Utilizări tradiţionale
Diferite specii de Eleutherococcus sunt utilizate în medicina asiatică (mai ales în cea chineză şi coreeană) pentru proprietăţile lor tonice, antireumatice, antiinflamatorii, dar şi în profilaxia bronşitei cronice, a hipertensiunii şi afecţiunilor ischemice cardiace.
În anii ’40-’50, cercetătorii sovietici au căutat un înlocuitor pentru rădăcinile de ginseng care deveniseră tot mai rare în flora spontană. Plecând de la utilizările tradiţionale, au luat în studiu specia Eleutherococcus senticosus, făcând o paralelă cu ginsengul şi în baza apartenenţei ambelor specii la familia Araliaceae.
În Siberia, Coreea, Japonia şi provinciile din nordul Chinei, rădăcinile se foloseau de mult timp în medicina tradiţională. Ca urmare a studiilor întreprinse în anul 1962, produsul a intrat în patrimoniul terapeutic cult din URSS sub forma unui extract fluid, iar pe parcursul anilor cercetările botanice, chimice, farmacologice şi clinice au atins un volum impresionant, dar din cauza Cortinei de Fier ele au rămas necunoscute restului lumii, limba rusă în care fuseseră publicate rezultatele fiind şi ea puţin accesibilă.
În URSS, extractul fluid a fost testat şi a ajuns să fie administrat curent sportivilor de performanţă, el nefiind inclus în lista antidoping, dar şi personalului de zbor, cosmonauţilor şi militarilor. După catastrofa de la Cernobîl, acelaşi extract fluid a fost recomandat şi folosit ca antistres-adaptogen de către populaţie.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Extractul fluid utilizat iniţial a fost realizat în anii ’50 de Brekhman şi colaboratorii săi, din rădăcini prelucrate cu etanol 33%, şi folosit pentru primele studii fitochimice şi farmacologice.
La început, extractul fluid a fost trecut în grupa tonicelor generale, pentru că la momentul respectiv farmacologia încă nu accepta existenţa acţiunii antistres-adaptogene. A fost necesar ca întâi să se dea un conţinut bine definit acestui termen, pentru ca specialiştii să realizeze că extractele de ginseng siberian se înscriu în această grupă terapeutică.
Pentru extractele din rădăcini s-a putut demonstra pe animale de experienţă acţiunea adaptogenă pe care o dezvoltă alături de efectele tonice. Ele induc o protecţie crescută faţă de modificările organice tipice induse de stres şi descrise de Selye ca fiind caracteristice fazei de alarmă.
Conform clasificării actuale, Eleutherococcus este singurul produs cu calităţi atât antistres, cât şi adaptogene, Panax ginseng fiind considerat că face parte din Grupa I, care doar protejează faţă de stres, în timp ce Rhodiola şi Schisandra (Grupa II) sunt adaptogene.
În cercetări, realizate pe voluntari sănătoşi, la administrarea p.o. a 2-16 mL de extract fluid de Eleutherococcus s-a stabilit apariţia unui efect antistres şi nu s-a semnalat modificarea parametrilor biochimici normali. La pacienţii bolnavi trataţi cu acelaşi extract, a putut fi confirmată apariţia „efectului de normalizare” cerut pentru adaptogene.
De asemenea, toleranţa extractului a fost foarte bună, doar extrem de puţini pacienţi semnalând apariţia cefaleei, hipertensiunii sau tulburări ale somnului.
În diferite modele experimentale (pe animale) a fost demonstrată creşterea rezistenţei organismului faţă de acţiunea nocivă a diverşilor stresori, rezistenţă indusă prin administrarea (p.o. sau i.p.) fie a extractului total de Eleutherococcus, fie doar a unor fracţiuni din extract.
Ca agenţi stresori pentru animalele de experienţă (şoareci, şobolani) s-au folosit citostaticele, expunerea la frig, imobilizarea.
Pentru extractele de Eleutherococcus au fost demonstrate şi o serie de acţiuni la nivel endocrin. Tratamentul cu astfel de extracte determină o creştere a greutăţii corticosuprarenalei concomitent cu o scădere a nivelului de colesterol şi acid ascorbic, ceea ce indică o creştere a sintezei de corticosteroizi.
După administrarea i.p. la şobolan a unor extracte de Eleutherococcus s-a evidenţiat prezenţa unei acţiuni anabolizante, acţiune ce poate fi explicată ca rezultat al stimulării sintezei proteice în pancreas, ficat şi corticosuprarenale.
În plus, teste realizate la şoareci (dar şi la om) au demonstrat creşterea rezistenţei la înot, acţiune proprie adaptogenelor, care cresc în general capacitatea de rezistenţă a organismului la efort.
Extractele stimulează şi apărarea nespecifică a organismului; după administrarea acestora timp de patru săptămâni, s-a constatat la pacienţii trataţi o creştere semnificativă a numărului celulelor imunocompetente, în special limfocitele T şi NK, o stimulare a fagocitozei monocitelor şi granulocitelor polimorfonucleare, precum şi o creştere a numărului de limfocite T şi B.
Rezultatul este creşterea capacităţii imunitare a organismului. În acest sens, trebuie menţionat că în anii imediat următori introducerii pe piaţă a extractului fluid s-a iniţiat un studiu pe 15.000 de muncitori de la firma de automobile Volga din Toliatti, care au făcut timp de peste 10 ani câte o cură anuală de două luni (primăvara, sau toamna); sub medicaţie, numărul zilelor de concediu medical a scăzut cu mai mult de 25%, iar pe motiv de infecţii gripale, cu 40%.
Studii in vitro au demonstrat că anumite principii active din extractele de ginseng siberian se fixează pe receptorii pentru steroizi concomitent cu reducerea eliberării de adrenalină. Prin aceasta se reduc, în cazul existenţei unui factor stresor, intensitatea şi durata fazei de alarmă (care se caracterizează prin deversarea în sânge a unor cantităţi crescute de adrenalină, noradrenalină şi cortizol care permit organismului să lucreze un anumit timp la capacitate maximă).
Dar principiile din Eleutherococcus senticosus intervin şi în faza imediat următoare, cea de adaptare, în care organismul încearcă să facă faţă la situaţia de stres. Astfel, la administrarea extractului creşte capacitatea adaptativă a organismului la stres, fără ca funcţiile normale să fie influenţate.
S-au efectuat cercetări extinse pe sportivi şi atleţi (halterofili, luptători, gimnaşti) pentru care s-a constatat o creştere a rezistenţei la efort cu aproximativ 60%, o îmbunătăţire a componentei psihice şi a stării generale de sănătate.
În mod analog, la personalul care pilota elicoptere testele de activitate psihomotorie s-au îmbunătăţit semnificativ, la fel ca şi capacitatea cognitivă. Pacienţii trataţi cu acelaşi extract au suportat mai bine chemo- şi radioterapia. În organism, are acţiune antioxidantă, fapt exprimat prin scăderea nivelului malondialdehidei, dar şi al colesterolului total, LDL-colesterolului şi al trigliceridelor.
La animale, are un efect hipoglicemiant, normalizarea glicemiei fiind atribuită mobilizării glucozei sub efectul adrenalinei.
Acţiunea antivirală evidenţiată faţă de virusuri ARN care s-a observat în experimente in vitro nu se realizează prin intermediul creşterii imunităţii, ci prin intervenţia directă a unor componente în replicarea acestora.
Pentru unele dintre componentele chimice separate au fost iniţiate de asemenea cercetări farmacologice.
Într-un alt experiment, la administrarea eleuterozidei B s-a constatat suprimarea inhibării heterokinazei afectată în condiţii de stres, ca urmare a apariţiei în sânge a u-lipoproteinei sau a complexului a-lipoproteină-corticoizi. De asemenea, eleuterozida B a stimulat activitatea hexokinazei la drojdii, într-un experiment in vivo.
Într-o altă serie de cercetări s-a constatat că, după administrarea i.p. a eleuterozidelor E şi B la şoareci masculi tineri, a crescut greutatea vezicii seminale şi a prostatei şi totodată s-a mărit conţinutul de ARN al vezicii seminale. De asemenea, la şoarecii castraţi, s-a demonstrat că după administrare de eleuterozidă E şi B apare un efect asemănător cu cel cunoscut pentru testosteron, când se evită involuţia vezicii seminale şi a prostatei.
Pentru eleuterozide E a fost demonstrată, prin teste in vitro, o acţiune de inhibare a fosfodiesterazei AMPc, ceea ce ar putea explica nivelul seric ridicat al AMPc sub acţiunea tratamentului cu această substanţă.
Principiile active din rădăcinile de Eleutherococcus prezintă, ca şi ginsenozidele, afinitate faţă de receptorii specifici pentru mineralocorticoide şi glucocorticoide, dar se fixează şi pe receptorii estrogenilor.
Deoarece în rădăcinile de Eleutherococcus nu există combinaţii de tipul ginsenozidelor, de exprimarea acţiunii adaptogene pot fi făcute responsabile fie glicozidele fenilpropanice (eleuterozida B şi eleuterozida E), deja testate în experimentele pe animale, fie alte componente încă neidentificate.
Poliholozidele în stare pură extrase de Eleutherococcus senticosus stimulează activitatea fagocitară atât in vivo, cât şi in vitro.
Preparatele de Eleutherococcus senticosus se indică în stările de oboseală, scăderea capacităţii de concentrare datorată suprasolicitării, scăderea capacităţii de apărare/adaptare a organismului, la convalescenţi etc.
În plus, testele realizate au demonstrat lipsa de teratogenitate a acestui produs vegetal şi foarte slaba sa toxicitate la administrare orală. Mai mult chiar, aceste extracte scad toxicitatea unor agenţi cancerigeni la administrare concomitentă.
Mod de utilizare
În momentul actual există trei tipuri diferite de preparate care se utilizează frecvent în terapie şi care condiţionează rădăcinile recoltate de la această specie:
- rădăcini pulverizate (produsul se numeşte ginseng siberian);
- scoarţa pulverizată a rădăcinilor; produsul provine din nordul Chinei şi are de asemenea denumirea de ginseng siberian;
- rădăcinile de Eleutherococcus senticosus recoltate din estul Rusiei poartă numele de rădăcină de taiga.
Preparatele farmaceutice condiţionează extracte sau pulbere vegetală prezentate sub forma soluţiilor extractive, pulberilor, capsulelor, tabletelor (Eleutherokokk® şi Energotin® aktiv). De regulă, preparatele se administrează minimum o lună şi maximum trei luni, după care urmează o pauză de două luni.
Există şi un medicament suedez Adapt-232® care condiţionează extract de Eleutherococcus în combinaţie cu Schisandra şi Rhodiola. Dacă iniţial medicamentul a fost testat doar pe probanzi bărbaţi (militari, aviatori, cosmonauţi) sănătoşi, de curând acelaşi preparat a fost testat şi la femei (medici şi asistente).
În toate situaţiile, antistres-adaptogenul în discuţie s-a dovedit eficient şi nu a determinat apariţia unor efecte adverse. Cu toate acestea se consideră că sunt necesare mai multe studii clinice.
Un medicament apărut de puţin timp pe piaţă este Immunostim Plus®, în care se asociază 155 mg de extract de ginseng siberian cu 100 mg de extract de Schisandra. Se pot administra în hipertensiune de stres, fitocomplexul neavând el însuşi efect hipertensiv.
Uneori în medicina tradiţională rusă se utilizează şi frunzele de Eleutherococcus senticosus, în acelaşi scop ca şi rădăcina, dar încă nu au fost aduse dovezi certe ale acţiunii lor farmacologice.
Descriere botanică
Specia Eleutherococcus senticosus Maxim. (sin. Acanthopanax senticosus [Rupr. et Maxim] Harms), din familia Araliaceoe, denumită şi rădăcină de taiga sau ginseng siberian, este o plantă dioică ce se prezintă sub forma unui arbust ce atinge maximum 2 m în înălţime, caracterizat prin prezenţa pe ramuri a unor ţepi lungi de 5 mm (senticosus = „cu mulţi ţepi”).
Frunzele sunt palmat-sectate, ca la toate araliaceele, iar sistemul radicular viguros, ramificat furnizează produsul oficinal care se caracterizează printr-un gust aromat, uşor dulceag, dar totodată slab iute-înţepător.
Iniţial, specia a fost încadrată în familia Hederaceae datorită inflorescenţei asemănătoare cu cea a iederei, dar morfologia şi mai ales utilizările tradiţionale o apropiau de ginseng, de unde provine şi denumirea de ginseng siberian, respectiv Acanthopanax.
Specia este originară din nordul Chinei, Coreea de Nord şi de Sud, Japonia şi estul Rusiei, fiind mult mai răspândită în flora spontană decât Panax ginseng. Industria farmaceutică prelucrează rădăcinile de ginseng siberian.
Compoziţie chimică
Studiile privind compoziţia chimică a speciei au evidenţiat prezenţa glicozidelor sterolice derivate ale acidului oleanolic, denumite eleuterozidele I, K, L şi M.
Produsul vegetal mai conţine derivaţi polifenolcarboxilici (alcoolul sinapic, aldehida coniferilică, acidul clorogenic, derivaţi de acid cafeic), lignane (siringarezinolul, sesamina şi eleuterozidele A-H, care sunt lignane glicozidate), cumarine (izofraxidina şi izofraxidin-7-O-glucozida), ulei volatil, polizaharide şi oze libere.
Până nu demult, efectele imunostimulatoare şi adaptogene ale preparatelor de Eleutherococcus erau atribuite numai eleuterozidelor. Wagner H. şi colaboratorii săi au izolat patru fracţiuni poliholozidice omogene (doi glucani şi doi heteroxilani acizi). Fracţiunile heteroxolanice sunt puternic imunostimulatoare; atât in vitro, cât şi in vivo au stimulat semnificativ procesul de fagocitoză.
Siguranţă în administrare
Cu toate că nu s-au observat efecte adverse la administrare, preparatele nu se recomandă copiilor sub 12 ani, gravidelor şi femeilor care alăptează, deoarece în literatură se discută posibile efecte anabolizante.
Provenienţă: Eleutherococcus senticosus Maxim.
Furnizează produsele: Eleutherococci radix, extracte speciale