Muștar – Sinapis sp.

Utilizări tradiționale

În medicina tradițională, semințele de muștar negru și mai puțin cele de muștar alb se puneau sub formă de cataplasmă pe ceafă sau pe urechi ca analgezic, iar pisat mărunțel și prelucrat cu lapte dulce, pentru obținerea unei paste, se folosea contra orbalțului (erizipel). Rădăcina, fiartă cu vin, se lua dimineața și seara ca antidiareic.

În unele zone din România, din părțile aeriene ale plantei se făceau decocturi care se adăugau în băile generale sau parțiale în scopul tratării reumatismului sau a răcelii. Cataplasmele și băile pentru crizele de reumatism se făceau preferențial cu semințe de Brassica nigra, datorită eficienței terapeutice (analgezie) mai mari.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Aplicat extern, sub formă de cataplasme cu făină de muștar, alilsenevolul din compoziția acestuia determină o reacție iritativă; produce vasodilatație și activează circulația locală cu apariția senzației de căldură la locul de aplicare.

Din acest motiv, produsul vegetal are proprietăți rubefiante și revulsive. Sub formă de cataplasme, făina de muștar (Farina Sinapis) se prescrie în bronșită acută, bronhopneumonie și pleurezie. Sub formă de băi, semințele de muștar negru reprezintă un antireumatic eficient.

Mod de utilizare

Pentru cataplasme se folosesc semințe de muștar pulverizate, care se prelucrează astfel: se umectează 100 g făină de muștar cu apă caldă (40 °C); apa fierbinte (60 °C) inactivează mirozinaza.

În momentul în care încep să se degaje vapori iritanți, coca se introduce într-un săculeț de pânză care se aplică pe regiunea afectată (torace).

Când apare senzația de arsură (după aproximativ 10 minute la adulți și 3-5 minute la copii), cataplasma se îndepărtează și zona pe care a fost aplicată se spală cu apă călduță și se acoperă cu un prosop.

Se mai pot folosi așa-numitele Charta sinapisata, bucăți de pânză pe care făina de muștar a fost fixată cu ajutorul unor soluții adezive. Înainte de aplicare se umectează cu apă caldă.

Pentru băile antireumatice se folosesc 1 kg semințe pentru adulți și 200 g semințe pentru copii (Ia o cadă cu apă).

În tratamentul afecțiunilor reumatice se mai folosește esența de muștar (Sinapis aetheroleum) sub forma soluției alcoolice 2%.

La monografia Sinapis nigrae semen, Farmacopeea română (ediția a X-a) prevede ca pulberea să se preparare la nevoie. Prin pulverizarea produsului vegetal, în prezența umidității din atmosferă, din sinigrozidă se formează alilsenevolul – principiul farmacologic activ, care este volatil.

Prin păstrarea semințelor sub formă de pulbere (în pungi de hârtie), conținutul acestora în alilsenevol scade în timp și, ca urmare, activitatea farmacologică se diminuează sau chiar dispare. În plus, uleiul gras se imprimă în hârtia de ambalaj și, sub acțiunea oxigenului din aer, râncezește, conferind produsului un miros dezagreabil, caracteristic.

Semințele de muștar alb (Erucae semen, Sinapis albae semen) au proprietăți stomahice și hipocolesteroleminate. Se administrează în anorexie și ca adjuvant în boli de nutriție (obezitate).

Ca hipocolesterolemiant se recomandă administrarea zilnică a unei lingurițe de semințe întregi, dimineața, pe stomacul gol.

Descriere botanică

Speciile Brassica nigra (L.) WD Koch (sin. Sinapis nigra L.) și Sinapis alba L., cunoscute sub denumirea de muștar negru și, respectiv, muștar alb, fac parte din familia Brassicaecae, fiind plante erbacee anuale cu rădăcină pivotantă și tulpină ramificată.

La Brassica nigra planta poate ajunge până la 150 cm, tulpina fiind cilindrică, extins ramificată, pubescentă. Frunzele de la partea inferioară a tulpinii sunt pețiolate și penat-lobate; cele de la partea superioară sunt întregi, alungite. Florile galbene, pe tipul 4, sunt grupate în inflorescențe racemoase. Fructul este o siliculă cu 12-14 semințe.

Semințele sunt mici și sferice. Pe suprafața reticulată hilul este vizibil sub forma unei pete albicioase. Diametrul semințelor nu depășește 2 mm. Dacă sunt umectate cu apă, semințele se acoperă cu un strat subțire de mucilag.

Semințele au o culoare brună-roșcată și un gust mucilaginos, amărui, apoi arzător, înțepător. Întregi sunt lipsite de miros, dar după zdrobire dezvoltă la umectare cu apă un miros caracteristic de muștar.

Specia Sinapis alba seamănă foarte bine cu muștarul negru, cu diferența că fructul conține în interior 3-6 semințe cu un diametru de cca 3.5 mm, de culoare alb-gălbuie până la cenușiu-gălbuie, pe suprafața lor observându-se niște punctuații fine sau îngroșări neregulate. Fructele de muștar alb zdrobite și umectate cu apă nu dezvoltă miros, dar au un gust caracteristic.

Semințele ambelor specii de Sinapis sunt considerate a fi medicinale, muștarul negru fiind mai apreciat. În schimb, semințele de muștar alb sunt preferate mai ales datorită aromei în alimentație, dar și cele provenite de la Brassica nigra sunt folosite la prepararea muștarurilor iuți.

Produsele utilizate medicamentos sunt reprezentate de semințele celor două specii Sinapis nigrae semen (sin. Semen Sinapis viridis, Semen Sinapeos) și Sinapis albae semen (sin. Erucae semen), precum și uleiul volatil de muștar negru, Sinapis nigrae aetheroleum.

Sinapis aetheroleum se obține prin distilarea cu vapori de apă a semințelor de muștar negru pulverizate, umezite cu apă caldă și lăsate timp de 24 de ore la temperatura de 38-40 C, când are loc transformarea enzimatică a sinigrozidei în alil-senevol; este un lichid limpede, mobil, incolor sau galben-deschis, cu miros înțepător-iritant, lacrimogen, și gust puternic iute, caracteristic.

Ambele specii sunt de origine mediteraneeană, fiind astăzi cultivate pe scară largă în zonele temperate. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt România, țările fostei Uniuni Sovietice, Turcia, China, India și Pakistan.

Compoziție chimică

Semințele de muștar negru conțin glucosinolați cunoscuți și sub denumirea mai veche de tioglicozide. Componenta majoră este sinigrozida (sinigrina), care se găsește în cantități de 1-3%. Sub acțiunea enzimei mirozinază și în prezența apei, ca urmare a fermentării, sinigrozida se transformă în alilsenevol.

Sinigrozida este localizată în vacuole, în timp ce mirozinaza (tioglucozidază) este localizată în spațiul intramembranar al mitocondriilor, reticulului endoplasmatic și dictiozomilor. Prin zdrobirea semințelor, enzima (mirozinaza) vine în contact cu substratul (sinigrozida).

Sub acțiunea mirozinazei, din sinigrozidă se formează alilsenevolul (izotiocianat de alil). Sinigrozida este inodoră, nevolatilă și lipsită de acțiune farmacologică, în timp ce alilsenevolul are un miros înțepător, este volatil (deci antrenabil cu vapori de apă) și farmacologic activ.

Pentru Sinapis nigrae semen, Farmacopeea română (ediția a X-a) prevede un conținut de cel puțin 0,7% ulei volatil sub formă de glicozide exprimate în izotiocianat de alil.

Sinapis nigrae semen mai conține sinapină (până la 1,2%), ulei gras (30%), mucilag 120%), proteine, fitină (până la 2%).

Uleiul gras, cunoscut și sub numele de Oleum Sinapis pingue, este constituit din gliceride ale acizilor grași nesaturați (acizii oleic, linoleic, linolic, erucic).

Sinapina este esterul acidului sinapic cu colina.

Pentru obținerea esenței de muștar (Sinapis aetheroleum), semințele se zdrobesc și se tratează cu apă caldă (38-40 °C); după 24 de ore se supun distilării cu vapori de apă. În timpul celor 24 de ore de macerare prelungită, sub acțiunea mirozinazei, sinigrozida este hidrolizată la alilsenevol antrenabil cu vapori de apă.

În cazul semințelor recoltate de la Sinapis alba, compoziția chimică este foarte asemănătoare cu cea a muștarului negru.

Semințele de muștar alb conțin : tioglicozide, alături de proteine (25%), mucilag, ulei gras (30%), sinapină și fitosteroli.

Dintre tioglicozide, componenta majoră este sinalbozida (sinalbina), care se găsește în cantități de până la 2,5%. În prezența mirozinazei, sinalbozida este hidrolizată la p-hidroxibenzil-senevol (compus inodor, nevolatil).

Siguranță în administrare

La aplicare locală îndelungată, preparatele din Sinapis nigrae semen determină apariția de pustule, ulcerații și necroze.

Totodată, este contraindicată administrarea preparatelor din Sinapis nigrae semen la persoanele care suferă de disfuncții circulatorii grave (varice).

Sinapis aetheroleum este puternic iritant pentru piele și mucoase. Din cauza conținutului de alilseneval, la aplicarea sa pe piele apare o hiperemie imediată, urmată de o durere intensă, senzația fiind echivalentă cu durerea provocată de atingerea cu o bucată de metal încins.

Toate preparatele, indiferent de forma farmaceutică, nu se aplică pe suprafețe mari de piele și se folosesc pe o perioadă redusă, deoarece efectul urmărit este doare unul de hiperemizare.

Dacă se depășește timpul de expunere, pot apărea vezicule dureroase care pot degenera în ulcerații pururlente greu vindecabile.

În caz de inhalație, acțiunea iritantă la nivelul epiteliului bronhopulmonar poate conduce la apariția unei bronșite, bronhopneumonii și chiar a edemului pulmonar. Dacă vine în contact cu mucoasa oculară, deteriorează corneea.

Alte utilizări

Atât semințele de muștar negru, cât și cele de muștar alb se folosesc drept condiment în alimentație.

Proveniență: Sinapis alba L., Brassica nigra (L.) WD Koch

Furnizează produsele: Sinapis albae semen, Sinapis nigrae semen, Sinapis nigrae aetheroleum