Utilizări tradiţionale
Se pare că frunzele speciei Ilex paraguarensis sunt cunoscute şi utilizate de mult timp în zona de provenienţă, frunze de mate fiind găsite în mormintele indigenilor de pe actualul teritoriu al Columbiei, ceea ce denotă cunoaşterea acestora de către populaţiile native.
Se şi comercializau intens, fiind transportate la distanţe mari faţă de locul de producţie. Este o specie care se dezvoltă la umbra altor arbori, mai ales a celor de Araucaria angustifolia, seminţele ambelor plante fiind răspândite de aceeaşi pasăre denumită de nativi „gralha azul” astfel încât au aceeaşi arie de răspândire geografică (în zona delimitată între Parana, Paraguay şi Uruguay).
Frunzele ambelor specii reprezintă pentru brazilieni un simbol important, motiv pentru care sunt redate pe drapelul statului Parana. Seminţele de Ilex au un tegument foarte dur şi doar trecerea prin intestinul păsării le face germinabile.
În secolul al XV-lea, iezuiţii au devenit interesaţi de specie (datorită calităţilor energizante, dar şi pentru dispariţia poftei de mâncare), încercând să o cultive, dar seminţele nu au germinat decât după ce le-a venit ideea să le amestece în furajele unor găini, prin tranzitul intestinal ele devenind germinabile.
Consumul infuziei, ea însăşi cunoscută sub numele de mate sau ceaiul iezuiţilor, este o practică frecventă în ţările Americii de Sud, devenind parte integrantă a modului de viaţă şi civilizaţiei sud-americane. Ceaiul de mate este considerat o băutură de socializare.
În zonele de provenienţă înlocuieşte apa şi este păstrat în calebasse (tărtăcuţe de dovleci în formă de pară) şi se beau din recipient cu ajutorul unui sifon de argint, care evită contaminarea cu microorganisme a băuturii. Iniţial, tărtăcuţele purtau numele de mate, dar utilizarea lor pentru păstrarea infuziei a condus la trecerea denumirii asupra extractului şi a frunzelor.
În Paraguay se prepară un macerat la rece (denumit terere) o infuzie cha sau cocido, iar pentru ceremoniile rituale sau de socializare se prepară chimarrao. Pentru aceasta, pulberea se aduce într-o tărtăcuţă sau un bol, astfel încât să acopere o treime din spaţiu, se apasă pe pereţii vasului şi se adaugă apă fiartă. Ceaiul se soarbe printr-un pai de argint care are în capăt o sită.
Gazda bea prima ceaiul, iar când lichidul s-a terminat, se adaugă altă apă fierbinte şi bolul este dat mai departe următorului.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În mod tradiţional folosit în tratamentul depresiei, durerilor de cap psihogene şi celor asociate cu o stare de oboseală, produsul vegetal are în principal acţiune stimulantă SNC, diuretică, iar în doze mari, emetică.
Datorită proprietăţilor de reducere a apetitului, este indicat ca adjuvant în programele de slăbire corporală.
S-au efectuat şi unele studii clinice care au urmărit pe voluntari sănătoşi:
- reducerea greutăţii;
- acţiunea antioxidantă;
- protecţia faţă de ateroscleroză;
- stimularea colerezei.
Din păcate, numărul probanzilor a fost modest, iar protocolul de studiu nu a fost în concordanţă cu reglementările actuale.
Mod de utilizare
În urmă cu 5 ani s-a realizat timp de 40 de zile un studiu pe probanzi normolipemici şi dislipidemici, cărora li s-au administrat de 3 ori 330 mL ceai de mate. La probanzii normolipemici, LDL-colesterolul a scăzut cu 8,7%, iar la dislipidemici (n = 57) 8,6%, la cei din urmă crescând însă HDL-colesterolul cu 4,4%.
Un al treilea lot (n = 30) ai cărui membri luau de mult timp statine au primit aceeaşi doză de ceai, la sfârşitul celor 40 de zile de tratament constatându-se că LDL-colesterolul scăzuse cu 13,1 %, iar HDL-colesterolul crescuse cu 6,2%. În toate trei grupele valoarea trigliceridelor a rămăs cea iniţială.
Descriere botanică
Ilex paraguariensis St. Hiaire din familia Aquifoliaceace, este un arbust înalt de până la 15 m care creşte spontan sau în culturi în America de Sud (Brazilia, Argentina, Paraguay).
Prezintă frunze lucioase, persistente, obovate şi acuminate, cu gust amar-astringent şi miros aromat. Fructele sunt mici şi de culoare roşie.
Produsul vegetal utilizat sunt frunzele de Ilex paraguarensis, cunoscute sub denumirea de Mate folium, torefiate după recoltare, când se dezvoltă o serie de substanţe aromate care îi dau gustul şi mirosul caracteristice.
Compoziţie chimică
Frunzele de mate conţin alcaloizi purinici precum cafeina (0,9-1,7%), teobromina (0,45-0,9%) şi teofilina (0,05%), alături de acizi cafeoil-chinici (10%), taninuri (4-16%), flavonoide (glicozide ale cvercetolului şi kemferolului, inclusiv rutozida), triterpene (acid ursolic, ilexozida A, metil esterul ilexozidei B), amine (colina, trigonelina), vitamine (B, PP, C), rezine, o glucozidă cianogenetică.
Aroma particulară a produsului torefiat este dată de un amestec complex de peste 250 de constituenţi.
Siguranţă în administrare
Folosirea infuziei din Mate folium, mai ales în cantităţi mari şi pe termen îndelungat, se suspectează că creşte riscul de cancer orofaringian, laringian, gastric şi la nivelul căilor urinare. Unii autori consideră că de fapt temperatura ridicată de administrare (infuzia de mate se consumă fierbinte) este cea responsabilă de producerea cancerului esofagian, laringian şi orofaringian.
Este contraindicată folosirea produsului la copii, în sarcină, alăptare, hipertensiune arterială sau hipersensibilitate.
Provenienţă: Ilex paraguariensis St. Hilaire
Furnizează produsul: Mate folium