Lichenul renilor – Cetraria sp.

Utilizări tradiționale

În nordul Europei, mai ales în Islanda și Norvegia, mușchiul de piatră este cunoscut din vechime, prima oară fund descris sub denumirea Lichen islandicus în 1671 de către Bartholin.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea era folosit în curele de slăbire, ca antidiareic și în afecțiuni gastrointestinale și bucale inflamatorii.

Odinioară, în Europa Centrală și la noi în țară, decocturile se foloseau ca tonic și febrifug, iar îndulcit cu miere se lua în „boli de piept”, mai ales în tratamentul tuberculozei pulmonare. Primele cercetări privind compoziția chimică datează din 1744.

Denumirea științifică derivă din limba greacă, de la lichein, care înseamnă „a linge” sau „a se prelinge” și cetra, care este un mic scut confecționat din piele; în traducere liberă ar însemna „mic scut pielos care se prelinge pe suprafața pe care se dezvoltă”.

În medicina tibetană există o serie de formule de asociere a unor plante pentru obținerea unor infuzii sau decocturi, una dintre acestea conținând Cetraria islandica. Formula a fost preluată și adusă în 1965 în Europa de o companie elvețiană și comercializată sub denumirea de Padma 28.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Principiile amare prezente în lichenul de Islanda (așa cum sunt acizii cetrarici) îi conferă acestuia proprietăți tonic amare de bună calitate, stomahice și aperitive, astfel încât produsul vegetal se utilizează ca tonic general și stimulent digestiv.

Produsul se recomandă atât pentru normalizarea peristaltismului intestinal (prin sti­mularea contracțiilor mușchilor netezi), cât și pentru reducerea atoniei pereților stomacali.

Administrat sub formă de decoct neîndulcit, lichenul se utilizează ca antivomitiv și pentru calmarea răului de mișcare sau de înălțime (kinetoze) datorită acțiunii antispastice pe care o dezvoltă.

Sub formă de infuzie sau decoct, lichenul renului este emolient, datorită mucilagului, în tratamentul afecțiunilor căilor respiratorii, în astm bronșic, dar și în răceli simple, tuse, bronșită, stări febrile, când se adaugă acțiunea antimicrobiană a acizilor lichenici.

Cercetări relativ recente au stabilit că fracțiunile polizaharidice izolate din acest lichen dezvoltă in vitro și in vivo o activitate imunostimulatoare marcată.

Pe de altă parte, preparatele obținute din lichen se utilizează în tratamentul unor afec­țiuni bacteriene pulmonare și renale tocmai datorită conținutului în acid usnic, substanță care dezvoltă o acțiune antibiotică.

Extern se utilizează pentru a grăbi vindecarea rănilor.

Lichenul se poate adăuga pe timp de iarnă în furajele animalelor slăbite sau bolnave, pentru a le feri de boli. Prin acțiunea antimicrobiană conferită de acidul usnic, dar și prin efectul imunostimulator atribuit poliholozidelor, animalele trec mai ușor peste peri­oada rece.

Mod de utilizare

Pentru uz intern se prepară un extract pornind de la 1,5-2,5 g de produs vegetal pulverizat și o cană de apă fierbinte. După 10 minute se strecoară.

Pentru a obține un extract emolient și expectorant cu o concentrație ridicată în mucilagii, dar lipsit de gustul amar, neplăcut, se procedează astfel: după ce se pune apa fierbinte peste produsul vegetal, acesta se va strecura imediat, adăugându-se o nouă cantitate de apă pentru efectuarea extractului de băut.

În acest mod, prima soluție, cea care se îndepărtează, va conține cea mai mare parte a acizilor lichenici care conferă gustul amar. Din păcate, tot în soluția care se aruncă se vor găsi și o parte dintre principiile cu acțiune antibiotică.

În ultimii ani s-a realizat un studiu clinic cu Padma 28 privind calitatea sa de supli­ment nutritiv în cazul prezenței unor tulburări cardiovasculare. În cadrul acestuia s-au administrat pacienților cu ateroscleroză doze graduale din preparatul menționat, constatându-se un efect benefic asupra unor parametri vasculari și o creștere a imunității.

Studiul nu este însă în concordanță cu reglementările în vigoare existente pentru studii clinice.

Alături de alte produse vegetale intră în alcătuirea unor preparate antitusive și expectorante. Un preparat indicat în afecțiunile infecțioase ale gâtului este IslaMoos.

În ultimul timp, Lichen islandicus se utilizează doar ca tonic amar, iar uneori pentru mascarea gustului neplăcut al unor medicamente.

Descriere botanică

Cetraria islandica (L.) Acharius și Cetraria tenuifolia (Retz.) Howe, din familia Parmeliaceae, sunt cunoscute la noi sub numele de lichenul renilor, lichenul de Islanda, mușchiul de piatră sau mușchiul creț.

Mușchiul de piatră este un lichen mic, de 3-12 cm înălțime, cu tal foliaceu divizat în lobi franjurați pe margine, de culoare verde-brună cu pete albe pe fața superioară și cenușiu-deschis pe fața inferioară.

Prin uscare, produsul devine friabil, aspru la pipăit; are gust amar-mucilaginos și miros slab de lichen.

Specia este răspândită pe stâncile și platourile din zona alpină expuse vânturilor puter­nice, în jnepenișuri și locuri foarte uscate, pe copaci și în turbăriile din nordul Europei până în Siberia, ajungând până în America de Nord.

La noi în țară este frecventă în munții Făgăraș, Retezat, Parâng și Munții Banatului. Crește până la altitudinea de 2.600 in. dar și pe povârnișurile montane.

În scop medicinal se utilizează produsul vegetal recoltat din Scandinavia și Europa Centrală.

Compoziție chimică

Talul lichenului conține aproximativ 50-70% mucilagii solubile, alături de acizi lichenici, ulei volatil, vitaminele A și B1, iod, principii amare, urme de fridelină și ulei gras.

Polizaharidele sunt constituite din polimeri glucidici care poartă denumirea generică de lichenani, reprezentând glucani legați p-1,3 și p-1,4, precum și glucoghicuronani și galactomanani.

Fracțiunea denumită izolichenani este solubilă în apă rece, în timp ce lichenanul este solubil doar în apă fierbinte, acest polimer formând, în soluție, prin răcire, un gel.

Alături de macromoleculele glucidice, în produsul vegetal au mai fost identificate și alte componente importante pentru exprimarea acțiunii farmacologice, cum ar fi acidul usnic, o serie de acizi lactonici denumiți acizi lichenstearici, alături de acizi polifenol-carboxilici, așa-numiții acizi lichenici (acid cetraric, protocetraric, fumaroprotocetraric și acid protolichenstearic) care pot fi simpli sau esterificați sub formă de depside.

Siguranță în administrare

Trebuie menționat faptul că Lichen islandicus este contraindicat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau duodenal.

Exisă semnalări recente cu privire la posibila hepatotoxicitate indusă de consumul de acid usnic și de preparate care îl condiționează. Mecanismul de acțiune se presupune că ar fi stimularea activității caspazelor 3/7, care produc apoptoză accelerată.

De fapt, prin citotoxicitatea sa acidul usnic produce modificări la nivelul căilor de semnalizare, iar organismul se apără prin autofagia celulelor afectate.

Proveniență: Cetraria islandica (L.) Acharius, Cetraria tenuifolia (Retz.) Howe

Furnizează produsele: Cetrariae lichen, Lichen islandici extractum