Utilizări tradiţionale
În medicina tradiţională europeană, planta era folosită în tratamentul unor afecţiuni hepatice şi biliare.
În medicina populară, produsul vegetal se foloseşte ca diuretic, laxativ, precum şi jn tratamentul unor afecţiuni ale pielii.
La noi în ţară se clăteau cu ceai de fumăriţă zonele acoperite cu bube dulci sau pecingine, iar decoctul se utiliza sub forma gargarei în gingivită. Infuzia era recomandată ca depurativ şi pentru afecţiuni hepatice şi biliare.
Fiartă în lapte se folosea în zona Galaţiului, în tratamentul unor afecţiuni gingivale, iar infuzată cu apă ca antiluetic.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal are proprietăţi colagoge şi, ca urmare, se foloseşte în tratamentul unor disfuncţii biliare şi gastrointestinale,
Protopină dezvoltă un efect amficoleretic, şi anume: în hipocolereză creşte secreţia biliară, în timp ce în stările patologice însoţite de hipercolereză, scade secreţia biliară.
Efectul benefic în tratamentul unor afecţiuni dermice este atribuit acidului fumărie; astăzi, acidul fumărie, obţinut prin sinteză, intră în componenţa multor preparate utilizate în tratarea psoriazisului.
Datorită observaţiei potrivit căreia acidul fumărie, administrat prin intermediul infuziei, are un efect benefic în tratarea afecţiunilor dermice, în anii ’90 au apărut pe piaţa de medicamente din Europa de Vest preparate ce conţin esteri de acid fumaric şi care se indică pentru aplicarea per orală în tratamentul formelor grave de psoriazis.
Produsul vegetal, singur sau în asociere cu alte droguri, se administrează sub formă de infuzie. Infuzia se prepară din 2-4 g de produs vegetal şi 150 mL de apă la fierbere; se filtrează după 10 minute. Se recomandă o cană de infuzie proaspăt preparată, caldă, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Extracte din Fumariae herba intră în componenţa unor preparate industriale cum ar fi Oddibil®, Cholongal® şi se adresează afecţiunilor biliare.
Descriere botanică
Fumaria officinalis L., din familia Fumariaceae, denumită popular fumăriţă, fumul pământului, iarbă de curcă, săftărea, este o plantă anuală, repentă, care poate atinge 30 cm înălţime. Frunzele, de culoare verde-albăstruie, sunt penat-sectate, puternic pubescente.
Florile sunt grupate în raceme; petalele sunt roz cu vârful colorat în roşu-închis. Uneori produsul conţine fructificaţii care sunt nucule mici de culoare verde-deschis.
Specia este foarte răspândită în Europa şi Asia; creşte mai ales pe marginea drumurilor şi pe malurile apelor. Principalii furnizori ai produsului vegetal, Fumariae herba, sunţ ţările din estul Europei. Gustul este amar, sărat, neplăcut, mirosul lipseşte.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine aproximativ 1 % alcaloizi, flavone, acizi organici, mucilag, colină.
Dintre alcaloizi, predomină cei cu nucleu benzilizochinoleinic : protopină (fumarină), fumarilină, sinactină.
Siguranţă în administrare
Deoarece s-a semnalati faptul că preparatele ce conţin esteri de acid fumaric obţinuşi prin sinteză dezvoltă o hepato-, nefro- şi hemotoxicitate extremă, s-a pus în discuţie retragerea acestor medicamente de pe piaţa farmaceutică.
Provenienţă: Fumaria officinalis L.
Furnizează produsul: Fumariae herba