Utilizări tradiţionale
Planta furnizează în stare proaspătă latexul folosit în tratamentul scabiei şi ca antihelmintic. În Liberia se foloseşte în tratamentul împotriva limbricilor. Frunzele se utilizează antihemoragic şi antidiareic, precum şi împotriva gonoreei, febrei, durerilor de cap şi răguşelii.
Frunzele tinere sunt indicate şi ca remediu antiastmatic, iar în unele zone din Africa de Est populaţia foloseşte fructele în scop avortiv, prin asocierea cu culoarea roşie a sucului lor.
Florile se folosesc ca spasmolitic şi antiinfecţioase după naşteri dificile, iar decoctul din scoarţă ca antimalaric şi antiicteric.
În plus, rădăcinile sunt utilizate de femeile tinere pentru creşterea sânilor.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Principiile active (harunganina şi madagascina) din produsul vegetal determină o acţiune de stimulare a secreţiilor gastrice, pancreatice exocrine şi biliare. Astfel, produsul vegetal prezintă proprietăţi coleretice-colekinetice, hepatoprotectoare şi de reglator digestiv, fiind indicat ca adjuvant, alături de preparate enzimatice, în tratamentul insuficienţei pancreatice exogene şi în tulburări digestive prin insuficienţă secretorie; nu suplineşte deficitul enzimatic.
Există cercetări efectuate în ultimul deceniu care demonstrează eficienţa terapeutică a extractelor apoase de Harungana în afecţiunile hepatobiliare, în timp ce alte studii au evidenţiat proprietăţile antimicrobiene şi antibiotice ale extractelor din scoarţă.
Pe de altă parte, un extract etanolic administrat unor şobolani cu diabet aloxanic le-a normalizat acestora glicemia, dovedind totodată calităţi antiinflamatoare în testul inflamaţiei labei de şobolan. Ambele acţiuni au fost puse de cercetători pe seama potenţialului antioxidant marcat al extractului testat.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se prelucrează sub formă de extract uscat, folosindu-se ca solvent de extracţie un amestec hidroalcoolic, în final obţinându-se din 25-50 mg material vegetal 7,5-15 mg extract. Pe piaţa farmaceutică circulă o serie de medicamente industriale (Harongan®).
Pentru a evita fenomenele de obişnuinţă ce ar putea să apară la folosirea neîntreruptă, de regulă, se recomandă ca preparatele cu extract de Harungana să nu se administreze mai mult de 2 luni continuu.
Descriere botanică
Harungana madagascariensis Lam. ex Poiret, din familia Hypericaceae, este un arbore sempervirescent ce poate atinge înălţimi de 4-10 m. Specia prezintă o coroană foarte dezvoltată, de culoare galbenă-verzuie, constituită din ramuri care se ramifică direct deasupra trunchiului.
Scoarţa are o culoare castanie şi prezintă numeroase striuri şi fisuri longitudinale. Frunzele sunt opuse, simple, coriacee şi ovate, peţiolate (3 cm), ajungând la 6-20 cm lungime, faţa inferioară fiind acoperită cu peri stelaţi. Frunzele tinere pot fi distinse uşor datorită feţei inferioare de culoare brună.
Florile pe tipul 5 sunt mici, de aproximativ 5-6 mm, bisexuate, de culoare albă sau crem. Sepalele sunt marcate, având puncte roşii-brune pe suprafaţă. Fructele sunt nişte drupe mici, globulare, de culoare verde-oranj, care devin roşii la maturare. Nu sunt comestibile şi aparent nu au nicio utilizare.
Planta poate fi identificată uşor, deoarece la decojire apare un latex de culoare portocalie, care exsudă şi la ruperea frunzelor. Copacul este acoperit în majoritate cu peri stelaţi. Specia este originară din Madagascar, dar este răspândită şi în Africa tropicală (Angola, Gabon, Camerun, Liberia).
În scop farmaceutic se foloseşte sub denumirea de Harunganae cortex un amestec obţinut din frunze în proporţia de 3 părţi frunze la 2 părţi scoarţe.
Compoziţie chimică
Conţine derivaţi de diantronă (hipericina, pseudohipericina), derivaţi de acid crizofanic, antrone (madagasinantrona, harunganină, madagascină) şi o serie de glicozide flavonice. În frunze se găseşte ulei volatil ce are drept component principal α-pinen.
Siguranţă în administrare
Este contraindicată administrarea preparatelor din Harungana madagascariensis în inflamaţii pancreatice acute (pancreatite) sau recidivante, insuficienţă hepatică gravă, litiază biliară, ocluzie biliară sau intestinală, afecţiuni ale căilor urinare, calculoză renală, precum şi la copiii sub 12 ani.
La pacienţii blonzi, în caz de supradozare, pot apărea fenomene de fotosensibilizare din cauza, în principal, structurilor de tip hipericină din compoziţia preparatelor.
Provenienţă: Harungana madagascariensis Lam. ex Poiret
Furnizează produsul: Harunganae cortex