Utilizări tradiţionale
Iedera este o plantă utilizată de câteva milenii în diferite ritualuri religioase, iar în Antichitate era folosită pentru încoronarea marilor scriitori şi artişti, ca semn al trecem lor în rândul zeilor. În perioada de început a creştinismului, la înmormântări morţii se puneau pe un pat de iederă care semnifica nemurirea sufletului.
Se presupune că această semnificaţie derivă de la faptul că planta trăieşte în medie cam 200 de ani. De asemenea, deoarece liana se mulează pe suportul pe care se ridică, planta era un simbol al credinţei.
Iedera se folosea încă din Antichitate în tratamentul unei multitudini de boli. Rădăcinile, frunzele şi fructele sunt menţionate ca medicament în scrierile hipocratice. Dioscoride recomanda maceratul florilor în vin împotriva dizenteriei, sucul de presare în dureri ale urechilor (contrairitare) sau migrene, iar vârfurile lăstarilor ca emenagog.
Mai târziu, sub forma infuziilor sau extracturi cu băuturi alcoolizate, frunzele de iederă se administrau intern în diverse tipuri de catar în afecţiuni hepatice, biliare şi ale splinei, iar sub forma spălăturilor în afecţiuni ale pielii, ulceraţii, arsuri, afecţiuni derinice parazitare, nevralgii şi dureri reumatice.
Tinctura concentrată sau extractul de frunze în oţet se folosea în tratamentul bătăturilor.
În Evul Mediu, stareţa Hildegard von Bingen considera iedera una din cele mai importante plante medicinale, de pe vremea ei frunzele începând să fie folosite în tratamentul unor afecţiuni respiratorii.
Introducerea ca expectoram şi antitusiv în terapeutică s-a produs în mod oficial abia în secolul al XIX-lea, când un medic francez a realizat că copiii aflaţi în grija lui care îşi primeau laptele pe care trebuiau să-l bea din vase cioplite din lemn de iederă făceau mai rar afecţiuni pulmonare.
El a presupus că substanţele solubilizate în lapte ar fi responsabile de această acţiune. Lemnul de iederă se foloseşte la sculptură, iar planta este utilizată de peisagişti pentru crearea unor spaţii de recreere.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Hederasaponinele imprimă produsului vegetal proprietăţi expectorante, antimicotice, antibacteriene, antihelmintice şi antiprotozoarice.
Actualmente, preparatele conţinând extracte hidroalcoolice din frunze de iederă se folosesc în primul rând în tratamentul afecţiunilor respiratorii ale căilor ca antiinflamator şi spasmolitic, în răceli, stări gripale cu tuse, bronşite acute sau cronice, tuse convulsivă.
Acţiunea antiinflamatoare a fost studiată cu ajutorul unor teste in vivo şi in vitro, atat pentru extractele de Hedera, cât şi pentru α-hederină, hederasaponina C şi hederacolchizidele E şi F, utilizând în acest scop edemul labei de şobolan indus cu carrageenan.
Comparativ cu indometacina, hederacolchizida F s-a dovedit a fi cea mai activă, celelalte saponozide dezvoltând un efect antiinflamator modest.
Pentru α-hederină şi hederacozida C s-a constatat că administrarea duce la o creştere a densităţii receptorilor β-2-adrenergi pe suprafaţa celulelor muşchilor bronşici. În acest fel, adrenalina endogenă poate acţiona la acest nivel mai eficient în sensul unei spasmolize. De asemenea, α-hederina contribuie la fluidificarea secreţiei bronşice şi eliminarea acesteia prin expectoraţie.
Utilitatea medicamentelor ce condiţionează extracte de iederă este dovedită în numeroase studii clinice, mai ales postmarketing: astfel, un studiu publicat în 2002 prezintă rezultatele obţinute cu tabletele efervescente Prospan®pe 1.350 de copii de ambele sexe (în vârstă de până la 4 ani) care au fost trataţi în 135 de cabinete medicale.
S-a constatat că accesele de tuse s-au redus cu 92,2%, expectorarea cu 94,2%, dispneea cu 83,1% şi durerea toracică cu 86,9%, în timp ce doar trei pacienţi (0,2%) s-au plâns de efecte nedorite care au putut fi aduse în corelaţie cu medicaţia.
Este vorba de un caz de greaţă şi două cazuri de eructaţii. Reiese de aici buna toleranţă a preparatului.
Într-un alt studiu s-a urmărit comparativ eficienţa terapeutică a ambroxolului şi a Prospan-ului la bolnavii cu bronşită cronică. Dintre studiile clinice efectuate se remarcă unul care a evaluat 9.657 de pacienţi (dintre care 5.181 de copii) suferind de bronşită. După un tratament de 7 zile (extract din frunze cu DER 5-7,5 : 1, solvent etanol 30% = Prospan® sirop), 95% din pacienţi s-au vindecat sau simptomatologia s-a redus substanţial.
Poate medicamentul cel mai bine acoperit din punctul de vedere al studiilor clinice îl reprezintă Prospan® Cough Tablets. În cadrul unui studiu efectuat pe 330 de copii şi adulţi (între 11 şi 85 de ani), după 7 zile de tratament, 98,5% din medici au considerat că acţiunea terapeutică este foarte bună, în timp ce 96,4% dintre pacienţi au fost de acord cu această încadrare.
În paralel s-au relizat studii clinice dublu orb, randomizate cu medicamentele a două firme care condiţionează extract de Hedera; este vorba de medicamentele Hedelix® (DER = 2,2-2,9 : 1, solvent etanol 50%) şi Prospan®. Pacienţii suferinzi de bronşită cronică au tolerat bine ambele preparate care s-au dovedit a fi comparabile ca eficienţă.
Unele medicamente asociază extractul de iederă cu extract din cimbru (Thimus vulgaris). Pentru unul dintre aceste medicamente, Bronchipret® SAFT, s-a realizat un studiu postmarketing pe 1.234 de copii şi adolescenţi cu bronşită acută, constatându-se că după 7 zile de tratament atât medicii, cât şi pacienţii au fost mulţumiţi în proporţie de 96,5%.
Produsul vegetal se administrează şi în unele afecţiuni dermice (scabie, piodermite, pediculoză, arsuri, răni, inflamaţii, ulceraţii), artrită, reumatism, celulită, aceste din urmă indicaţii bazându-se pe acţiunea antidiscrazică.
Referitor la efectele antiparazitare, extractele din frunze de iederă conţinând hederasaponină C s-au dovedit active faţă de Candida albicans şi Dicrocoelium (studii in vivo). Sărurile de sodiu ale monodesmozidelor sunt active faţă de specii de Amoeba, Trichomonas şi Leishmania (studii in vitro). Acţiune antimicotică au şi poliacetilenele. În plus, pentru falcarinol au fost evidenţiate şi efecte antibacteriene, analgezice şi sedative. Saponinele din fructe au proprietăţi moluscicide.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează rar sub formă de infuzie, dar intră în compoziţia câtorva ceaiuri utilizate în tuse şi bronşite, precum Bronchial-Tee, Bad Heilbrunner Husten-Tee.
Producătorii autohtoni comercializează extracte de iederă în asociere cu alte produse vegetale destinate afecţiunilor respiratorii, precum şi în cosmetice anticelulitice (Gel anticelulitic cu iederă şi castan – TIS).
Preparatele medicamentoase care condiţionează extracte din Hederae folium utilizate ca expectorante sunt: Prospan® – soluţie uz intern, Hedelix® şi Bronchoforton® – sirop.
Descriere botanică
Iedera, Hedera helix L., din familia Araliaceae, este o liană care poate atinge 50 m lungime. Tulpinile agăţătoare, lignificate prezintă rădăcini (crampoane) la nivelul nodurilor cu care planta se fixează şi se înalţă pe suport.
De pe tulpini se ridică lăstari sterili şi fertili; pe lăstarii sterili se dezvoltă frunze palmat-lobate cu 3-5 lobi triunghiulari, cordate la bază, coriacee, lucioase, de culoare verde-închis pe faţa superioară şi mai deschisă pe faţa inferioară şi nervuri proeminente.
Frunzele de pe ramurile fertile sunt cu totul diferite, mari, ovale, întregi, iar florile mici, care nu atrag atenţia, apar toamna şi au o culoare galbenă-verzuie. O astfel de diferenţiere ca formă a frunzelor care cresc pe tulpinile sterile şi fertile este puţin cunoscută în lumea vegetală din Europa, când vorbim despre heterofilie sau dimorfism foliar.
Fructele constituite din bace grupate în umbele globuloase se maturizează peste iarnă, căpătând o culoare neagră. Fructele, care conţin 4-5 seminţe de culoare roz, sunt foarte toxice, astfel încât ingerarea a 2-3 fructe poate determina intoxicaţii, din cauza saponozidelor triterpenice.
În cursul tăierii în scopuri ornamentale a iederii, la zona tăieturii exsudă un lichid ce conţine falcarinol, care poate provoca alergii dermice.
Produsul vegetal de uz terapeutic, Hederae folium, este constituit din frunzele lobate recoltate de pe lăstari înaintea înfloririi. Produsul uscat şi pulverizat are gust amar şi degajă un miros aromat. Se mai întâlneşte în literatură sub denumirea de Folia Hederae helicis.
Fiind cultivată mult ca plantă ornamentală, iedera este originară din centrul, vestul şi sudul Europei. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările est-europene.
Compoziţie chimică
Principalele componente active fac parte din grupul saponinelor triterpenice şi al polifenolilor.
Produsul vegetal conţine 2,5-6% saponozide triterpenice (cunoscute sub numele de hederasaponine). Hederasaponinele sunt mono- şi bidesmozide ale hederagenolului (hedera- cozida C, α-hederina sau helixina), acidului oleanolic (hederacozida B, β-hederina) şi baiogenolului (saponina K10). Hederacozida C (hederasaponina C) predomină cantitativ, reprezentând aproximativ 5% din totalul saponozidic. Saponozide au fost identificate şi în fructe.
Componentele fenolice existente în frunze sunt flavonoidele rutozida şi kemferol 3-rutinozida, o antocianozidă cianidol-3-monozida, precum şi acizii clorogenic şi cafeic.
În plus, conţin o gamă largă de steroli (sitosterol, stigmasterol, colesterol, campesterol, α-spinasterol, 5-α-stigma-7-en-3-β-ol), poliacetilene (falcarinonă, falcarinol, 11-dehidro- falcarinol), sescviterpene (β-elemen, elixin, germacren), scopolină.
Siguranţă în administrare
Frunzele proaspete de iederă produc dermatite alergice de contact. Potenţialul alergen al produsului vegetal şi al extractelor obţinute din acesta este cauzat de hederasaponine şi falcarinol. De altfel, datorită acestei reacţii, înainte sucul de presare se folosea ca rubefiant.
Potenţialul alergen este considerat a fi unul mediu şi există în aceeaşi măsură şi la Panax ginseng. Până acum însă, pentru preparate medicamentoase conţinând extract de iederă nu s-a semnalat apariţia unor alergii.
Ca efecte nedorite pot apărea uneori o stare de rău sau greţuri. În plus, fructele de iederă sunt extrem de toxice şi nu sunt indicate pentru uz terapeutic.
Provenienţă: Hedera helix L.
Furnizează produsele: Hederae folium, extract special