Utilizări tradiţionale
În medicina tradiţională a triburilor sud-africane Zulu, produsul a fost şi continuă să se folosească într-o varietate largă de afecţiuni şi simptome. În Namibia, înainte de a se dezgropa tuberculii secundari, se pune în sol un ac sau un buton ca plată adresată pământului pentru produsul oferit.
Pe lângă utilizarea topică mai ales în artrite şi diferite tipuri de dureri, tuberculii se mai indică în dispepsie, febră, boli sanguine, ulcer, dureri postpartum şi menstruale, declanşarea travaliului, infecţii urinare, entorse, furuncule, diaree (doze mici) şi constipaţie (doze mari).
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Principalele acţiuni farmacologice recunoscute astăzi pentru acest produs vegetal sunt: antiinflamatoare, analgezică şi de stimulare a digestiei.
Studii experimentale (realizate pe animale) au dovedit că extractele de Harpagophyti radix dezvoltă efecte antiinflamatorii şi analgezice semnificative. Se pare că harpagozida este implicată în exprimarea acţiunii analgezice, dar fără să aibă efect antiinflamator.
Pe de altă parte, s-a constatat că eficienţa acţiunii antiinflamatoare a extractelor investigate este mai mare în cazul afecţiunilor semicronice decât în cazurile acute.
Studiile clinice realizate până în prezent sunt contradictorii; în unele cazuri, administrarea de extracte a condus la ameliorarea simptomelor la artritici, iar alte experimente nu au dat rezultatele scontate.
Substanţele amare prezente în aceşti tuberculi, printre care şi iridoidele glicozidate sunt responsabile de stimularea reflexă a digestiei.
A mai fost observat, la animalele de experienţă, şi un efect antiaritmic indus la administrarea de extracte de Harpagophyti radix (efectul antiaritmic este mai pronunţat la administrarea extractului total decât doar a harpagozidei).
Mod de utilizare
Fiind un produs exotic, intră în alcătuirea unor preparate industriale sub forma extractelor. Se mai poate administra şi sub forma unui extract fluid (1:1, cu etanol de 25%), câte 2 mL de trei ori pe zi, sau a tincturii (1 :5, cu etanol 25%) câte 1 mL de trei ori pe zi.
Astăzi la noi în ţară intră în compoziţia unor ceaiuri sau este comercializat Harpagophyti radix ca atare, pentru prepararea unor infuzii, dar după cum s-a constatat în vestul Europei, acest material nu poate fi controlat pentru a se asigura că provine numai de la tuberculi secundari; în măsura în care produsul vegetal este diluat cu masă vegetală constituită din tuberculi primari, principiile active nu mai corespund din punct de vedere cantitativ, rezultatul fiind ineficienţa tratamentului.
Descriere botanică
Harpagophytum procumbens ssp. procumbens (Burch.) DC ex Meissn şi Harpagophytum zeyheri Decne. sunt două specii din familia Pedaliaceae, cunoscute la noi sub denumirea de gheara diavolului, preluată prin traducere din limba engleză (devil’s claw), deoarece sunt plante exotice.
Sunt plante perene, târâtoare, care prezintă în sol un sistem radicular bine dezvoltat, constitut dintr-un bulbo-tuber principal (de ordinul I), iar pe radicele ce pornesc din acesta se formează tuberculii secundari.
Frunzele sunt opuse, florile mari, tubuloase, cu o corolă lobată, roşie-violacee, iar fructele sunt capsule lignificate care prezintă în vârf o coroană de ţepi ascuţiţi şi curbaţi ce se pot prinde foarte uşor de blana animalelor (de unde şi denumirea populară).
Originară din Africa de Sud, Namibia şi Botswana, Harpagophytum procumbens (oficinală) creşte spontan în savanele semideşertice şi are tendinţa de a deveni ruderală. Namibia este principalul furnizor al produsului vegetal utilizat în terapeutică, Harpagophyti radix. În scop farmaceutic se folosesc numai tuberculii de ordinul II.
Datorită faptului că la sfârşitul secolului XX cererea de materie primă pentru industria farmaceutică a devenit foarte mare, posibilităţile de procurare din flora spontană fiind depăşită, s-a încercat introducerea speciei în cultură, dar fără rezultate.
Căutându-se noi surse botanice, s-a identificat Harpagophytum zeyheri, o specie înrudită, care a fost oficializată în Farmacopeea europeană, pretându-se şi la cultură. Totuşi, ea este mai săracă în componenţi bioactivi şi din punct de vedere terapeutic este calitativ inferioară speciei Harpagophytum procumbens.
Compoziţie chimică
Cele mai importante componente sunt reprezentate de iridoide (0,5-3%), care în marea lor majoritate se găsesc sub formă glicozidată; majoritară cantitativ este harpagozida (esterul cinamic a harpagidei), urmată de harpagidă, procumbidă, procumbozidă. S-a constatat că tuberculii secundari (de ordinul doi) conţin de două ori mai multă harpagozidă decât cei primari.
Componentele glucidice însumează aproximativ 51 % din tuberculi, 46% revenind unor oligozaharide şi glucidelor simple (stahioză, rafinoză şi sucroză, fructoză, galactoză, glucoză, mezo-inozitol).
Au mai fost identificaţi acizi fenolici (acizii cafeic, cinamic, clorogenic), flavone (kemferol, luteolină), triterpene (mai ales acid oleanolic, acid ursolic), fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol şi glicozidele corespunzătoare).
Siguranţă în administrare
Administrarea extractelor de gheara diavolului este contraindicată la pacienţii care suferă de diabet, iar în doze mari există posibilitatea unei interferenţe cu alte medicamente din grupul celor prescrise bolnavilor cu afecţiuni cardiace sau hipo- respectiv hipertensivilor.
Provenienţă: Harpagophytum procumbens ssp. procumbens (Burch.) DC ex Meissn, Harpagophytum zeyheri Decne.
Furnizează produsul: Harpagophyti radix