Utilizări tradiţionale
Dovleacul şi seminţele de dovleac sunt o achiziţie recentă în medicina europeană, deoarece este o plantă de import. Abia în 1577 seminţele de dovleac sunt descrise în cartea de plante medicinale a lui Hieronymus Bock şi recomandate ca fiind tonice pentru vezica urinară.
La noi în ţară dovleacul copt se lega la gât pentru gâlci (angină difterică, scrofuloză), în timp ce vrejul se punea celor slabi şi bolnăvicioşi în scăldători. În unele părţi, în zilele de 4-6 decembrie copiii nu aveau voie să mănânce seminţe, dar se ghiftuiau cu dovleac copt în lipsa mierii sau a dulceţii, ungându-se cu el chiar şi pe faţă dacă aveau vărsat, în ideea că astfel boala avea să fie dulce.
În acest scop, coacerea dovleacului se făcea evitând spuza, deoarece se credea că, în caz contrar, vărsatul putea deveni des ca spuza.
Seminţele de dovleac se utilizau în terapia oxiurazelor. În acest scop, se zdrobeau şi apoi se pisau foarte fin trei linguri de seminţe de dovleac care se amestecau cu două linguri de gaz. Se bătea albuşul unui ou până ajungea să fie spumă şi se încorpora în aceasta, cu grijă, amestecul de gaz şi seminţe. Preparatul se aplica sub forma unor microclisme.
Astăzi, utilizarea în acest scop a seminţelor de dovleac este depăşită, sfera de indicaţie fiind tratamentul şi prevenţia hipertrofiei benigne de prostată. Ca atare, pacientul trebuie să consume zilnic minimum 50 g de seminţe de dovleac crude, neprăjite.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Seminţele de dovleac sunt utilizate, în medicina cultă, în tratamentul problemelor de micţiune ce se asociază cu existenţa hipertrofiei benigne de prostată. De asemenea, uleiul din seminţe de dovleac sau extractele obţinute din acestea se prescriu în urologie femeilor care suferă de tulburări de micţiune (micţiuni repetate, dureroase, cu urină restantă).
Deocamdată, studiile clinice realizate se referă doar la extractele obţinute din seminţele speciei Cucurbita pepo convar. citrullinina var. styriaca, fără a fi încă stabilit cu precizie mecanismul de acţiune.
Totuşi se ştie că α-tocoferolul şi seleniul prezente în seminţe manifestă o acţiune antiradicalară faţă de speciile reactive de oxigen, împiedicând în acest fel degradarea oxidativă a lipidelor, vitaminelor, hormonilor şi a enzimelor, având însă şi o acţiune antiinflamatoare puternică.
Produsul se indică în vezică iritabilă, precum şi în problemele de micţiune asociate adenomului benign de prostată aflat în stadiile I şi II. Trebuie menţionat că tratamentul cu seminţe de dovleac reduce frecvenţa micţiunilor la astfel de pacienţi, dar nu influenţează evoluţia în sine a hipertrofiei. Tocmai de aceea pacientul trebuie să consulte în continuare medicul urolog.
Pentru explicarea eficienţei clinice a extractelor din seminţe de dovleac, au fost formulate o serie de ipoteze, dar cea mai importantă se bazează pe prezenţa fitosterolilor de tip ∆7 în produsul vegetal.
Într-o serie de experimente realizate pe animale de experienţă, administrarea de ∆7-steroIi, izolaţi din seminţele de dovleac, a condus la o reducere semnificativă a concentraţiei de dihidrotestosteron în ţesutul prostatic al animalelor, fapt explicat prin inhibarea activităţii 5-α-reductazei, urmarea fiind oprirea conversiei testosteronului în DHT.
Sterolii de acest tip separaţi din insaponifiabilul uleiului gras de dovleac au demonstrat o acţiune antiinflamatoare şi antimicrobiană de bună calitate, la care se asociază calităţile de acelaşi tip ale β-sitosterolului, a tocoferolilor, carotenoidelor şi seleniului. Pentru derivaţii sterolici de tip stigmasterol din seminţele de dovleac, s-a pus în evidenţă de curând şi o altă calitate.
Fitosterolii de acest tip traversează, la fel ca şi colesterolul, bariera hemato-encefalică, dar în timp ce colesterolul crescut favorizează formarea β-amiloidului, care conduce la bolnavii de Alzheimer la apoptoza neuronilor, stigmasterolul şi compuşii înrudiţi o contracarează. B-amiloidul se formează dintr-o proteină precursor (AAP) sub acţiunea enzimelor β- şi γ-secretază.
Analizându-se (in vitro) efectul unor steroli vegetali asupra APP s-a constatat că aceştia activează mai puţin degradarea enzimatică a proteinei decât colesterolul. Stigmasterolul ocupă între ei o poziţie privilegiată, reducând activitatea β-secretazei şi inhibând sinteza y-secretazei.
Ca urmare, prin reducerea proteolizei APP, β-amiloidul se formează în cantităţi reduse, în plus, stigmasterolul împiedică transportul colesterolului, al presenilinei şi al β-secretazei în arealele celulare în care acestea sunt implicate în procesul proteolitic.
Furajând şoareci cu o dietă bogată în stigasterol, cercetătorii au constatat că acesta are un potenţial bun de protecţie faţă de boala Alzheimer.
Pe de altă parte, se presupune că β-sitosterolul ar inhiba competitiv sinteza de androgeni, interacţionând cu mecanismele de recuplare de la nivelul hipotalamusului şi astfel ar inhiba sinteza de prostaglandine. Conţinutul ridicat în acid linolic, ca precursor al prostaglandinelor E2 şi F2α,contribuie împreună cu tocoferolii la tonicizarea musculaturii vezicii urinare de care depinde interacţiunea dintre peretele vezical şi sfincter. De fapt, fitocomplexul în totalitatea sa este activ şi justifică utilizarea sa în tulburările de micţiune la bărbaţi şi femei.
S-a mai evidenţiat faptul că o anumită fracţiune proteică din seminţele de dovleac acţionează ca inhibitor de tripsină şi probabil în felul acesta se explică acţiunea antihelmintică a produsului, frecvent utilizat în medicina tradiţională în modul descris mai sus.
Mod de utilizare
Seminţele de dovleac nu se administrează sub formă de ceai, deoarece biologic active sunt componentele lipofile; din acest motiv se recomandă a se mesteca de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) câte 20 g de seminţe (doză zilnică 50 g, echivalent 5 linguri) crude, neprăjite. În cazul în care seminţele au coajă (testa), aceasta se înlătură înaintea administrării.
Produsul vegetal intră şi în compoziţia unor preparate urologice sau care se adresează afecţiunilor de prostată: Prosta fink N, Prostamed, Uvirgan, Prostatin kanoldt.
Uleiul din seminţe de dovleac asociat cu extract din conuri de hamei (ca fitoestrogen) şi din scoarţă de Rhus coriaria (produs vegetal din medicina tradiţională nord-americană, utilizat de mult timp în tulburări de micţiune) este condiţionat sub forma capsulelor Granu fink femina, prescriindu-se în tulburări de micţiune.
Un studiu clinic a demonstrat că deja după o săptămână de administrare a unei doze de trei capsule pe zi, 83% dintre femei au constatat o reducere a nevoii presante de urinare şi a tulburărilor de tip incontinenţă care se instalează la ingerarea forţată a unei cantităţi mari (2L) de apă.
În anul 2013, un studiu efectuat în Germania cu privire la frecvenţa prescrierii unor medicamente în diferite afecţiuni a arătat că 75,5% dintre medicii chestionaţi prescriu Granu fink femina ca primă alegere pacientelor cu tulburări de micţiune uşoare până la medii. Pentru obţinerea unui ulei gras cu conţinut cât mai mare în insaponifiabil, firma Omega Pharma a obţinut o varietate de cultură patentată sub denumirea de Cucurbita pepo var. Fink®.
Dacă preparatele menţionate condiţionează într-o formă sau alta componentele lipofile din seminţele de dovleac, a apărut pe piaţă şi un extract special conţinând componentele hidrofile. Este vorba despre extractul Efla® 940 (solvent apă, DER 20 : 1) care se administrează la femei în tratamentul tulburărilor de micţiune şi al incontinenţei urinare uşoare până la medii, iar la bărbaţi în hiperplazia benignă de prostată (HBP).
Testele in vitro au demonstrat pentru acest extract o inhibare a activităţii 5-α-reductazei, ceea ce explică eficacitatea în HBP. La femei, extractul determină o inhibare a aromatazei, urmarea fiind o transformare redusă a testosteronului în estrogen, ceea ce are ca efect o tonicizare a musculaturii vezicale.
Extractul Efla® 940 este condiţionat sub forma suplimentelor alimentare: DR. Bolim® Kürbis, DR. Bohm® Kürbis Super Plus (în asociere cu licopină, seleniu şi ginseng) şi DR. Bohm® Kürbis für die Frau (care conţine izoflavone din soia).
Primul se adresează bărbatului trecut de 40 de ani care doreşte să prevină apariţia tulburărilor de micţiune, cel de al doilea susţine funcţia vezicii, a prostatei şi funcţia sexuală a bărbatului, iar ultima se indică tulburărilor de micţiune şi prevenţiei acestora Ia femeile în pre- şi postmenopauză.
Descriere botanică
Specia Cucurbita pepo L. convar. citrullinina Greb. var styriaca Greb. din familia Cucurbitaceae, denumită popular dovleac, este o plantă anuală, cu tulpini fistuloase, repente sau agăţătoare, prevăzute cu cârcei. Frunzele alterne sunt palmat lobate, iar florile galben-portocalii sunt pe tipul 5. Fructul este o peponidă de dimensiuni mari, prevăzută cu numeroase seminţe.
Seminţele de dovleac sunt ovale, turtite, cu lungimi diferite în funcţie de varietate (7-15 până la 24 mm) şi lăţimea de 3-7 mm. În interior prezintă două cotiledoane mari şi un embrion drept. În prezent, se preferă varietăţi de cultură ale căror seminţe nu au testă (coajă).
Culoarea seminţelor este verzuie sau verde-brună, gustul este dulceag-uleios. În literatura farmacognostică mai veche, seminţele de dovleac sunt întâlnite şi sub denumirea de Semen peponis.
În scopuri medicinale se cultivă, se recoltează şi se prelucrează seminţele speciilor: Cucurbita pepo L. convar. citrullinina Greb. var styriaca Greb., C. maxima Duchesne (dovleacul turcesc), C. moschata Duchesne et Poir. şi C. mixta Pangalo etc., toate fiind cunoscute sub denumirea generică de Cucurbitae semen.
Specia oficinală este originară din America, dar astăzi este larg răspândită şi cultivată. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările fostei URSS, Austria, Ungaria, China şi Mexic.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine 35-50% ulei gras (constituit din gliceride ale acizilor linolic 43-56% şi oleic 24-38%), tocoferoli (vitamina E), carotenoide (luteină, β-caroten), 25-30% proteine, înjur de 30% pectine şi 6,1% glucide.
Seminţele de dovleac conţin aminoacizi ciclici şi, îndeosebi, acidul 3-amino-3-carboxi-pirolidinic (0,4-0,8%) cu efect tenifug, diuretic, tonic.
Tocoferolii şi β-carotenul sunt predominanţi alături de clorofile, fiind şi cei mai importanţi compuşi activi. Alături de aceştia, seminţele mai conţin criptoxantină, precum şi un polialcool (cucurbitolul), acid oxicerotic şi unii aminoacizi.
În plus, conţin aproximativ 1% steroli, dintre care cele mai importante componente fac parte din grupul sterolilor ∆7-nesaturaţi (stigmasta-7,22-dien-3-β-ol, stigmasta-7,24,24’-dien-3-β-ol, stigmasta- 7-en-3-β-ol, poriferasta-7,25-dien-3-β-ol şi poriferasta-7,22,25-trien-3-β-ol). Alături de acestea s-au mai izolat şi alte glicozide sterolice derivate de la ∆5 şi ∆8-steroli care se găsesc în cantităţi neglijabile. Seria sterolilor ∆5 este cunoscută mai ales datorită β-sitosterolului.
Dintre microelementele prezente (4%) amintim: seleniu (0,4 µg/g conţinutul cel mai ridicat cunoscut până acum pentru produse vegetale), mangan, zinc şi cupru. Un alt constituent caracteristic este scvalenul, care se găseşte în cantitate mare.
Trebuie menţionat că natura şi concentraţia componentelor chimice depind în mare măsură de varietatea de Cucurbita investigată şi utilizată.
Provenienţă: Cucurbita pepo L. convar. citrullinina Greb. var. styriaca Greb.
Furnizează produsele: Cucurbitae semen, Cucurbitae oleum, extractul special EFLA® 940