Utilizări tradiţionale
Încă din Antichitate măceşul şi fructele sale erau preţuite, iar pe vremea lui Dioscoride din frunzele proaspete de măceş se obţinea un suc de presare utilizat în tratamentul gingivitelor.
În medicina tradiţională germană pulberea de fructe de măceş se foloseşte de mult timp, amestecată în miere sau în băuturi spirtoase, ca antiinflamator, în tratamentul afecţiunilor reumatice.
La noi în ţară, cu ceai de măceşe se tratau tusea şi răguşeala, se dădea copiilor când aveau colici sau dureri de stomac. În amestec cu sânzienele, măceşele se fierbeau în Munţii Apuseni, decoctul fiind folosit ca antidiareic.
Decoctul din fructe era utilizat sub formă de comprese în durerile de urechi. De asemenea, fructele erau folosite la prepararea marmeladelor vitaminizante.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În medicina tradiţională se utilizează, pentru acţiunea vitaminizantă, măceşele uscate, cel mai adesea întregi. În prezent, în tratamentul deficienţelor de vitamină C se utilizează o pulbere obţinută prin măcinarea fructului uscat, din care s-au îndepărtat seminţele (achenele) şi perii.
De asemenea, se indică în scop profilactic în timpul iernii pentru creşterea rezistenţei organismului (datorită conţinutului de vitamină C), dar şi în tratarea răcelilor sezoniere, gripei şi afecţiunilor respiratorii infecţioase.
Sub formă de ceai, singur sau în asociere cu alte produse vegetale, se utilizează ca astringent şi antidiareic (datorită conţinutului în pectine). Se mai indică în afecţiuni biliare şi în tulburări de digestie, în edeme şi afecţiuni reumatismale. Nu există încă studii care să confirme aceste utilizări.
În medicina tradiţională, produsul vegetal se mai utilizează ca diuretic, efect datorat conţinutului în acizi polifenolici, dar şi pentru corectarea gustului.
Este important de semnalat faptul că sucul de presare al fructelor proaspete, care poate să conţină o cantitate mare de vitamină C, nu poate fi stabilizat, astfel că în decurs de 6 luni de Ia preparare pierde în jur de 50% din cantitatea de vitamină C pe care o conţinea iniţial.
Mod de utilizare
Măceşele se pot administra sub formă de infuzie preparată din 2-2,5 g produs vegetal (eventual zdrobit) care se aduce într-o cană de apă fierbinte. Se lasă în repaus 10-15 minute, apoi se strecoară. Se beau 3 ceaiuri pe zi. Frecvent se asociază cu flori de hibiscus (Karkadeh).
În ultimul deceniu, pe piaţa farmaceutică din Uniunea Europeană a apărut un supliment alimentar care conţine o fracţiune separată din fructele de măceş.
Plecând de la utilizarea în medicina scandinavă a fructelor de măceş în tratamentul artrozei, cercetătorii danezi au reuşit să separe din pseudobacele unei varietăţi locale de Rosa canina, printr-un proces de fracţionare complicat, componenta activă care s-a dovedit a fi o galactolipidă din compoziţia căreia, alături de galactoză, fac parte şi o serie de acizi graşi.
Varietatea de Rosa canina ssp. lito, alături de procesul de extracţie şi componenta bioactivă au fost patentate sub denumirea de Gopo®.
Pulberea obţinută din tegumentul de măceş îmbogăţită în galactolipidă condiţionată farmaceutic sub denumirea Litozin® (pulbere sau capsule) şi-a dovedit acţiunea antiflogistică în mai multe studii clinice. Mecanismul de acţiune se bazează pe inhibarea chemotaxiei limfocitelor în focarul inflamator, fără a afecta însă celulele în vreun fel.
În plus, au acţiune antioxidantă, fapt ce determină o stabilizare a membranelor celulare. Studiile clinice efectuate în ultimii ani cu Litozin® au confirmat eficienţa tratamentului la pacienţii suferinzi de gon- sau coxartroză, prin reducerea durerii şi creşterea mobilităţii pasive a articulaţiilor la 65% dintre trataţi, comparativ cu lotul placebo (36% au răspuns pozitiv). S-a stabilit că fracţiunea lipidică îmbogăţită în glicolipidă dezvoltă o acţiune de inhibare a ambelor enzime COX (COX1 şi COX2), precum şi a lipooxigenazei.
Totodată, s-a demonstrat că, dacă extractul s-a realizat cu apă sau din pseudofructul integral, inhibiţia enzimatică a fost mult redusă şi astfel nesemnificativă.
De asemenea, produsul inhibă fosfolipaza A2 şi chemotaxia leucocitelor. Extractul în hexan sau diclormetan separă din pulberea standardizată de măceşe acizii ursolic, oleanolic şi betulinic care inhibă, cum s-a dovedit, producţia unor citokine cum ar fi IL6 şi TNFα.
În testul edemului labei de şobolan provocat prin carrageenan s-a pus în evidenţă prezenţa unei acţiuni antiinflamatoare comparabilă cu a indometacinei. Litozin® este eficient în artrozele de gravitate medie, în timp ce reumatismul acut şi durerile reumatice din zona coloanei nu cedează.
În afara acestui preparat, industria de medicamente a condiţionat extractul lipofil din tegumentul de măceşe şi în medicamentul Doloteffin®, care se administrează cu bune rezultate în tratamentul artrozelor.
Descriere botanică
Specia Rosa canina L., familia Rosaceae, cunoscută sub denumirea populară de măceş, trandafir sălbatic sau rug, este un arbust de 2-3 m înălţime prevăzut cu ramuri lungi, arcuite şi acoperite cu spini.
Frunzele alterne sunt penat compuse, la bază prezentând stipele ascuţite (ghimpi). Florile roz (uneori albe sau chiar roşii) sunt mari şi grupate de obicei câte 2-3. Fructul este o bacă falsă, cărnoasă, globuloasă, de culoare roşu-aprins la maturitate, lucioasă. În interiorul fructului se află achene (fructele adevărate) puternic păroase. Măceşele se recoltează toamna (septembrie).
Prin uscare măceşele se zbârcesc, culoarea devine roşu-închis, gustul este acrişor, astringent, iar mirosul lipseşte.
Ţara noastră este exportatoare de măceşe recoltate din speciile Rosa canina sau Rosa pendulina, specie întâlnită mai ales în zona montană. În literatura de specialitate mai veche Cynosbati fructus mai este cunoscut şi sub numele de Rosae pseudofructus.
Specia Rosa canina este larg răspândită la noi în ţară, în Europa, Asia Centrală şi nordul Africii.
Compoziţie chimică
Măceşele sunt cunoscute pentru cantitatea mare (0,1-1,7%) de vitamină C (acid L-ascorbic) pe care o conţin, alături de acid dehidroascorbic. În afară de acestea se mai găseşte o cantitate mică de vitamină A, vitaminele B, E, K şi P, riboflavină şi acid nicotinic.
Alţi constituenţi identificaţi în acest produs vegetal sunt: acizii malic şi citric, glucide, carotenoide (rubixantină, licopină, β-caroten), flavonozide, antocianozide, acizi graşi, pectine.
S-a constatat că există o relaţie directă între cantitatea de vitamină C a măceşelor şi altitudinea la care creşte planta; astfel, produsul recoltat din zona de deal şi mai ales de munte conţine o cantitate net superioară de vitamină C, comparativ cu fructele recoltate în zona de câmpie.
Siguranţă în administrare
Trebuie remarcat faptul că la unii pacienţi administrarea a fost însoţită de tulburări digestive şi, în cazuri rare, de reacţii alergice. Tulburările gastrointestinale însă dispar dacă se administrează suficient lichid.
Alte utilizări
Intră în alcătuirea ceaiurilor alimentare. De asemenea, din fructele proaspete se prepară gemuri şi un sirop, dar care trebuie consumat în intervalul de 6 luni de la realizare.
Provenienţă: Rosa canina L.
Furnizează produsul: Cynosbati fructus