Utilizări tradiţionale
Linne a dat denumirea de Gentiana acestui gen plecând de la faptul că Dioscoride ar fi menţionat că regele ilir Gentis promova drogul ca remediu împotriva ciumei. În medicina tradiţională, planta se utilizează în inapetenţă.
Plămădită în rachiu, rădăcina folosea la tratarea durerilor de stomac, dar şi contra frigurilor (gust amar), iar în unele părţi se trata diareea. Se utiliza frecvent în cadru casnic pentru obţinerea unor băuturi aperitive, dar de regulă în acest caz se foloseau rădăcinile supuse unui proces de fermentare.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Gentiana se utilizează sub formă de tinctură, decoct sau extract moale.
Principala acţiune a acestui produs vegetal este de stimulare a apetitului, fiind un foarte cunoscut tonic amar. Stimulează secreţia gastrică, pancreatică şi dezvoltă un bun efect colagog.
În scop alimentar se utilizează la prepararea băuturilor de tip bitter.
La administrarea preparatelor de genţiană stimularea apetitului se realizează în două etape: iniţial, principiile amare impresionează receptorii aflaţi în mugurii gustativi din zona bazală a limbii.
Stimularea receptorilor gustativi prin perceperea gustului amar este transmisă la nivel cerebral pe cale nervoasă şi va determina declanşarea secreţiei gastrice şi salivare, aceasta tiind faza encefalică de creştere a apetitului.
Odată ajunse în stomac, substanţele amare declanşează faza gastrică, ce se instalează la nivelul mucoasei gastrice. Aici amarele stimulează secreţia de acid clorhidric şi pepsină pe cale umorală, în plus, gastrina stimulează motilitatea gastrică şi intestinală, precum şi secreţia sucurilor pancreatice.
Se activează astfel resorbţia şi utilizarea alimentelor ingerate, creşte secreţia gastrică cu aproximativ 30% şi este stimulată puternic salivaţia.
Trebuie subliniat faptul că, pentru instalarea acţiunii tonic-amare, este obligatorie perceperea gustului amar. Ca urmare, tincturile amare sau alte preparate utilizate în acest scop vor fi administrate după diluare cu apă (30-50 mL), la temperatura camerei, neîndulcite, cu 30 de minute înainte de masă.
În ultimii 20 de ani s-a stabilit că derivaţii xantonici (gentizina şi izogentizina) prezintă acţiune antidepresivă acţionând ca inhibitori ai monoaminoxidazei (anti-MAO), fapt ce a condus la utilizarea unor preparate de genţiană ca antidepresive.
În ceea ce priveşte amarogentina, aceasta s-a dovedit a fi inhibitor al ADN-topoizomerazei de tip I a protozoarului Leishmania donovani, care produce, în bazinul mediteraneean şi în Brazilia, boala denumită Kala-azar sau febra dum-dum, cu sfârşit letal.
Pentru preparatele de genţiană a fost descrisă şi o acţiune roborantă, iar în experimentele pe animal s-a dovedit că, la acestea, s-a înregistrat după tratament şi o creştere a secreţiilor bronşice.
Mod de utilizare
Infuzia se poate prepara în două moduri: astfel, în prima variantă, 1-2 g de produs vegetal (o jumătate de linguriţă), pulverizat sau fin tăiat, se aduce în 150 mL de apă fierbinte şi se acoperă.
După 5-10 minute infuzia se strecoară. În cea de a doua variantă, produsul vegetal poate fi adus în apă rece, iar amestecul este supus fierberii pentru o scurtă perioadă (un clocot scurt).
Se poate prepara şi un macerat la rece, când produsul vegetal este ţinut în contact cu apa timp de 8-10 ore.
În mod obişnuit, se indică o cană de ceai rece sau uşor călduţ cu 30 de minute înaintea meselor principale.
Rădăcina de genţiană intră în compoziţia ceaiurilor stomahice, stimulatoare ale poftei de mâncare.
În plus, în străinătate, intră în alcătuirea unor fitopreparate care se adresează afecţiunilor gastrointestinale cum ar fi : Gastricard®, Ventrodigest®, Aciphyt®.
Produsul vegetal intră în compoziţia vinurilor şi a fineturilor tonice, amare şi în Ceaiul tonic-aperitiv.
Descriere botanică
Plantă perenă, erbacee, Gentiana lutea L., din familia Gentianaceae, denumită popular ghinţură, genţiană, enţură, prezintă o parte subterană bine dezvoltată alcătuită dintr-un rizom vertical gros, din care se desprind rădăcini adventive ce pot atinge până la 1 m. Tulpina, care apare abia din anii 5-6 de vegetaţie, este neramificată, glabră şi goală în interior, înaltă de 1-1,5 m.
Frunzele bazale formează, în primii ani de viaţă, o rozetă; frunzele tulpinale sunt opuse, eliptice, cu marginea întreagă şi nervurile arcuite. Florile, de culoare galbenă, sunt dispuse în cime la subsuoara frunzelor terminale. Fructul este o capsulă.
Produsul medicamentos Gentianae radix este constituit din sistemul radicular, care se recoltează toamna, de la exemplare cu vârste de minim 3 ani. După condiţionare şi uscare se obţine un produs de culoare brună-gălbuie la exterior şi uşor gălbuie la interior, cu miros slab şi gust iniţial dulceag, iar apoi foarte amar.
Numai în scopuri alimentare, produsul vegetal poate fi supus unei fermentaţii (8-10 zile, la aer), dezvoltând o culoare cafenie-roşcată şi un miros aromat plăcut. Acest sort este denumit „genţiana roşie”, iar în timpul fermentării, odată cu formarea compuşilor aromaţi, are loc şi degradarea parţială a genţiopicrozidei, principiul amar al produsului.
Specia, declarată monument al naturii, este răspândită în regiunile muntoase din Europa Centrală şi Meridională, precum şi în Asia Mică, fiind întâlnită până ia altitudini de 2.500 m.
Compoziţie chimică
Conţine principii amare de tip secoiridoid, genţiopicrozida, principala componentă, fiind prezentă în proporţie de 2-3% în produsul vegetal uscat, alături de swertiamarină şi swerozidă.
Acetilglicozida amarogentina, prezentă în produs în concentraţii de 0,049-0,084%, îi conferă acestuia gustul puternic amar (I.A., indicele de amăreală, este 58.000.000, substanţa fiind considerată ca având gustul cel mai amar cunoscut).
Alături de aceste principii amare, produsul mai conţine aproximativ 1% derivaţi xantonici (gentizina, izogentizina, mangiferina, mangiferinglucozida, genţiozida) ce dau produsului vegetal culoarea galbenă, 30-55% glucide, din care 5-8% reprezintă genţiobioza, dizaharidă cu gust amar.
De asemenea, sunt prezente substanţe din grupul fitosterolilor şi al pectinelor. Alcaloizii menţionaţi de literatură, printre care gentianina, sunt, de fapt, artefacte.
Prin antrenarea produsului vegetal cu vapori de apă se obţine o cantitate foarte mică de ulei volatil.
Provenienţă: Gentiana lutea L.
Furnizează produsul: Gentianae radix