Utilizări tradiţionale
Condurango ca denumire a speciei provine de la termenul care desemnează planta în limba indigenilor peruani şi care se traduce în limba engleză prin condor vine sau eagle vine (viţa condorului), deoarece lăstarii sunt folosiţi de aceste păsări pentru a-şi construi cuibul.
În medicina tradiţională andină, preparate obţinute din scoarţele de Condurango se foloseau ca digestiv şi apetisant, ca antispastic în ulcer, ca înlocuitor enzimatic în deficitul pancreatic, precum şi, datorită gustului amar, ca antiemetic în afecţiuni biliare.
Astăzi produsul se foloseşte în medicina tradiţională peruană şi braziliană ca analgezic, apetisant, carminativ, colagog şi tonic, fiind recomandat şi ca hemostatic în sângerări gastrice.
În 1871, produsul a fost introdus în SUA, fiind recomandat oficial pentru tratarea cancerului gastric şi ca antiluetic, calităţi care însă nu s-au confirmat în timp.
Începând cu secolul XX, Condurango cortex a intrat în Farmacopeea americană, fiind apoi preluat de farmacopeile europene.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Sub formă de decoct, tinctură, extract sau vin tonic, produsul vegetal este inclus într-un număr mare de remedii gastrointestinale.
Datorită principiilor amare pe care le conţine, determină o creştere a secreţiilor gastrice şi stimulează apetitul, în plus, se pare că produsul dezvoltă şi o acţiune analgezică locală, fapt pentru care se recomandă în dispepsiile şi afecţiunile gastrice dureroase.
Dintre acţiunile dovedite experimental, trebuie menţionate: efectul antiinflamator, antioxidant, stomahic şi acţiunea tuberculostatică (in vitro), extractele nefiind însă active faţă de alte bacterii sau virusuri.
Mod de utilizare
Pentru realizarea unui extract, 1,5 g de produs vegetal pulverizat se aduce în 200 mL de apă rece şi se încălzeşte până la fierbere pentru scurt timp, iar după o prealabilă răcire la temperatura camerei, se filtrează.
Se poate prepara şi sub formă de macerat, iar pentru obţinerea unui vin tonic, 50-100 g de produs vegetal se lasă câteva zile la macerat într-un litru de vin. Ca stimulator al poftei de mâncare, 20 mL de vin tonic se administrează cu 30 de minute înainte de masă.
Sub formă de extract, tinctură sau chiar pulbere de scoarţă, acest produs vegetal intră în alcătuirea unor preparate gastrointestinale : Gastrocaps®, Nervo-Gastrol®, Pankreaplex N®.
Descriere botanică
Marsdenia condurango Reichb., din familia Asclepiadaceae, este o liană originară din Anzi, cu răspândire în special în Ecuador, Peru şi Columbia; este cultivată în Africa de Est.
Specia este o plantă căţărătoare viguroasă, care creşte în pădurile tropicale la altitudini de 2.000-3.000 m, prezentând numeroşi lăstari tomentoşi, frunzele coriacee, ovale, puternic tomentoase, fiind aşezate opus pe tulpină, în cruce două câte două.
Florile cu o corolă campanulată sau în formă de pâlnie sunt reunite în inflorescenţe umbeliforme diaxiale.
În scopuri medicamentoase se recoltează scoarţele de pe tulpină ; produsul vegetal are un gust uşor amar şi aspru-iritant, picant, mirosul fiind uşor aromatic.
Compoziţie chimică
Produsul conţine 1-3% condurangine, un amestec format din diferite condurango-glicozide derivate de la patru agliconi (condurangogenolii A-D), substanţe amare cu caracter de saponine sterolice de tip pregnan.
În mod cu totul deosebit, solubilitatea acestor condurango-glicozide în apă scade la încălzire, astfel încât filtrarea decoctului destinat utilizării se face după răcirea completă.
Alături de aceste componente se mai întâlnesc vanilină, diferiţi derivaţi flavonici şi cumarinici, ciclitoli.
Provenienţă: Marsdenia condurango Reichb.
Furnizează produsul: Condurango cortex