Utilizări tradiţionale
În medicina tradiţională a populaţiilor de indieni din America de Nord, atât frunzele, cât şi rădăcinile prelucrate sub forma infuziilor erau folosite ca depurativ. Se pare că în Europa planta a ajuns în anul 1614, fiind adusă cu baloturile de bumbac, dar şi cu pământul, încărcat în saci, care se regăsea ca balast pe vapoarele care se întorceau din America după ce îşi lăsau marfa.
La vremea aceea, acest pământ se descărca pe terenurile părăsite din apropierea porturilor, unde seminţele au germinat.
Fiind o plantă ruderală, s-a răspândit din Europa până în Orientul Mijlociu, Asia, Noua Zeelandă, sudul Africii şi America de Sud. Înainte de 1940, specia a fost cultivată ca plantă legumicolă în Prusia, unde se consuma rădăcina fiartă şi coaptă; şi astăzi in Europa încă sunt zone unde rădăcina se foloseşte în alimentaţie ca orice rădăcinoasă sau, tăiată în felii subţiri, intră în compoziţia unor salate.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Multe dintre afecţiunile pentru care etiologia şi patogeneza sunt insuficient clarificate iau astăzi în calcul participarea la simptomatologie a unor factori nutritivi care le întreţin.
Astfel de factori nutritivi sunt acizii graşi nesaturaţi implicaţi universal într-o multitudine de procese biologice, începând cu constituirea biomembranelor, trecând la formarea tecilor mielinice sau participând ca precursori la formarea unor mediatori din grupul eicosanoidelor.
Aceşti din urmă mediatori sunt implicaţi în reglarea unei multitudini de funcţii, cum ar fi: reacţiile imunitare, inflamaţia sau coagularea sângelui. Nu este deci de mirare că preparate care conţin astfel de acizi graşi sunt administrate curativ şi/sau preventiv într-o multitudine de boli.
Uleiul de luminiţa nopţii bogat în acid linolic şi acid γ-linolenic (acid gamolenic) reprezintă o sursă excelentă de aciziɷ-6, dovedindu-se eficient în tratamentul neurodermitei şi al dermatitelor atopice.
Acidul gamolenic este un acid ɷ-6 polinesaturat, reprezentând precursorul eicosanoidelor din seria 2 şi 3. Astăzi se pleacă în aprecierea atât a atopiei, cât şi a neurodermitei de la ipoteza unei tulburări metabolice, în cadrul cărora enzima ∆-6 desaturaza nu este sau este sintetizată în cantitate insuficientă în organism, de unde apare imposibilitatea transformării acidului linolic (C18:2, n6) în acid gamolenic (08:3, n6). În consecinţă, cascada metabolică nu se mai poate desfăşura în mod normal.
Această ipoteză a fost formulată după ce s-a constatat că la atopiei nivelul acidului linolic (substratul endogen pentru enzima ∆-6 desaturază) este crescut în sânge, iar cel al acidului gamolenic este aproape inexistent.
Or, surplusul de acid linoleic reprezintă un inhibitor enzimatic, eliberarea lui la nivel hepatic fiind diminuată. În plus, la 10-15% din populaţie, din echipamentul enzimelor hepatice lipseşte ∆-6 desaturaza, ceea ce face necesară în astfel de cazuri administrarea unui preparat care să vină din start cu un aport de acid gamolenic.
în acest sens, o terapie cu 240-320 mg de ulei de Oenothera/zi care vine cu un aport direct de acid γ-linolenic s-a dovedit a fi eficientă în multe cazuri de dermatită atopică sau neurodermită. Ca în multe alte cazuri, eficienţa se observă la numai aproxmativ 70% dintre pacienţi după o perioadă de tratament de 4-6 săptămâni. Se recomandă un tratament de cel puţin 3 luni cu reluarea la intervale de 4-6 luni.
Un alt domeniu de indicaţie îl reprezintă mastalgia ciclică ce apare la femei, acestea având de regulă valori serice scăzute ale metaboliţilor de acid gamolenic. Administrarea uleiului de luminiţa nopţii în cadrul unor studii clinice a arătat că la aproximativ 50% dintre femei se obţin rezultate pozitive comparabile cu cele date de bromocriptină, fără efectele adverse ale derivatului de semisinteză. În acest scop, uleiul se administrează pe o perioadă de 12-16 săptămâni.
Rezultate bune din punct de vedere clinic s-au obţinut şi în tratamentul de lungă durată al artritei reumatoide când, sub acţiunea elongazei, acidul gamolenic este transformat în acid dihomogamalinolenic (C20 : 3, n-6) acesta din urmă fiind metabolizat la prostaglandina E1 cu acţiune antiinflamatoare şi imunomodulatoare documentată.
Acidul dihomogamalinolenic nu poate fi metabolizat de 5-lipoxigenază, ceea ce înseamnă că nu poate fi transformat în leucotriene proinflamatoare. Metabolizarea ulterioară a acidului dihomogamalinolenic dă naştere unui metabolit de degradare, acidul 15-hidroxi-dihomolinolenic care are la rândul său o acţiune inhibitoare asupra 5- şi, respectiv, 12-lipoxigenazei, oprind formarea eicosanoizilor proinflamatori.
În acest fel, acidul gamolenic acţionează sinergie cu acidul eicosapentaenic (C20 : 5, n-3), un acid gras ɷ-3 obţinut din peşte oceanic. Acidul eicosapentaenic (EPA, ɷ-3) inhibă transformarea acidului dihomogamalinolenic, astfel încât concentraţia serică a derivatului de acid linolenic creşte.
Mod de utilizare
Acidul dihomogamalinolenic acţionează suplimentar imunomodulator printr-un efect direct asupra limfocitelor T. În acest scop se administrează doze zilnice de 480-540 mg de ulei de luminiţa nopţii, timp de 6-12 luni, efectul văzându-se abia după 3 luni de tratament.
Oenotherae oleum se recomandă ca supliment alimentar în scop preventiv sau curativ ca adjuvant în boala coronariană, infarct miocardic, scleroză multiplă, diferite eczeme, acnee, hiperactivitate (ADHD) la copii şi adulţi, alcoolism şi schizofrenie, dar pentru acestea nu există studii clinice care să confirme utilitatea.
Descriere botanică
Oenothera biennis L. (luminiţa nopţii), plantă din familia Onagraceae, este o specie bianuală, înaltă de până la 1 m, care are în pământ o rădăcină fusiformă, cărnoasă şi asemănătoare sfeclei. În cel de-al doilea an, planta formează o tulpină erectă pe care sunt dispuse altern frunzele oblong lanceolate. Florile mari, galbene-aurii, sunt dispuse la axila frunzelor, înflorind din iunie până în septembrie.
Planta a căpătat denumirea de luminiţa nopţii deoarece floarea mare, galbenă-aurie, se deschide la lăsarea serii, pentru ca dimineaţa să cadă. După ce a fructificat, planta moare. Plantă ruderală, creşte pe marginea drumurilor şi a taluzurilor.
Actualmente specia se cultivă pentru obţinerea seminţelor din care se extrage uleiul gras.
Compoziţie chimică
Din seminţele mature de Oenothera biennis se extrage uleiul gras cu hexan, iar după îndepărtarea solventului, acesta se supune unei purificări.
Uleiul gras (aproximativ 24% în seminţe) este constituit în principal din acid linolic (65-80%), γ-linolenic (8-14%), oleic (6-11%), palmitic (7-10%) şi stearic (1,5-3,5%). Seminţele mai conţin 15% proteine, lignane şi 43% celuloză. Proteina conţine aminoacizi sulfuraţi: cisteină/metionină (11%) şi 10,5% triptofan.
În partea aeriană a plantei se găsesc glicozide flavonice (kemferol-3-O-glicozida, cvercetol-3-O-galactozida, cvercetol-3-O-ramnoglucozida) şi acizii fenolici: elagic, galic, cafeic, p-cumaric, alături de 7,2% taninuri.
Provenienţă: Oenothera biennis L.
Furnizează produsul: Oenotherae oleum