Utilizări tradiționale
Indienii din zona Sonora, în care specia crește spontan, utilizau uleiul în scop cicatrizant, pentru reducerea simptomelor de acnee vulgară și psoriazis, dar, din păcate, pentru cele trei utilizări nu există studii clinice care să le confirme efectele; de asemenea, se folosește ca remediu în tratamentul colicilor renale, migrenelor, insolațiilor și în calviție. Este recunoscut în regiune ca având acțiune antiinflamatoare la nivel dermic.
Extracția uleiului se face prin presare la rece după condiționarea semințelor, uleiul brut fiind filtrat pentru purificare. Presarea la rece înseamnă de fapt că semințele nu se încălzesc înainte de presare, dar în baza presiunilor mari care se aplică în cursul procesului, precum și a forțelor mecanice fracțiunea grasă se încălzește în materialul supus presării până la aproximativ 80 °C.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Referitor la proprietățile dermoprotectoare și regeneratoare atribuite uleiului de jojoba la aplicare dermică, nu există studii care să le confirme sau să le infirme.
Există un studiu experimental realizat pe șobolani în cadrul căruia s-a urmărit reducerea edemului labei indus cu carrageenan la administrare prin gavaj a uleiului (nu la aplicare topică). S-a constatat că are loc o diminuare a eliberării de PGE2 în exsudatul inflamator.
Totodată, reduce formarea țesutului de granulație, precum și infiltrarea celulelor neutrofile și ameliorează modificările histopatologice provocate prin aplicarea locală de ulei de croton.
În inflamațiile induse cu lipopolizaharidă (LPS), uleiul de jojoba reduce nivelul oxidului nitric și eliberarea de TNF a. Trebuie menționat însă că în momentul de față uleiul de jojoba nu este recomandat uzului intern, ci doar extern.
De asemenea, s-a studiat repartiția componentelor din uleiul de jojoba la administrare pe cale orală, atât la șoareci, cât și la șobolani, având în vedere că în zonele de proveniență acesta se folosește curent ca ulei alimentar.
Administrându-se unor șoareci, timp de 90 de zile după naștere, câte 1 mL/kg corp ulei de jojoba marcat radioactiv, s-a urmărit repartiția C14 în organism comparativ cu un lot de control de animale de experiență cărora li s-a dat trioleină marcată C14.
S-a constatat că esterii cerilici nici nu s-au resorbit, nici nu s-au metabolizat. Organele interne au prezentat o radioactivitate redusă care nu s-a acumulat în timp. Dintre esteri, doar 1-5% au fost transformați în trigliceride proprii organismului animal. Majoritatea esterilor cerilici marcați s-au eliminat prin materiile fecale.
Spre deosebire de șoareci, șobolanii se pare că metabolizează mai ușor esterii cerilici. Înlocuind în proporție de 50% rația de lipide cu ulei de jojoba (18% din hrană) și urmărind cantitativ esterii în conținutul intestinal, fecale, limfă și mucoasa gastrointestinală, s-a constatat că esterii cerilici au fost degradați în cursul pasajului gastrointestinal și resorbiți.
O parte dintre ei ajungeau nemodificați până în zonele inferioare ale colonului, fiind degradați abia acolo de enzimele eliberate de flora simbiontă. Esteri cerilici nemodificați au fost găsiți în limfă.
Uleiul se păstrează în vase bine închise, ferit de lumină și nu râncezește. Uleiul de jojoba poate fi transformat prin hidratare într-o ceară, care se prezintă ca o masă cristalină cu aspect alb perlat și consistența cerii de camauba.
Se utilizează în farmacie și medicină ca solvent pentru diluarea uleiurilor eterice de uz aromaterapeutic, care se aplică topic și care sunt orientate fie spre masaj normal de iritare sau terapie segmențială. Este un produs noniritant și noncomedogenic.
În cosmetică, uleiul de jojoba lichid și solid se folosește în creme de față, creme de protecție solară. șampoane, balsamuri și uleiuri pentru păr, dezvoltând efecte hidratante, emoliente, antiinflamatoare și fotoprotectoare, mai ales față de radiațiile UV-B la 280 nm.
Descriere botanică
Simmondsia chinensis (Link) C.K. Schneider (sin. Simmondsia californica Nutt., Simmondsia chrysophylla Hori ex Gentil., Simmondsia pabulosa Kellog) este un arbust dioic din familia Simmondsiaceae cunoscut sub denumirea de jojoba; prezintă frunze sempervirescente cu marginea întreagă, de culoare verde-albăstruie dată de cuticula de pe suprafața acestora.
Fiind o plantă de deșert, rezistentă la secetă, poate ajunge până la 3 m înălțime sau poate rămâne pipernicită, nedepășind 50 cm, dependent de arealul în care se dezvoltă. Rădăcinile pivotante se îndreaptă vertical în pământ și pot atinge până la 3,6 m lungime. Pe această rădăcină principală, primele ramificații apar la o adâncime de 60-90 cm.
Se prezintă ca un arbust des, cu frunze groase, pieloase, de formă alungită. Sunt opuse și, în funcție de umiditatea din sol, rezistă 2-3 perioade de vegetație pe arbust. Florile sunt dispuse la subsuoara frunzelor, cele masculine fiind mici și de culoare galbenă, fără petale, cele femele fiind de regulă solitare, neaspectuoase, de culoare verde-deschis.
Există însă și flori femele dispuse în cime sau umbele. Polenizarea se face de către vânt. Fructul este o capsulă cu 1-3 semințe, dar predomină capsulele cu o singură sămânță. Semințele au o lungime de aproximativ 2 cm.
Arbustul de jojoba este endemic în deșertul Sonora, într-o zonă aridă care se întinde din sud-vestul Statelor Unite până în nord-vestul Mexicului. Astăzi se cultivă în zone aride în special din India și Israel, fiind rezistent și în soluri sărăturate, pe care le poate aduce înapoi la cultură.
În India, specia a reușit să pătrundă din cultură în flora spontană, astfel încât în anumite zone (Rajahstan, Gujarat, Maharashtra) se prelucrează casnic și se folosește ca revitalizant pentru păr. În flora spontană din zonele de proveniență arbustul poate atinge o vârstă de 100-200 de ani.
Particularitatea speciei se reflectă și în fructele constituite din capsule dehiscente. Perioada necesară completei maturizări după polenizare este de cca 7 luni, în capsulele ovale semințele dezvoltându-se în funcție de condițiile meteorologice. Numărul semințelor din fruct variază între 1 și 3, dar fiecare arbust formează de preferință (în proporție de 80-90%) un anumit număr de semințe.
În scopul industrializării (mai ales pentru industria cosmetică) se recoltează semințele mature, care după curățare manuală se presează, când se obține uleiul de jojoba galben-auriu chimic similar cetaceumului.
În regiunile de proveniență, uleiul de jojoba este lichid, dar deoarece la temperaturi mai reduse capătă un aspect semisolid, poartă și denumirea de ceară de jojoba. Uleiul gras, Jojobae oleum sau Simmondsiae cera liquida, reprezintă produsul care se prelucrează în preparate de uz dermatologic, respectiv în cosmetice.
Compoziție chimică
Pe lângă uleiul gras, semințele de jojoba conțin heterozide ale unui aglicon cianometilenic, cea mai cunoscută fiind nitrilglucozida simmondsină (aproximativ 2%) și derivații acesteia simmondsin ferulatul, 4-desmetil-simmondsina și 5-desmetil-simmondsina.
Uleiul de jojoba este un lichid cu aspect clar, de culoare galben-deschis, aproape lipsit de miros, solubil în solvenți organici, dar nemiscibil cu alcoolul de 95% sau acetona.
Există și ulei de jojoba de calitate inferioară care se obține din turtele de presare prin extracție cu hexan, după care se îndepărtează solventul, dar acesta nu se folosește în scopuri terapeutice sau cosmetice.
În afara unor cantități reduse de acizi grași liberi și monoalcooli grași primari (ambele clase nedepășind 2% din ulei) sunt prezenți esteri ai unor alcooli cerilici cu 38-44 atomi de carbon, din care cca 50% sunt esteri ai unor compuși cu 42 atomi de carbon.
Acizii grași din compoziția acestor esteri sunt simplu nesaturați, ω-9 și derivă toți de la acidul oleic (18 : 1). 70% dintre aceștia sunt derivați de acid eicosaenic (20 : 1), cunoscut și ca acid gadoleic. Componentele alcoolice corespunzătoare acestor acizi sunt în principal eicosenolul (20 : 1-OH) și docosenolul (22 : 1-OH).
Siguranță în administrare
Urmărindu-se potențialul de sensibilizare la om, s-a realizat un studiu clinic pe 28 de voluntari, cărora li s-a aplicat ulei de jojoba nediluat pe piele. Nu au apărut fenomene iritative sau de sensibilizare, de unde s-a tras concluzia că utilizarea în preparate dermice a unui adaos de până la 25% ulei de jojoba este lipsită de riscuri.
Alte utilizări
Fiind acaloric și practic nediserabil, uleiul se folosește în zonele de proveniență în scop alimentar, dar poate da steatoree. Din acest motiv, majoritatea autorilor susțin ideea că utilizarea uleiului de jojoba ca aliment dietetic în dietele de reducere ponderală nu este indicată, din cauza implicațiilor de ordin toxicologic.
În industrie/tehnică se folosește ca gresant pentru mașini sau instalații de mare precizie cu viață lungă, printre care și la stimulatoarele cardiace.
Proveniență: Simmondsia chinensis (Link) C.K. Schneider
Furnizează produsul: Jojobae oleum