Utilizări tradiţionale
Planta a fost menţionată de Dioscoride (cca 40-90 d.Hr.), care remarcase acţiunea toxică la porci, de unde provine şi denumirea ştiinţifică a speciei (hyoskyaemes însemnând în limba greacă boala porcilor sau fasole porcească); dacă fructele ajungeau în furajele porcilor, aceştia sufereau o intoxicaţie urmată de paralizie.
După alţi autori, denumirea grecească s-ar datora transformării tovarăşilor lui Ulise în porci de către vrăjitoarea Circe, care le administrase acestora o băutură preparată din măselariţă, denumită nepenthes.
Dioscoride şi Plinius descriau calităţile medicinale ale plantei şi menţionau că romanii o ştiau sub denumirea de Appolinaris. Plinius făcea distincţie între măselariţă albă şi cea neagră, descriind utilizarea internă şi externă a uleiului separat prin presare din seminţe.
În secolul al V-lea, un medic roman, Alexander Trallianus, prescria cu mare precauţie preparate obţinute din seminţe şi frunze. Abia din 1762 medicii încep să utilizeze frecvent preparatele din Hyoscyamus în terapeutică, după publicarea unor date despre utilizarea lor.
În trecut, frunzele de măselariţă intrau în componenţa ţigărilor antiastmatice, a unor preparate galenice şi a produsului Oleum Hyoscyami. Acesta din urmă era de fapt un macerat de frunze proaspete în ulei, folosit extern în tratamentul durerilor reumatice sau al nevralgiilor, la aplicare locală având proprietăţi analgezice.
Totodată, despre Oleum Hyoscyami sau uleiul verde se spune că era folosit în ritualurile vrăjitoarelor, fiind amestecat şi cu alte ingrediente cu importanţă simbolică (insecte, broaşte, şopârle etc).
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
La administrare pe cale orală, produsul vegetal şi preparatele din acesta au o acţiune farmacologică similară mătrăgunei, fapt explicabil prin prezenţa aceloraşi principii active, alcaloizii tropanici. În plus, prezenţa în cantitate mai mare a scopolaminei imprimă produsului vegetal proprietăţi deprimant centrale, uşor hipnotice şi narcotice.
Mod de utilizare
Actualmente, preparatele galenice (tinctură, extract uscat) nu se mai folosesc în terapeutică, fiind utilizaţi doar alcaloizii puri, hiosciamină, atropină şi scopolamină, extraşi din produsul vegetal.
Descriere botanică
Hyoscyamus niger L., din familia Solanaceae, cunoscută sub numele de măselariţă, este o plantă erbacee, anuală sau bienală. Rădăcina este cilindrică, gălbuie sau brun-deschis la exterior şi albă la interior.
În primul an se formează o rozetă de frunze bazilare, oblongi sau ovate şi lung peţiolate. În al doilea an de vegetaţie se dezvoltă o tulpină floriferă, ramificată şi pubescentă, cu frunze alterne, sesile, mai mici decât cele bazilare.
Frunzele inferioare au 5-7 lobi, cele mijlocii 3 lobi şi cele superioare 1-2 lobi. Sunt puternic pubescente, perii glandulari fiind lipicioşi. Florile sunt gamopetale, pe tipul 5, cu un caliciu persistent pubescent şi o corolă formată din 5 lobi de culoare galbenă, fiind dispuse în cime.
Fructul este o capsulă biloculară, care se deschide printr-o pixidă; în interior prezintă numeroase seminţe mici, sferice sau reniforme, brune-cenuşii şi cu suprafaţa reticulată.
Produsul vegetal, Hyosciami folium, recoltat toamna sau în timpul înfloririi, are un gust amar şi puţin sărat, iar mirosul este neplăcut.
Specia este de origine asiatică, fiind răspândită în Europa, Asia Centrală şi în nordul Africii.
Compoziţie chimică
Hyoscyami folium conţine cantităţi mici de alcaloizi tropanici (0,045-0,15%). Compuşii principali sunt hiosciamina şi scopolamina, ce se găsesc în proporţii aproximativ egale. În produsul vegetal mai sunt prezenţi tetrametilputresceina, colină, mucilag, urme de scopoletol şi un principiu amar glicozidat (hioscitricina).
Siguranţă în administrare
Contraindicaţiile şi precauţiile sunt asemănătoare cu cele ale mătrăgunii şi ale ciumăfaei, unde sunt descrise pe larg.
Provenienţă: Hyoscyamus niger L.
Furnizează produsul: Hyosciami folium