Utilizări tradiţionale
Măslinul este menţionat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament şi se consideră că a fost introdus în cultură cu cel puţin 7.000 de ani în urmă.
Uleiul de măsline era utilizat în alimentaţie, dar şi ca medicament, în timp ce frunzele erau folosite de vechii egipteni în cursul procesului de mumificare a faraonilor.
De asemenea, preparatele din frunze se foloseau din aceleaşi vremuri ca remediu împotriva febrei şi a unor boli tropicale, precum malaria; de altfel, acest lucru nu este de mirare, pentru că în mod tradiţional vechile popoare asociau gustul amar al unor plante cu efectul febrifug.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Cercetările privind acţiunea farmacologică a uleiului de măsline şi a extractelor din frunze sunt sporadice şi deseori conduse defectuos. În schimb, există multe studii in vitro, in vivo şi chiar clinice realizate cu oleuropeină sau tirosol.
Se ştie că uleiul de măsline, datorită conţinutului în acid oleic, creşte HDL-colesterolul şi apoproteina A1 şi scade LDL-colesterolul şi apoproteina B. Prin acest mecanism de acţiune, administrarea sau ingerarea prin alimentaţie a uleiului de măsline joacă un rol important de prevenţie a apariţiei bolilor cardiovasculare. În 2004, FDA a acceptat că administrarea zilnică a 2 linguri (23 g) de ulei de măsline scade riscul cardiac.
De altfel, studii epidemiologice efectuate în ultimele două decenii vin cu date convingătoare în ceea ce priveşte efectul cardioprotector şi anticanceros al dietei mediteraneene, în cadrul căreia uleiului de măsline îi revine un loc important.
Se consideră că acestuia i se datorează în mare parte incidenţa redusă a cancerului de sân, colon şi dermic la populaţia care consumă acest ulei. Stresul oxidativ contribuie atât la dezvoltarea unor afecţiuni cardiovasculare, cât şi a cancerului, antioxidanţii reducând riscul apariţiei ateroamelor, dar şi al mutagenităţii şi carcinogenezei.
Se consideră astăzi că o serie de efecte biologice dovedite pentru uleiul de măsline revin componetelor fenolice.
Extractele din frunze, prelucrate sub forma suplimentelor alimentare, sunt indicate datorită efectului de scădere a presiunii sanguine, de creştere a fluidităţii şi a fluxului sanguin în arterele coronare, reducerii aritmiei şi prevenţiei apariţiei spasmelor musculare şi intestinale; suplimentar, extractele acţionează antioxidant, imunostimulator, antiinflamator, antidiabetic şi antiaging. Tot in vitro acestea au dovedit acţiune anti-microbiană şi antifungică.
Substanţele investigate din punctul de vedere al acţiunii farmacologice au fost oleuropeina, ligustrozida, tirosolul şi hidroxitirosolul.
Odată administrate, oleuropeina şi ligustrozida suferă o hidroliză la acid elenolic, care apoi este metabolizat la hidroxitirosol şi, respectiv, tirosol, care reprezintă substanţele biologic active. Totodată, trebuie menţionat că atât derivaţii iridoidici amfifili’, cât şi metaboliţii tirosol şi hidroxitirosol ca substanţe liposolubile au în organism o biodisponibilitate care este în relaţie directă cu doza administrată şi solventul folosit.
Administrate în soluţie uleioasă, cum se găsesc în uleiul de măsline, substanţele au o biodisponibilitate crescută faţă de formele apoase. De altfel, iridoidele se absorb la nivel intestinal în proporţie de 55-65%, iar 15% din oleuropeina şi ligustrozida administrate se elimină prin urină sub forma glucuronatului de hidroxitirosol şi tirosol.
Oleuropeina modulează reacţiile inflamatorii care urmează unei afectări a măduvei spinării la şobolani, dar totodată are proprietăţi antioxidante, având efect antiangiogen, inhibând proliferarea celulară, motilitatea şi invazivitatea.
Pe şoareci cărora li se implantaseră tumori, introducerea în apa de băut a unei cantităţi de 1% oleuropeină a produs rapid o tumor-regresie. Pe de altă parte, extractele din frunze de măslin au inhibat in vitro proliferarea celulelor de adenocarcinom mamar uman, a carcinomului vezicii urinare umane şi a celulelor canceroase de capilar endotelial bovin.
Oleuropeina a demonstrat în experimente in vitro atât un efect cardioprotector faţă de cardiotoxicitatea dată de adriamicină, cât şi o acţiune antiischemică şi hipolipidemică.
Interesantă este acţiunea neuroprotectoare a oleuropeinei. În concordanţă cu teoria radicalilor liberi, pe parcursul vieţii unui individ îmbătrânirea reprezintă rezultatul alterărilor oxidative, mai ales la nivelul mitocondriilor. Unele dintre alterări nu pot fi contracarate în totalitate de organism, ceea ce conduce la instalarea unor disfuncţii celulare.
Membranele mitocondriale sunt foarte sensibile la atacul SRO datorită legăturilor C = C din acizii graşi ai fosfolipidelor, oleuropeina prevenind această alterare. Totodată, substanţa reduce sau chiar previne agregarea β-amiloidică din boala Alzheimer. Există o corelaţie între afecţiunile cardiace, hipercolesterolemie şi Alzheimer, mecanismele pato-genezei acestora fiind similare.
Faptul că intervenţia în metabolismul colesterolului poate altera depunerea β-amiloidelor a condus la concluzia că oleuropeina ar putea juca un rol în managementul bolii Alzheimer. Totodată, oleuropeina dezvoltă un efect antiinflamator, fapt care susţine posibilitatea eficienţei substanţei în prevenţia acestei boli neurodegenerative.
După cum deja s-a văzut, uleiul de măsline are efect cardioprotector prin conţinutul în acid oleic, oleuropeină şi hidroxitirosol, fapt care a justificat investigarea acestui tip de acţiune folosind un extract din frunze îmbogăţit în oleuropeină.
În acest scop, a fost furajat un lot de şobolani cu hrană îmbogăţită în carbohidraţi (52%) şi lipide (24%), la care s-a adăugat 25% fructoză în apa de băut. Acest grup a fost codificat HCHF. Experimentul a durat 16 săptămâni, iar după primele 8 săptămâni de dietă HCHF animalele au fost împărţite în două grupe, uneia dintre ele adăugându-i-se în furaje 3% dintr-un extract de frunze de măslin (OLE); acest grup a fost codificat HCHF + OLE.
La încheierea celor 16 săptămâni, grupul HCHF dezvoltase simptome de sindrom metabolic, inclusiv infiltraţii grase evidente abdominale şi hepatice, depuneri de colagen în inimă şi ficat, fibrozare cardiacă şi creşterea markerilor de stres oxidativ (malondialdehidă şi acid uric crescut), cu diminuarea activităţii aortice, profil anormal al lipidelor serice, toleranţă glucoză modificată şi hipertensiune.
Comprativ cu grupul HCHF, animalele furajate HCHF+OLE au demonstrat normalizarea semnelor descrise, cu excepţia hipertensiunii. Autorii au tras concluzia că rezultatele demonstrează că polifenolii ca oleuropeina şi hidroxitirosolul conţinuţi in OLE contracarează inflamaţia cronică şi stresul oxidativ care induce simptomele cardiovasculare hepatice şi metabolice, dar nu poate reduce hiper- tensiunea.
O altă direcţie de cercetare a urmărit efectul oleuropeinei şi a hidroxitirosolului asupra unor parametri fiziologici la şobolani cărora li s-a indus un diabet aloxanic prin injectare intraperitoneală.
S-a determinat nivelul seric de glucoză, colesterol, glicogen hepatic, substanţe care reacţionează cu acidul tiobarbituric, precum şi componentele sistemului antioxidant hepatic şi plasmatic. În cadrul experimentului, şobolanii diabetici au prezentat hiperglicemie, hipercolesterolemie, peroxidarea lipidică crescută şi o depleţie a activităţii enzimelor antioxidante.
Acestor animale diabetice, separate în două grupe, li s-a administrat timp de 4 săptămâni fie extract din frunze îmbogăţit cu oleuropeină, fie cu hidroxitirosol (8 şi, respectiv, 16 mg/kg/zi). La sfârşitul experimentului au fost determinate din nou valorile menţionate, constatându-se scăderea semnificativă a glicemiei şi colesterolemiei, cu normalizarea perturbărilor în sistemul antioxidant produse de aloxan.
Rezultatele sugerează că efectul antidiabetic al oleuropeinei şi al hidroxitirosolului ar putea fi pus pe seama acţiunii lor antioxidante, reducând stresul oxidativ şi consecinţele sale.
Hidroxitirosolul inactivează virusurile gripale A, inclusiv subtipurile H1N1, H3N2, H5N1 şi H9N2. De asemenea, inactivează virusul NewCastle, dar nu rotavirusul bovin şi adenovirusul păsărilor, sugerând că mecanismul acţiunii antivirale ar putea să necesite prezenţa unei anvelope virale, a cărei structură este distrusă de compusul natural.
Pentru extractele din frunze de măslin este descrisă şi acţiunea antibacteriană. În scopul stabilirii mecanismului de acţiune, un grup de cercetători a investigat influenţa pe care componetele bioactive dintr-un extract din frunze (OLE) o au asupra activităţii enzimei halogenante lactoperoxidază (LPO).
După cum au constatat, sub acţiunea OLE se înregistrează o activitate crescută a LPO, iar cum această enzimă este implicată şi în procesele de imunoreglare, rezultatele par să indice o explicaţie pentru acţiunea antiinflamatoare a acestor extracte.
Lactoperoxidaza este formată de celule epiteliale secretoare şi se găseşte în secreţii corporale, cum ar fi laptele de mamă, salivă sau lacrimi. Importanţa fiziologică a LPO constă în primul rând în îndepărtarea patogenilor, deoarece enzima mediază oxidarea tiocianatului (SCN–) la hipotiocianat (–OSCN) bactericid.
Pe lângă această reacţie (care poartă denumirea de ciclu de halogenare), LPO poate oxida anumite substraturi în cadrul aşa-numitului ciclu peroxidazic, când se formează un intermediar redox al enzimei cunoscut sub denumirea de Complex II.
Produşii asociaţi procesului inflamator, cum ar fi peroxinitritul, tiocianatul şi peroxidul de hidrogen conduc la o acumulare de Complex II, fapt care presupune o activitate redusă halogenantă a LPO la pacienţii cu afecţiuni inflamatorii cronice.
Se cunosc diverse substanţe (serotonină, acid ascorbic, acid 5-aminosalicilic) care sunt capabile să reacţioneze cu Complexul II al hemperoxidazelor (de care ţine LPO), şi regenerând activitatea halogenantă.
Unele substanţe naturale cum ar fi (-) epicatehina au cele mai bune rate de reacţie cunoscute cu Complexul II al unei enzime înrudite cu LPO, mieloperoxidaza, restabilind acţiunea enzimei. Acţiunea antibacteriană şi antiinflamatoare a OLE a fost explicată în acest caz prin analogie cu această calitate a epicatehinei.
În consecinţă, oleuropeina este compusul biologic activ care a fost cel mai intens studiat din punct de vedere farmacologic şi pentru care s-au pus în evidenţă o multitudine de acţiuni, precum: antioxidantă, antiinflamatoare, antiaterogenică, anticanceroasă, antimicrobiană, antivirală, antiaging, dermoprotectoare.
Descriere botanică
Măslinul (Olea europaea L.) este un arbore sempervirescent mic, din familia Oleaceae, nativ în zonele tropicale şi regiunile calde temperate, putând ajunge până la 15-20 m înălţime. Este răspândit în regiunile de coastă din estul bazinului mediteraneean, sud-estul Europei, în Asia de Vest şi nordul Africii, precum şi în Iran, ajungând până în capătul sudic al Mării Caspice.
Originar din Asia Mică, este astăzi cultivat pe scară largă în regiunea mediteraneeană şi în zonele subtropicale. Are frunzele sempervirescente, simple, opuse, scurt peţiolate, cu limbul pielos, nedivizat, acut lanceolat, având pe faţa inferioară peri albi-argintii, verucoşi. Florile pe tipul 4, albe sau albe-gălbui, sunt grupate în raceme erecte plasate axilar.
Fructele sunt nişte drupe şi se consumă în alimentaţie după trecerea printr-un proces de prelucrare. Măslinele proaspete sunt amare datorită conţinutului în oleuropeină, iar procesul de prelucrare urmăreşte scindarea fermentativă a compusului iridoidic, astfel încât fructul să devină comestibil.
Fructul este o drupă ovală, lungă de aproximativ 2-3 cm, fiind format din trei părţi: epicarpul sau tegumentul fructului, mezocarpul sau pulpa şi endocarpul sau sâmburele. Tegumentul este acoperit cu pruină, iar culoarea fructului se schimbă pe parcursul perioadei de vegetaţie de la verde-deschis la roşcat şi apoi la brun sau la negru.
Greutatea unei măsline se încadrează de regulă între 2 şi 12 g, dar există şi varietăţi care ajung până la 20 g.
Produsele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt reprezentate de Oleae folium, care se prelucrează sub forma unor extracte, şi Oleum Olivarum obţinut prin presarea la rece a măslinelor.
Compoziţie chimică
Uleiul de măsline virgin (Oleum Olivarum) obţinut la prima şi a doua presare la rece a bacelor mature (uleiul se găseşte în pericarp) este constituit în proproţie de 90-99% din gliceride ale unor acizi graşi superiori şi în proporţie de 0,4-5% din insaponifiabil.
Uleiul de măsline „nevirgin”; se obţine de regulă din măsline de calitate inferioară, implicând un proces de extracte cu solvenţi la cald. Acest tip de ulei conţine cantităţi extrem de mici de insaponifiabil sau chiar deloc.
În terapeutică este admis doar uleiul de măsline virgin, care conţine gliceride ale unor acizi graşi mononesaturaţi (MUFA) cu componentul principal acid oleic (18 :1, ɷ-9), dar şi acizi graşi polinesaturaţi (PUFA), majoritari fiind acidul linoleic (18 : 2 ɷ-6) şi α-linolenic (18 : 3, ɷ-3).
În afara gliceridelor care constituie saponifiabilul acestui ulei, uleiul virgin conţine un insaponifiabil constituit din tocoferoli (până la 2%), fitosteroli (sitosterol, citrostadienol, 24-metilen-cicloarenol), pigmenţi, compuşi fenolici.
Fenolii din uleiul virgin au o biodisponibilitate ridicată şi dezvoltă efecte farmacologice proprii. Până în prezent s-au identificat 36 de compuşi fenolici definiţi, concentraţia şi prezenţa lor în ulei variind în funcţie de varietatea de cultură, regiunea de provenienţă, tehnicile agricole, stadiul de maturare al fructelor, procedeul de extracţie şi prelucrare aplicat, depozitare.
Grupele de componente fenolice existente în ulei sunt derivaţi C6 – C1 şi C6 – C3 acizi, alcooli fenolici (tirosol, hidroxitrirosol), secoiridoide (oleuropeină, Iigustrozidă) derivate de la acidul elenolic, hidroxi-izocromani, flavonoide (apigenol, luteolină, taxifolină) şi lignane (pinorezinol şi derivaţi).
În frunze se găseşte oleuropeină, tirosol, hidroxitirosol, polifenoli, flavone (luteolină, apigenol), verbascozidă (derivat fenilpropanoidic) şi oleocantal. Alţi compuşi fenolici sunt acidul cafeic şi acidul galic, alături de care se mai găsesc şi substanţe cu structură triterpenică (acid oleanolic).
Alte utilizări
Turtele rămase de la presarea uleiului se usucă la soare şi se prelucrează introducându-se în furajele animalelor. Lemnul este folosit la confecţionarea unor obiecte de mobilă sau artizanale.
Provenienţă: Olea europaea L.
Furnizează produsele: Oleae fructus, Oleae folium, Oleum Olivarum