Utilizări tradiţionale
Dioscoride folosea rădăcina pentru prepararea de cataplasme pe care le aplica extern în tratamentul gutei şi al sciaticii. Se foloseau însă şi împachetări cu planta proaspătă, zdrobită, iar tinctura se masa extern în zona cardiacă, hepatică, renală sau pulmonară, precum şi pe încheieturile afectate de reumatism.
Astăzi, exprimatele (sucul obţinut prin presarea plantei proaspete) se utilizează pentru obţinerea unor preparate industriale care se adresează tratamentului unor afecţiuni în sfera gastrointestinală datorită efectului spasmolitic şi antiflogistic, de reglare a motilităţii, de tonicizare a organelor din zona abdominală.
Datorită conţinutului în cucurbitacine amare, produsul se folosea ca tonic amar, pentru stimularea apetitului, a digestiei şi drept coleretic. De asemenea, decoctul se folosea în dermatologie ca dermoiritant în tratamentul eczemelor cronice, acestea răspunzând mai bine la tratamentul alopat clasic când se acutizează.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Pentru extractele hidroalcoolice, s-a dovedit în experimentele in vitro efectuate pe organ izolat o acţiune tonică asupra intestinului subţire, iar în experimentele in vivo, un efect antiexsudativ – antiflogistic.
Cucurbitacinele sunt substanţe care irită atât intestinul subţire, cât şi intestinul gros, fiind totodată toxice şi citotoxice, iar α-elaterina şi elatericina B s-au dovedit in vitro a fi citotoxice faţă de celulele tumorale umane.
Deocamdată nu există studii clinice privind monopreparate din Iberis amara, deoarece astfel de preparate monocomponentă nu sunt pe piaţă. Extractele de Iberis intră în compoziţia unor formule complexe, cum ar fi preparatul Iberogast®. În aceste combinaţii extractul de Iberis se adaugă în concentraţii la care cucurbitacinele dezvoltă doar un efect iritativ, stimulând motricitatea gastrointestinală, în lipsa unui efect citotoxic.
Extractul combinat, STV5, care stă la baza Iberogast® a prezentat un efect spasmolitic comparabil cu cel al papaverinei. Totodată, s-a pus în evidenţă pentru fiecare dintre extracte şi pentru STV5 o acţiune antioxidantă, constatându-se capacitatea lor de captare a unor radicali liberi formaţi spontan în mediu, în timp ce în sisteme celulare de testare utilizând leucocitele (care mimează condiţiile din inflamaţii), extractul combinat a dovedit o eficienţă supraaditivă sumei rezultate din valorile fiecărui monoextract în parte.
Iberogast® este o combinaţie de 9 extracte din plante medicinale comune, pentru fiecare dintre acestea studiindu-se pe ileum izolat de cobai şi şoarece efectul asupra contracţiilor induse şi a peristaltismului spontan. S-a constatat că toate cele 9 componente au un efect spasmolitic, unele dintre ele fiind şi uşor spasmogene, cele două acţiuni fiind de intensităţi diferite, predominând spasmoliza.
Alte cercetări dovediseră în teste in vitro efectuate pe muşchi gastric de cobai că Iberogast® reduce tonusul muscular la nivelul fundului şi corpusului gastric, în timp cc la nivelul antrumului creşte amplitudinea fazelor de contracţie, efectele relaxante revenind mai ales extractului de angelică, iar cele de stimulare a motilităţii, preparatelor din Chelidonium şi Iberis.
Pentru efectele relaxante ale Iberogast® s-a constatat că determinantă este doar acţiunea miogenă directă, nu cea asupra terminaţiilor nervoase şi nici cea de eliberare a oxidului nitric. Aceasta explică de ce pacienţii suferind de dispepsie, la care există o tulburare de acomodare a stomacului la motilitatea redusă a propriului antrum (care are ca urmare o golire întârziată a stomacului) ajung să aibă rezultate bune la tratamentul cu preparatul menţionat.
Mod de utilizare
Reluând datele menţionate, reiese că Iberogast® acţionează la nivel gastric prin două mecanisme, şi anume: inhibând secreţia acidă şi stimulând eliberarea celei de mucină. La nivel intestinal, preparatul acţionează printr-o influenţare directă a celulelor epiteliale, inhibând secreţia intestinală fără a o influenţa pe cea nervoasă, cum se întâmplă în cazul altor preparate.
Acest aspect explică de ce pacienţii suferinzi de colon iritabil caracterizat prin episoade diareice şi alternanţă diaree-constipaţie, au rezultate bune la utilizarea produsului. Până în prezent au fost evaluate în studii retrospective rezultatele obţinute cu Iberogast® la peste 4.000 de pacienţi.
Preparatele care conţin extracte de Iberis se recomandă pacienţilor cu tulburări de motilitate, arsuri gastrice, esofagită de reflux, gastrită cronică, gastroenterită şi colon iritabil.
Descriere botanică
Iberis amara L. din familia Brassicaceae este o plantă anuală, rareori bianuală, atinge înălţimi de 10-40 cm. Pe tulpină prezintă frunze alungit-triunghiulare care devin spre baza plantei spatulate, lung peţiolate.
Florile albe sunt reunite în cime terminale laxe. Piesele involucrului sunt alungit ovale, cu marginea întreagă, având formatul unui ou răsturnat. Fructul este o mică păstaie, iar perioada de înflorire este mai-august.
Iberis amara este larg răspândită în flora spontană din sud-vestul şi centrul Europei şi, datorită importanţei pentru industria farmaceutică, este cultivată în Germania, Caucaz, Crimeea, Balcani şi Algeria.
Este răspândită mai ales în culturile de cereale, pe soluri argiloase, calcaroase, calde şi cu o solarizare bună. Se utilizează în terapeutică seminţele mature (Iberidis semen), precum şi partea aeriană înflorită, parţial trecută la fructificare (Iberis amara totalis). Drogurile provin aproape exclusiv din cultură.
Compoziţie chimică
Întreaga planta conţine glucosinolati, concentraţia maximă (1.4%) existând în seminţe. Până în prezent s-au pus în evidenţă glucoiberina, glucoheirolina şi glucoibervirina.
De asemenea, în toate organele plantei se găsesc cucurbitacine amare, care reprezintă din punct de vedere chimic triterpene tetraciclice oxigenate ce au o grupare metil sau hidroximetil la C9, şi nu ca de obicei, în poziţia C10.
Dintre cucurbitacine, α-elaterina (cucurbitacina E) şi elatericina B (cucurbitacina I) sunt cantitativ preponderente, fiind însoţite de cucurbitacinele K şi J. Cucurbitacinele menţionate aparţin tipului diosfenol şi nu sunt glicozidate.
Conţinutul în aceste substanţe amare este foarte diferit în funcţie de organul în discuţie, variind de la 0,06% în rădăcini până la 1-2% în seminţe. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, principiile amare se acumulează în seminţe. În flori s-au pus în evidenţă diferite flavonoide derivate de la cvercetol şi kemferol, în timp ce în frunze acestea se găsesc sub formă de urme.
Planta proaspătă conţine în toate organele o serie de amine, care se formează probabil la autoliza glucosinolaţilor.
Seminţele mai conţin până la 12,8% ulei gras constituit din gliceride ale acidului behenic (45%), oleic (21,5%), palmitic (11%), linolenic (9%), arahidonic (7%) şi linolic (6,5%).
Provenienţă: Iberis amara L.
Furnizează produsele: Iberidis semen, Iberis amara totalis