Utilizări tradiţionale
Planta este cunoscută din timpuri biblice, aşa cum se menţionează în Psalmul 50 al împăratului David. În Vechiul Testament isopul era considerat o plantă purificatoare, fiind folosit ca remediu universal.
Există un vechi proverb care spune că „cel care are atâtea calităţi câte le are isopul ştie prea multe”. Hippocrate a fost cel care a dat plantei denumirea pe care a preluat-o şi Linne, în ebraică esop sau azop însemnând plantă sfântă.
El recomanda isopul pacienţilor care aveau diverse răni, sufereau de pleurezie, astm sau catar bronşic şi de tulburări gastrointestinale. Aceste recomandări s-au confirmat în experimentele farmacologice şi clinice.
La noi în ţară, infuzia obţinută din partea aeriană înflorită de isop se bea contra tusei şi a bolilor de plămâni, dar şi în reumatism şi scrofuloză.
Datorită mirosului parfumat al plantei, aceasta era utilizată în încăperile pacienţilor care sufereau de boli infecţioase, uleiul volatil degajat având şi o acţiune antimicrobiană şi antivirală. Uleiul volatil separat a fost şi este încă utilizat în scopuri medicinale şi parfumistice.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal are proprietăţi expectorante, diuretice, stimulant-digestive, carminative. Acţiunea expectorantă este atribuită marubiinei, în timp ce componentele volatile sunt răspunzătoare pentru acţiunea antiseptică şi stimulant-digestivă.
Intern, preparatele din Hyssopii herba se utilizează în tratamentul bronşitei şi astmului bronşic; extern se administrează în congestii nazale.
În ceea ce priveşte cele două uleiuri volatile de isop menţionate, ambele au o acţiune amibacteriană intensă, mai ales faţă de pneumococi şi stafilococi. dar din cauza toxicităţii sale, uleiul provenit de la Hyssopus officinalis L. se poate manevra în aromaterapie doar le către experţi. Componenta toxică, stabilă şi neiritantă pentru piele, este izopinocamfona. care traversează rapid bariera hematoencefalică, inducând neurotoxicitate.
Din acest motiv, în aromaterapie nu se folosesc uleiuri volatile cu un conţinut mai ridicat de 30% mono-terpen-cetone.
Uleiul volatil folosit frecvent în aromaterapie provine de la Hyssopus officinalis L. var. montana, cu flori albastre, care creşte în zona mediteraneeană, este incolor, are un miros aromat, dulce şi condimentat.
Acest ulei este puternic antiviral, antibacterian, antimicotic, antiinflamator, secretolitic şi secretomotor, expectorant, activator al circulaţiei şi al metabolismului pielii. În sfera psihică acţionează stimulant şi creşte capacitatea de concentrare.
Aceste din urmă acţiuni sunt cu atât mai evidente la persoanele suferind de viroze, unde creşte calitatea vieţii, şi îndepărtează lipsa de energie a pacientului şi oboseala, contribuind la o depăşire rapidă a stării de boală.
Ca domenii de indicaţie sunt infecţiile gripale, bronşita acută şi cronică, astmul, candidozele, scăderea capacităţii de concentrare şi stările de oboseală cronică.
Mod de utilizare
Produsul vegetal intră în compoziţia Ceaiului antiastmatic, Ceaiului pectoral nr. 2, Ceaiului sudorific.
Descriere botanică
Hyssopus officinalis L. din familia Lantiaceae, denumită popular isop, este o specie perenă, care se prezintă ca un subarbust cu aspect de tufă ce nu depăşeşte 60-80 cm înălţime. Frunzele sunt opuse, aproape sesile, lanceolate, glabre, lucioase, cu margini întregi care, prin uscare, se răsucesc către faţa inferioară.
Florile, de culoare albă, roz sau violacee, sunt grupate în inflorescenţe spiciforme dispuse la axila frunzelor din partea superioară a tulpinii.
Planta de origine mediteraneeană este polimorfă. La noi se cultivă ca plantă ornamentală, medicinală sau meliferă.
Produsul medicamentos cunoscut sub denumirea de Hyssopii herba reprezintă partea aeriană înflorită recoltată de la Hyssopus officinalis L., în timp ce, în cazul în care vorbim despre uleiul volatil de isop, trebuie să facem o distincţie: Hyssopii aetheroleum se obţine prin distilarea cu vapori de apă a materialului vegetal recoltat de la Hyssopus officinalis L., în timp ce în aromaterapie se utilizează aşa-numitul Hyssopii decumbens aetlieroleum, provenit de la plante de Hyssopus officinalis L. var. montana (ex decumbens), al cărui ulei are o compoziţie care îi conferă o acţiune mai blândă.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 0,3-1% ulei volatil, alături de flavonoide (hesperidozidă, diosmină), acizi polifenolcarboxilici (acid rozmarinic), diterpene (marubiină), triterpene (acid oleanolic), β-sitosterol.
Uleiul volatil conţine, în principal, monoterpen-cetone de tipul pinocamfonei şi izopinocamfonei, putând atinge, în funcţie de provenienţă, 40-70%.
Uleiul volatil separat din varietatea montana (ex decumbens) conţine 40-60% oxizi (mai ales 1,8-cineol), 20-30% monoterpene (predominant β-pinen), 6% monoterpenoli, 6% monoterpen-cetone (mai ales izopinocamfona), sescviterpene (2%) şi secviterpenoli (1%).
Siguranţă în administrare
Toxicitatea preparatelor din isop este dată de cetonele din uleiul volatil (pinocamfona şi izopinocamfona), care sunt neurotoxice, provocând convulsii epileptiforme. Studii in vitro au evidenţiat faptul că cetonele au proprietatea de a inhiba respiraţia celulară, ceea ce explică, cel puţin parţial, potenţialul neurotoxic al acestora.
Utilizarea uleiului volatil de isop obţinut prin distilarea cu vapori de apă a varietăţilor de cultură obişnuite nu este admisă nici măcar în scopuri aromaterapeutice din cauza neurotoxicităţii menţionate.
Provenienţă: Hyssopus officinalis L.
Furnizează produsele: Hyssopii herba, Hyssopii aetheroleum, Hyssopii decumbens aetheroleum