeutic sunt reprezentate de frunze, Malvae folium, şi flori, Malvae flos. Acestea se pot recolta de la Malva sylvestris L. sau de la specia adusă în cultură Malva sylvestris ssp. mauritiana (L.) Asch. et Graebn. sin. Malva glabra Desv.
Planta este originară din Europa, Africa de Nord şi Asia.
Compoziţie chimică
Produsele vegetale conţin mucilag (6-7,2% în frunze şi 3,8-7,3% în flori), flavonoide (210,81 mg/100 g frunze; 46,55 mg/100 g flori), cumarine (scopoletină, 5,7-dimetoxi-cumarina), un derivat naftochinonic (malvona), acizi fenolici, acid ferulic, derivaţi ai acidului cinamic şi hidroxi-benzoic), mici cantităţi de taninuri, carotenoide, tocoferoli (106,51 mg/100 g frunze; 17,37 mg/100 g flori), acizi graşi (caproic, caprilic, capric, lauric, oleic, linoleic, lignoceric, tricosanoic), vitamina C (1,1 mg/g flori), fitosteroli (campesterol, stigmasterol, y-sitosterol).
În compoziţia mucilagului au fost identificaţi următorii compuşi: acid glucuronic, acid galacturonic, ramnoza, galactoza, fructoza, glucoza, trehaloza, acid uronic, arabinoza, manoza, fucoza, 2″-0-α-(4-0-metil-a-D-glucuronozil)-xilotrioza.
Flavonoidele sunt reprezentate de gosipetin 3-sulfat-8-O-β-D-glucozida (gosipină), hipoletin-3’-sulfat, hipoletin 8-O-β-D-glucopiranozida, izoscutelarin-8-O-β-D-glucurono-piranozida, apigenol, cvercetol şi kemferol.
Florile mai conţin aproximativ 7% antociani (malvidol-3,5-diglucozidă, delfinidol şi alte malvidol-3-glucozide) şi un ulei volatil (sub 0,1%) ai cărui componenţi principali aromatici sunt b-damascenona, fenilacetaldehida, b-ocimen.
Siguranţă în administrare
Prin structura sa, mucilagul din frunze şi flori poate interacţiona cu alte medicamente administrate concomitent, printr-o absorbţie întârziată. Pentru a evita acest fenomen, se recomandă ca eventuala medicaţie asociată să se administreze la o oră înainte sau după aportul preparatelor din nalbă de pădure.
Alte utilizări
Florile se pot utiliza pentru colorarea vinurilor, siropurilor sau se adaugă unor ceaiuri medicinale în vederea îmbunătăiirii aspectului lor estetic.
La animale, extractele apoase din frunze şi/sau flori se folosesc ca laxative, în afecţiuni respiratorii, tulburări inflamatorii intestinale. Sub formă de cataplasme sau comprese, frunzele se aplică în cazul mastitelor la bovine.
Provenienţă: Malva sylvestris L.
Furnizează produsele: Malvaefoliurn, Malvaeflos